sâmbătă, 23 iulie 2022

Ioan Miclău-Gepianu - “AURUL STRĂLUCEȘTE ȘI ÎN NOROI”

 



“AURUL STRĂLUCEȘTE ȘI ÎN NOROI”

“Iar despre masa rotundă… a lui Brâncuși!”

 

 

Am optat pentru acest titlu al scrierii mele, pentru a evita cel pe care de fapt îl aveam in gând, și anume cum, ” adevărurile istorice străvechi s-au scris, deși le găsim doar prin legende, mituri și pe la piețele de vechituri”. Si, mai ales sub titulaturi de ficțiune(fiction), adică ceea ce nu prea mai interesează lumea modernă de azi! Dar, mă rog, care lume modernă? Asta care nu-și mai cunoaște originile, rădăcinile, ori de fapt năruie și cursul istoriei, cum se întamplă și s-a întâmplat întotdeauna în istorie?

 

Spre a nu lungii vorba, iată că aurul strălucește și în noroi, chiar acoperit, el dăinuie curat și nestricat, chiar ajuns printre mormanele de vechituri in adevăratul sens al cuvântului.

 

Așa se întampla că într-o Duminică dimineața, m-am dus la o piață de vechituri din orășelul Dapto, vecin cu noi, unde am găsit o bucată de aur, adica o carte de legende, întitulată “The Mists of Avalon” a scriitoarei americane Marion Bradley, și publicată in Marea Britanie. Despre acest fel de cărți amintea si istoricul Maria Ciornei in studiile sale despre istoriile străvechi ce le aflăm dorminde in legende și mituri.

 

Insula aceasta Avalon, acoperită de cețurile Lacului, așa cum sugerează și titlul, -the mists-(ceață), este o insulă neindentificată précis încă, se zice; se bănuie a fi în diferite geografii, descrise de fapt de autoarea cărtii, însă interesant este că, toate descrierile “Avalonului” induc spre regiunile noastre pontice!

 

Și acum mai précis, Avalonul este legat de perioada Regelui Arthur(King Arthur), care tocmai se afla în organizarea unei defensive împotriva Saxonilor.

 

La pagina 361, regele Arthur afirma: “It was good of my father-in-law to send me this great round table” but, - (zice regele in continuare - traduc in românește):“ dar, nu este o hala in Caerleon destul de largă pentru aceasta”; continuă: “when the Saxons are driven away for good, I think I must build a hall just to hold it!”

 

Crede cineva că ar fi o înșelare să apreciem în gândirea lui Brâncuși, care știm că avea acces la marile librării ale Frantei, dar și dorința vie înspre istoria străveche a daco- românilor să gândească la o asemenea masă rotundă, zisă a Tăcerii? Cred că trebuie să fim mai studioși! Mai ales ca era o epoca a pătrunderii Noului Testament, în lumea anglo-saxonă.

 

Dar, Cai, un apropiat al regelui Arthur apostrofează: “Then will it never be built”; “is like to saying “when Jesus shall come again”, or “when hell freezes” or “when raspberries grow on the apple trees of Glastonbury”.

 

Însăsi amintirea de Isus si revenirea acestuia, ne limpezește o anumită epocă crestină deja, știind că regele Arthur era un adept al partidei Crucii. Deci era un rege creștin. Regina sa Gwenhwyfar îl încuraja astfel: “Our Lord Jesus would safeguard you better than any such wicked enchantments”. Printre alte multe conversații între rege și regina sa, căreea Arthur i se adresa, “my wife”(nevasta mea), acesta spune: “There are many folk in this land, the Old People who dwelt here long before Rome came to us…”. Oare despre care Old Pleople(bătrân, vechi popor) vorbea creștinul rege Arthur, a trăit acolo în acele locuri, înainte cu mult de venirea Romei spre noi?

 

Vreau să ne oprim însă ceva mai mult la această misterioasă insula Avalon, căreea i se mai zicea și Insula Sfantă, ascunsă de cețuri si neguri in marele Lac. În această insulă Avalon, spune autoarea legendei, se află mormantul regelui Artur.

 

Dar curtea regelui Artur se afla la Camelot, de unde Lady of Lake-Goddess tot dorea mult si nostalgic reântoarcerea la Avalon, acel loc fără druiz si britani, liniștit și civilizat, învăluit în cețuri și ape! Însăși pe coperta cărții vedem această reântoarcere, călărind pe un cal alb, iar alături plutind o lebădă albă printre stufurile unei delte, mergând în aceiași direcție cu călărețul care ținea în mâna dreaptă o sabie reprezentând și o cruce în partea de sus la mânerul acesteea. Sabia si Crucea erau înconjurate de un halo luminos.

 

Direcția călărețului este clar precizată in legendă, adica spre Insula Sfantă, Avalon, dar unde o fi aceasta? În care anume loc geografic, fiindcă apare tot timpul ca un loc misterios învelit in umbre și cețuri! Legendele multor spații geografice pretind a le aparține această insulă! Chiar și Cretanii din Insula Creta aveau legende legate de zeița din Avalon. Cartea despre care povestesc amintește și de Achile, ceea ce ne duce cu gândul la Insula Leuke, adică Insula Serpilor de azi(Leuke din greaca antică) situata in Marea Neagra sau Lac in vremile străvechi. Zeița din Avalon pretindea a fi mama regelui Arthur al Celților, și de fapt in jurul acestui personaj legendar –King Arthur- se desfășoară întreaga scena a cărții “The Mists of Avalon”. Interesant de observat că personajele astea pe care autoarea cărții le nota aparținand acestui “Old People” grup veneau dinspre Avalon. Purtau in ființa lor neâncetat dorul reintoarcerii la acest așezământ!”

 

“Să studiem cu mai multă atenție cărțile socotite legende și mituri, deoarece acestea aduc și urme sigure ale unor realități totuși, realități pierdute în ceturile vremilor preistorice și istorice! Vremuri ce purtau cu siguranță mareția civilizației traco-daco-geților noștri!” Pietrele vor vorbi, zic Sfintele Scripturi! Și cu siguranță că nici sculptorul nostru genial Brâncuși, mult mai studiat de cât știam noi, avea în imaginație și valoarea acelei Mese mari ce o astepta Arthur, și pentru care regele va ridica o nouă ”hallă” în care să încapă Masa, numai să închee victorios luptele cu vichingii. O Masă a construit pentru Biserica Sa și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Istoricii scriu istoria vremii lor, dar există o Istorie scrisă in piatră, în inimile viilor și mormintele morților! Suntem la vremea când și pietrele încep să vorbească!

 

Ioan Miclău-Gepianu

2019

Restituire -2022










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu