LIMBA ROMÂNEASCĂ – PREȚIOASĂ DĂRUIRE DIVINĂ!
~*~
Limba Românească este prețioasa dăruire, roditoarea
veșnicei reânvieri
de Neam dăruită de Dumnezeu!
Este o Limbă cu rădăcini străvechi, așa cum spun
Istoriile, rădăcini din care
încă au crescut multe alte si frumoase limbi de
popoare! Sfânt este acest Neam românesc, roditor Eden îi este pământul așezat
între râurile cu izvoarele lor
carpato-dunărene. Însăși această tainică Românie, după
cum o definea cărturarul Artur Silvestri, este taina sufletului neamului
nostru, care se adeverește prin graiul limbii pe care o vorbim!
Orală sau scrisă, sculptată sau pictată, cântată sau
scrisă în revistele literare,
Limba românească este viul prin care inspirăm credința
noatră creștină
ortodoxă, căci împreună acestea ne identifică în timp
și spațiu, și ne va identifica
întotdeauna. Precum o piatră de hotar am avut
întotdeauna o intelectualitate românească prin care se purta de grijă acestei
limbi naționale, o îngrija prin legile ei
gramaticale, o înfrumuseța cu simțirile cele mai
gingașe și creștine în dulcile
ei exprimări, curate și nestricate.
Mihai Eminescu a fost florarul îngrijitor al grădinei
noastre lingvistice, a
curățat și șlefuit o limbă ca un cântec, ca un fagure
de miere, a înălțat-o între
celelaltele limbi create de Dumnezeu, căci o iubea!
Așa să facem și noi azi! Am 80 de ani, timp în care de
Eimnescu nu m-am
depărtat. Poezia este floarea unei Limbi, iar Eminescu
este și va fi floarea Limbii Românești, prin poezia și simțămintele căruia
creștem noi și generațiile viitoare.
Dumnezeu va ridica cu siguranță mai multe pietre de
hotar ale românismului,
chiar dacă momentan bântuie furtuni de tot felul,
fiindcă nu este acest neam lipsit de
rădăcini sănătoase; vedem zilnic răsărind mlădițe
viguroase, care nu vor lăsa nescrise
zilele de azi cu toate cele ce le trăim!
Dar Limba, Limba Românească nu iese decât odată cu
sufletul, si voi fi sigur că
mor fericit pentru iubirea Limbei mele Românești,
dăruită de Dumnezeul Neamurilor,
respectând în același timp Limbile acestora!
~*~
IOAN MICLĂU-GEPIANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu