vineri, 29 iulie 2022

Adrian Grauenfels - Un nou proiect E-BOOK - Pictori evrei la muzeul din Constanța

 



Pictori evrei la muzeul din Constanța

 

Editura SAGA  are plăcerea sa ofere un nou proiect ebook realizat pentru autoarea

Geta Deleanu. Căutam sponsori pentru traducere și publicare în engleză /franceză a acestui document 

important pentru arta și cultura europeana.

Lectura plăcută !

 

AG

SAGA 

 

 

Precizare

În documentarea pe care am făcut-o în vederea editării Catalogului Muzeului de Artă din Constanta în anul 1997 figurau, printre pictorii de care m-am ocupat, trei pictori evrei. Așa se face că am descoperit că Nicolae Vermont, Iosif Iser şi Samuel Mützner au origini evreiești. A fost prima mea întâlnire cu pictorii evrei din muzeul în care lucrez, aşa că am fost curioasă să aflu care dintre pictorii români din muzeu au rădăcini ebraice. M-am apucat sa consult cataloage, albume, articole de presă, să răscolesc biografii dorind să aflu chiar mărturii verbale şi să merg pe urmele lor ca într-o cercetare detectivistă punând cap la cap datele obținute. Ceea ce mă impresiona era pregătirea lor în mai multe domenii artistice, nu numai în pictură. Părinții evrei stabiliți în România, așa cum s-au răspândit în lumea întreagă, au fost preocupați să dea copiilor lor o educație aleasă. Studiile de pian, educația artistică plastică, dar şi studiul arhitecturii şi literaturii erau domeniile predilecte ale educației copiilor evrei romani. Desigur că şi situația materială a părinților le permitea acest lucru. Călătoria mea prin universul creației pictorilor evrei a fost încurajată de două doamne ale artelor plastice românești: doamna Amelia Pavel, critic şi istoric de artă (evreică şi ea), precum şi doamna Monica Gorovei, pictoriță, profesoară de istoria artelor la Liceul Nicolae Tonitza din București. În vara anului 2009 am vizitat Israelul. A fost o călătorie pe care mio doream demult şi faptul ca am făcut-o a însemnat o realizare în plan spiritual şi intelectual. Întâlnirea cu fostul meu coleg de facultate Ion Știubea la Ierusalim, care în calitate de corespondent al Televiziunii Române mi-a adus o serie de ziare redactate în limba română, a fost un nou punct de convergență cu preocupările mele. În ziarul „Viața noastră“ din data de 14-15 August 2008 am citit un articol ce se termina astfel: „Pe când o istorie a evreilor români de după război? Poate o scriu istoricii din Israel? De ce nu?“. Atunci am găsit o nouă argumentare a studiului meu.

Poate, cine știe? Cândva ar putea constitui o piesă într-un puzzle ce ar completa scrierea istoriei evreilor români. Poate o vor scrie istoricii din Israel sau cei din România! Iată o provocare! Și de ce nu?

Din punct de vedere al conceptului de abordare al studiului, precizez că n-am inclus date biografice complete, nici scrieri ale artiștilor cuprinși în această cercetare. Biografiile lor pot fi găsite cu ușurință pe Google sau în alte surse ce țin de tehnologia avansată a comunicării. În ceea ce mă privește, m-am referit strict la lucrările pe care muzeul nostru le deține, descriind cel puțin câte una, din punct de vedere plastic.

Unii artiști – Iosif Iser, Margareta Sterian, Maxy și alții – au avut contribuții și în presa scrisă a vremii: studii, scrieri despre artă, interviuri, proză, poezii ș.a.m.d. Iosif R. Rosenbluth a studiat vioara și arhitectura, Margareta Sterian a realizat traduceri, a făcut scenografie, a scris poezii și literatură.

Studiul meu se referă strict la arta plastică și anume la lucrările prezente în Muzeul de Artă din Constanța. Am adăugat și o documentare de teren la Cernavodă unde Nicolae Vermont a pictat Biserica Ortodoxă Sf. Împărați Constantin și Elena. La sfârșit am completat lucrarea cu un interviu luat de mine pictoriței Medi Wechsler Dinu la vârsta de 104 ani și publicat într-o revistă de cultură de la Pontul Euxin.

La data redactării cercetării mele, doamna Medi Wechsler Dinu, acest fenomen al artelor plastice românești, și-a expus lucrările într-o expoziție omagială la București, cu prilejul împlinirii vârstei de 107 ani, iar la scurt timp după aceea a încetat din viață.

Această carte se adresează deopotrivă publicului larg precum și cunoscătorilor interesați de expoziția permanentă a Muzeului de Artă din Constanța care cuprinde şi pictorii descriși în acest studiu. GD

 

 

Introducere

Pictorii evrei din România au adus o importanta contribuție în arta românească și universală. Ei au îmbogățit imaginea picturii și a artei naționale cu lucrări originale, expresive și inedite prin subiectele și temele înfățișate.

Câțiva pictori români de origine iudaică au fost vârful de lance al artei avangardiste în lume. Atât în literatură cât și în artă, mișcările artistice de protest au fost inițiate de evrei: Tristan Tzara şi Marcel Iancu au inițiat în 1916, dadaismul.

Lucrări de pictură ale lui Victor Brauner, exponent marcant al suprarealismului pe plan internaţional, se găsesc în marile muzee și colecții particulare din Europa și Statele Unite.

Muzeul de Arte Frumoase din Lyon expune un tablou al artistului plasat între lucrările lui Matisse și Picasso.

Unii artiști precum Nicolae Vermont și-au schimbat numele și s-au convertit la religia ortodoxă. Alții, s-au adaptat realităților social-politice ale țării. Este cazul lui Maxy care a deținut și funcția de director al Muzeului de Artă a României peste 25 de ani. Mulți dintre pictorii de origine iudaică au fost membri fondatori a unor societăți artistice cu renume în plastica românească: societatea „Ileana“, societatea „Tinerimea artistică“, apoi gruparea „Arta română“ la sfârșitul Primului Război Mondial. Traseul artistic și biografic al pictorilor evrei este aproape asemănător: au studiat în țară și în străinătate (la Paris și München), au debutat cu expoziții personale și de grup, au călătorit, s-au documentat și și-au desăvârșit stilul.

După anul 1940, unii dintre ei s-au stabilit în străinătate (Marcel Iancu - în Israel, Arthur Segal – în Franța). Spre deosebire de alți artiști evrei care au trăit în Occident și au avut destine dramatice, daca nu chiar tragice (Modigliani, Soutine), artiștii evrei din România au avut drumuri clare și distinct conturate. Desigur ca mulți dintre ei au avut de suferit de pe urma prigoanei antievreiești mondiale, dar acest lucru l-am întâlnit mai rar în biografiile şi studiile dedicate lor care mi-au căzut în mână. Amelia Pavel spune că artiștii evrei români „au trăit și au muncit liniștit”.

Dintre cei 31 de pictori evrei importanţi din România, nouă sunt expuși în Muzeul de Artă din Constanța. Aceștia sunt, în ordinea numărului de lucrări prezente în muzeu: Iosif Iser (cu cele mai multe lucrări - 12 - în momentul efectuării documentării pentru studiu), Samuel Mützner cu 5 lucrări (una expusă), Nicolae Vermont cu 4 lucrări (3 expuse), Max Herman Maxy (4 lucrări expuse), Marcel Iancu (o lucrare expusă), Alexandru Ziffer (o lucrare expusă), Iosif R. Rosenbluth (o lucrare expusă în cadrul Donației Cella Serghi), Max W. Arnold (o lucrare expusă) și Margareta Sterian, două lucrări expuse (în cadrul Donației Cella Serghi 1984, 1985).

În Muzeul de Artă din Constanța există de asemenea lucrări de pictură în tehnică mixtă semnate Medi Wechsler Dinu, donate de artistă în anul 2009 la împlinirea vârstei de 101 ani cu ocazia expoziției omagiale organizate aici, precum și o donație semnată Arnold Dagani, care nu face subiectul acestei lucrări.

Geta Deleanu

 

..................................................................

 

Autoarea adresează mulțumiri următoarelor personalități: Doamnei Luiza Barcan, critic de artă care a descoperit-o pe artistă; Domnului Gaetano Perrotta, directorul Căminului pentru Persoane Vârstnice din București, care ne-a permis intrarea în instituție; Doamnei Veronica Bârlădeanu, secretara Asociației Evreilor din România; Doamnei Doina Cosmănescu, resident în S.U.A., pentru încurajări.

 









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu