moartea
de la ora cinci
~*~
am
observat
perfecțiunea
nu există
am
căutat să fac toate lucrurile perfect
până
când am văzut cum crește
și se
dezvoltă singurătatea
pe
alei sculptate de zei
până
când cioburile mi-au intrat în tălpi
și
idolii au devenit țăndări
te-am
căutat într-o altă lume
ți-am
dat un nume deși aveai un nume
și
spuneai
nu e
zadarnic
îți
voi da legi noi
îmi
vei pune legi noi
înainte
de a mă pierde
mă
vei recunoaște
lumea
devenise stranie
foarte
singură
chip
de lut și chip de lut
pentru
a umple vidul
din
zilele fără de sfârșit ale melancoliei
braconierilor
de elefanți din care a rămas
doar
fildeșul și cimitirul elefanților
pentru
cei care au distrus și au ucis
lumea
se blocase
roțile-i
se împotmoliseră
la
lumina opaițului
nici
eu nici tu
n-am
venit să judecăm nelegiuirile
în
ovații
printre
spectatori clandestini
când
mi-era foarte dor
am
inventat o altă singurătate
care
să-ți vorbească și să nu moară
înainte
de ceaiul de la ora cinci
dând
din aripi și să mi te apropie
cu
inocență la căderea în păcat
cu
mult înainte de a fi
eu
adică tu tu adică eu
~*~
cătălin
afrăsinei
pastel
după ciclonul ashley
~*~
nu înțelesesem prea bine
cum trecuse vara
și încă o toamnă
fără să știu
când ai să vii
cât va trebui să
merg
până în miezul
pământului
să nu mai treci
pe lângă esența lucrurilor
totul mi se
părea inutil și absurd
pentru a mai
trăi trebuia să mă inventez
secundă de
secundă și nopțile
să ți le trimit
cu praful stelelor
să te ștergi de
singurătate
poate surâzând
te-am căutat în
tot universul
și mai departe
și nu te-am aflat
ce rămâne după
ciclonul ashley
nu chiar efemer
m-am întors să
te caut
în cataloage de
hârtie
și te-am strigat
din mit
toamna fâlfâind
din aripi
îți moare în
palmă
aidoma bobului
de grâu
merg singur pe
câmpuri
printre plopii
singuri
nenumărând
cercurile cu vârsta plopilor
înainte ca și
această iluzie să moară
~*~
cătălin afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu