IMN ȚIE ,,R O M
 N I E – DULCE PLAI”
~*~
Din
cununa de munți cântată de Bălcescu
Se
desfac priveliștile picturale ale lui Vlahuță și Geo Bogza.
Țărmul
albit de soare aduce aminte de noianul de ape cu nume de Pont Euxin.
Lanurile
de grâu se asemuiesc oștirilor cu galbene plete și
Strălucitoare
arme, cântate de Sadoveanu…
Sprințare
fete se prind în horă în viziunea lui
Alexandri.
Marele
Eminescu vede până departe umbrele codrului împărat și a pădurii de aramă și
Flori
albastre sclipind prin spații de
înțelepciune și vis mioritic.
De
peste munți și de dincoace de munți satele presărate printre miriștile afânate
Se văd
ca niște dropii, sub dioptrii de fata morgana, într-un Pseudokynegeticos .
Clinchetul
de ploaie, primăvăratic și de ghiocei legănați, îl cheamă din nou pe Pillat.
Tălăngi
și haiduci și aburul de pâine îl aduc pe STEO.
Coboară
din paginile lui Coșbuc oștenii vijelioși ce-au
durat o Românie independentă.
Coboară,
dar numai până la podiumul nemuririi, ce-i așteaptă veșnic…
Cronicari
cu glasul de miere, au scos la lumină povestea paloșului,
a
hrisovului românesc
Și a
poporului care s-a făcut prezent cu fapta peste veacuri.
Întâii
cărturari au strecurat în ceasloavele
lor, rare și de aur povețe
Depre
credința, neamul nostru, plaiul și florile lui.
Și pe
toate acestea și altele – presărate peste tot,
Le-a
încununat IMNUL NAȚIONAL cu Gloria sufletului său.
Lor le-a
trimis sărutul său etern, Constantin Brâncuși.
Voi
toți și toate acestea și altele ce au fost și-au să vie,
Sunteți
IMNUL Țării mele, ROMÂNIA; de ieri, de acum și de mâine…
~*~
Melania
Rusu Caragioiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu