La
data de 18 mai 2015 lumea medicală a Vasluiului avea să se despartă de unul din
cei mai iluştri medici pe care aceste meleaguri i-a cunoscut în istoria lor,
dr. Augustin Ilieş. O moarte violentă avea să pună capăt unui destin medical
care, de-a lungul a treizeci de ani, a înnobilat activitatea breslei medicale
din această parte de ţară, nu rareori vitregită de soartă şi vicisitudinile
vremurilor. Tristeţea şi durerea momentului aveau să-i adune din nou pe cei
care l-au cunoscut şi preţuit cu adevărat.
Ca medic sunt
unul dintre cei cu care a colaborat aproape zi de zi, de o manieră foarte
strânsă şi apropiată, dată fiind diversitatea patologiei copilului pe care o
abordam în secţiile noastre. Colaborarea a fost una de excepţie şi pot spune cu
satisfacţie că am reuşit împreună să rezolvăm cazuri deosebit de complexe,
într-o perioadă când patologia copilului era extrem de bogată şi deosebit de
grea.
Nume de
rezonanţă pentru spitalul şi zona noastră, dr. Augustin Ilieş a făcut parte din
acea categorie de medici care s-au identificat cu necazurile şi problemele
oamenilor din zona în care destinul i-a hărăzit să muncească, ceea ce avea să-l
consacre ca personalitate de referinţă a locului.
Născut pe meleagurile de legendă
ale maramureşului, la data de 16 mai 1951 în localitatea Poiana Botizii, comuna
Băiuţ, în familia Mariei şi a lui Pantelimon Ilieş, va absolvi cursurile
liceului teoretic din Tîrgul Lăpuş, după care va urma cursurile Facultăţii de
Pediatrie din cadrul Institutului de Medicină şi Farmacie din Iaşi, pe care le
absolvă în anul 1978. Se va specializa în chirurgie şi ortopedie pediatrică în
perioada 1981-1985 la spitalele „Grigore Alexandrescu” şi „Marie Sklodowska
Qurie” din Bucureşti, la şcoala celebrului chirurg pediatru Alexandru Pesamosca
şi va lucra cu iluştrii chirurgi ieşeni Nae Niculescu şi Gabriel Ionescu.
În anul 1992
va obţine titlul de medic primar, iar imediat în anii următori va face două
specializări în occident, la Dundea General Hospital (Marea Britanie) şi Liege
(Belgia). Din anul 1985 dr. Augustin Ilieş a trudit neîntrerupt, timp de 30 de
ani în Spitalul Judeţean Vaslui, operând şi redând sănătatea la peste 200.000
de copii. Şi-a făcut astfel datoria faţă de bolnav, faţă de profesia pe care
şi-a ales-o, slujind în acelaşi timp, cu cinste şi devotament chirurgia
pediatrică, pentru delimitarea şi afirmarea căreia a luptat cu perseverenţă.
A reuşit
astfel să înfiinţeze, mai întâi, compartimentul de ortopedie şi chirurgie
pediatrică (1990) şi apoi secţia de profil (1992) pe care a impus-o pe plan
naţional prin realizările sale, prin prezentarea cazuisticii şi rezultatelor
sale în peste 30 de lucrări ştiinţifice la congresele naţionale de profil. A
fost membru activ a trei societăţi medicale naţionale şi membru fondator al
Societăţii Balcanice de Ortopedie şi Chirurgie Pediatrică, de asemenea a
colaborat la revistele Pediatria, Revista Medico-Chirurgicală şi Pagini
Medicale Bârlădene. Prin toate acestea avea să cinstească memoria maeştrilor
săi pe care îi evoca de fiecare dată cu căldură si sa ridice prestigiul
unitatii noastre.
Evocarea
personalităţii sale nu ar fi completă dacă nu am prezenta calitatea sa de om al
cetăţii, de cetăţean care s-a integrat în colectivitatea locală, nu numai sub
aspect profesional, ci şi social şi chiar politic. Sub acest aspect a
îndeplinit responsabilităţi în cadrul sistemului medical pe linie managerială,
în calitate de director adjunct şi apoi director, iar pe linie socială ca
preşedinte al Sindicatului Independent al Medicilor.
A fost
consilier municipal în mai multe mandate, calitate în care a militat pentru
rezolvarea unor probleme punctuale din sănătate mai ales sub aspectul
finanţării. Răsplata acestor realizări avea să vină cu timpul, pentru că
dincolo de respectul colegilor pentru profesionalismul său, dincolo de
recunoştinţa părinţilor micilor săi pacienţi, a venit şi recunoaşterea oficială
prin „Meritul Sanitar” în 1988 şi titlul de „Cetăţean de Onoare a Municipiului
Vaslui”.
Cu toate
aceste realizări avea să trăiască însă, în felul său, dezamăgirea zilelor
noastre, când munca şi locul medicului sunt aruncate în derizoriu, când toată
lumea ştie tot, poate tot, se antepronunţă, când medicul este vinovat de orice
eşec şi taxat ca un paria de o lume ignorantă, lipsită de repere morale, o lume
a cărei conştiinţă este alimentată de o media care toacă toată ziua banalul şi
nefirescul în numele unei libertăţi distructive, într-o etapă când trăim un
adevărat război al românilor împotriva românilor.
Ceea ce este
mai periculos pentru practica noastră este faptul că lumea a ajuns să nu mai
înţeleagă că medicul nu gestionează viaţa, ci doar sănătatea şi aceasta doar în
limitele ştiinţei lui şi a realităţilor concrete în care lucrează. Mai mult, o
cutumă veche de când există profesia de medic, spune că singura culpă care i se
poate imputa medicului este reaua credinţă, şi nu orice detaliu care ridică
suspiciunea de culpă medicală, pronunţată cu asiduitate chiar de unii medici
într-o lipsă totală de tot ce înseamnă etică, bioetică şi deontologie medicală.
Aici doctorul Augustin Ilieş avea dreptate când, citându-l pe marele nostru
Nicolae Paulescu, spunea, „medicul tratează şi doar Dumnezeu vindecă”, idee pe
care o susţinea cu toată convingerea.
Volumul enorm
de munca, birocratizarea excesivă a actului medical, stressul zilnic generat de
activitatea sa aproape permanentă, toate aceste aveau să-i secătuiască încet
resursele raţiunii, alunecând treptat într-o depresie în vecinătatea căreia ne
aflăm mulţi dintre noi. Pentru că în timp, cumulându-se, toate acestea au condus la construirea
tragicului deznodământ.
Portretul
doctorului Augustin Ilieş ar fi incomplet dacă nu am sublinia latura creştină a
personalităţii sale. Pentru că prin tot ce a făcut a fost un om al bisericii,
un creştin practicant, calitate în care a activat ca membru al adunării
parohiale al parohiei Sf Parascheva şi chiar membru al adunării eparhiale a
Episcopiei Huşilor pentru un mandat de patru ani (2004-2008). A contribuit la
ridicarea capelei cu hramul Izvorul Tămăduirii din incinta Spitalului Judeţean
Vaslui, de asemenea este ctitorul unei biserici de lemn, în stil maramureşan,
ridicată în satul său natal Poiana Botizii, activităţi şi realizări care îi
înnobilează personalitatea.
Cu regrete în
inimile noastre şi cu sufletele cernite, nu ne rămâne decât să-l rugăm pe bunul
Dumnezeu să-i ierte gestul, pentru a ajunge şi el acolo unde orice bun creştin
nădăjduieşte să ajungă. Minunatei sale familii puterea şi tăria de a trece
peste această grea pierdere, pentru a-l pomeni şi cinsti aşa cum se cuvine.
Pentru noi ramane un reper profesional si etic.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l
odihnească în pace.
Dr Valeriu Lupu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu