Marin Beșcucă - TRUP DIN NETRUP

 

din vol ODISEIC –

TRUP DIN NETRUP

 

~*~

 

100.

...uff!...

deci nu mai sunt poet, SUNT POEM...

și clăbuc!!

iar clăbucul-poem te iubește...

te iubește nebun!!

ia, și-acum...îl aud cum îmi strigă, disperat:

heei, stăpâne!...mi-e frig,

sunt despuiat!

ea m-a scăpat dintre vintre,

nu știu de-a făcut-o intenționat,

dar m-a scăpat...

o văd cum mă caută dar nu mă găsește,

nici n-are cum!

mă tem că mă calcă din greșeală,

sau nu știu din cum...

dar am să-i stropesc toți pereții în citoplasmă,

și mâine, casa toată le va fi tapetată

în chipuri de tu,

stăpâne,

casa toată-n chipul tău, ha-ha...

iată o poveste!!

și de-ai ști câtă bucurie scot din mine într-un poem,

pentru un poem...

EU ÎNSUMI, CEL POEM, mă devin bucurie,

apoi...

dintr-un făcut,

aiurea!

tristul scoate capul afară,

pleoapa suspină,

genele mușcă lacrima,

plec - haihui!- prin mine,

plânsul mă plânge doar în hohotsuspine,

până ce...

din citoplasmă!

cade o vocabulă:

mă vreau poem!!

și iar bucurie...

și iar trist...

dar te-ai venit tu

și m-ai înghesuit în ODISEIC!!

frânge-mi sufletul...

 

~*~

Marin Beșcucă