de Iulică Țenea, Australia
M-am prăbuşit în
lutul frământat de ape
să-i cunosc
ÎNĂLŢAREA.
Am făcut castele din
nisip mişcător
să aflu ce-i VISAREA.
M-am ridicat ca
floarea-n tulpină
să ating cerul şi
UITAREA.
Am călătorit către
ţara Făgăduinţei
să am de unde mă
ÎNTOARCE.
Am lăsat mâinile
Creatorului
pe creştetul meu
să pot cunoaşte
ÎNVIEREA.
Te-am lăsat pe tine
să sculptezi
în mine
ca să pot cunoaşte
MATERIA.
Acum mă-ntorc în abis
singur
să mă cunosc PE MINE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu