Parohiei Malovăţ - SCRISOARE PASTORALĂ- 532

 

Scrisoare pastorală

Foaie periodică,    gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIV(2024),  nr. 532(16 –31 Decembrie)

 

Dragii mei enoriași!

Fie ca steaua Crăciunului să vă lumineze drumul în viață și să vă aducă sănătate, succes și fericire în fiecare zi. Să vă bucurați de tot ce este frumos, să vă găsiți liniștea și să trăiți clipe senine alături de cei dragi, de oameni care vă prețuiesc. Crăciun fericit și un An Nou plin de binecuvântări! Vă doresc să simțiți căldura unei familii unite, dulceața colindelor și liniștea care vine din frumusețea simplă a momentelor petrecute împreună. Sărbători liniștite!

Crăciunul este Sărbătoarea în care dăruim și primim iubire, iar eu vă trimit din toată inima un gând bun. Sărbători fericite și un An Nou minunat alături de cei dragi! În noaptea sfântă, când stelele strălucesc mai tare, iar colindele răsună în case, vă doresc să vă simțiți binecuvântați și să aveți parte de toate lucrurile frumoase pe care le meritați. Dumnezeu să poposească în casele și în sufletele Dumneavoastră! Crăciun fericit și multe zâmbete sincere!

Fiecare clipă a Crăciunului să vă fie plină de iubire și recunoștință!

Fie ca pruncul născut în ieslea din Bethleem să vă umple casele și viețile cu bucurie, sănătate, credință și multă înțelepciune pentru anul care vine!

*

Moşul. În numărul trecut al ,,Scrisorii pastorale” v-am vorbit despre înțelesul cuvintelor Moș Crăciun.  

Azi vom vorbi despre un alt cuvânt, care este legat de Sărbătorile pe care le parcurgem în aceste zile: Moşul. Veţi râde, poate, dar veţi vedea de îndată ce semnificaţie profundă are el şi, poate, uşor-uşor, şi dumneavoastră îi veţi da mai multă atenţie.

În rândurile de faţă ne vom referi, aşadar, la folosirea acestui cuvânt pentru a înlocui numele divin, adică numele lui Dumnezeu. Auzim adesea spunându-se: „S-a supărat Moşu!”; „Nu ne mai rabdă Moşu!” şi altele asemenea.

Surprindem două aspecte-n această vorbă. În primul rând, această înlocuire arată respectul ce se dă numelui divin. Omul din popor rosteşte numele lui Dumnezeu cu veneraţia cuvenită. Nu oricând şi nu oriunde şi, mai ales, nu oricum. Când simte, totuşi, nevoia să se refere la Dumnezeu, Îl numeşte „pe ocolite” cu „Moşu”. E o greşeală? Nu.

Dacă veţi reciti ultimele noastre „scrisori”, acolo unde vorbeam despre Moş Crăciun, am adâncit mai mult acest înţeles al „bătrâneţii” lui Dumnezeu. Omul a înţeles de la biserică şi din Sfânta Scriptură, că a fost făcut de Dumnezeu după chipul Său (Fac., I, 27). Aşadar, în concepţia populară, Dumnezeu nu putea arăta altfel decât ca un om. Prin aceasta, creştinul Îl vedea ca fiinţă, ca persoană, cu existenţa bine definită. Interesant este faptul că Îi atribuie lui Dumnezeu şi o anumită vârstă, cu care asociază imaginea fiinţei divine: bătrâneţea, Moşu. Nu a fost aleasă imaginea copilului, personificarea purităţii, a curăţeniei morale; nu a fost aleasă vârsta maturităţii, a puterii, vârsta la care Mântuitorul a propovăduit în lume! A fost aleasă bătrâneţea, vârsta înţelepciunii, a bunătăţii, a înţelegerii, a cunoaşterii depline a vieţii şi a existenţei umane. Nu degeaba s-a vorbit de „Moş Nicolae”, de „Moş Andrei”, de „Moş Ajun”, de „Moş Crăciun”, de moşii din pragul primăverii, de cei de vară etc.

În al doilea rând, imaginea egalităţii pusă de omul din popor între Moş şi Dumnezeu, arată chipul ideal, în care a fost văzut bătrânul. La această vârstă apele s-au liniştit, biruinţa asupra răului şi asupra păcatului este deplină, portretul moral este desăvârşit, omul aşteaptă întâlnirea cu Dumnezeu, Marea Trecere în lumea de dincolo. Bilanţurile au fost făcute, datoriile achitate. O singură datorie îi mai rămâne: iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni. Moşul este doar întruchiparea lui Dumnezeu pe pământ! Câtă înţelepciune şi putere de gândire teologică!

Aşa au gândit bătrânii noştri înţelepţi de altădată despre vârsta lor, vârsta bătrâneţii. Aşa gândesc mulţi, foarte mulţi din ziua de azi. Mai sunt însă din cei care uită că sunt bătrâni. Nu spunem asta, gândindu-ne că aceştia continuă să muncească aşa cum o făceau în anii tinereţii, că sunt veseli, plini de viaţă, gata oricând să rostească o glumă bună, o vorbă cu tâlc. Nici vorbă! Astfel de bătrâni să tot fie în neamul românesc şi pretutindeni!

Ne gândim la ceilalţi bătrâni, care sunt stăpâniţi de tot felul de vicii. Cât de urât este chipul unui bătrân schimonosit de beţie, cât de scârbos este bătrânul curvar, cât de trist este bătrânul care n-o mai sfârşeşte cu judecăţile, care se luptă cu morile de vânt, care înjură şi drăcuie de persoane şi lucruri sfinte de trosnesc grinzile cerului, care stau la taclale ore în şir şi spun tot felul de bancuri scârboase, de vorbe murdare, pe care le ascultă cei mici şi le ţin minte pentru tot restul vieţii lor. Ne gândim la acei bătrâni, care stau mereu în certuri cu cei din casa lor, cu cei din sat, cu lumea întreagă, pentru a câştiga pulbere şi vânt. Ne gândim la acei bătrâni, care, până la vârste foarte înaintate, n-au găsit un ceas de răgaz să păşească pe drumul bisericii, să se spovedească, să se grijească, să se îngrijească şi de ale sufletului, de parcă ar avea contract cu Dumnezeu să trăiască o veşnicie...!

Şi cu toate acestea, chiar şi acestora lumea le zice „moşu”! Of!

*

Colindele. Socotim de datoria noastră să amintim un cuvânt de învățătură al regretatului Arhiepiscop Justinian Chira al Maramureșului și Sătmarului despre colinde:

,,Colindele noastre nu fac parte din cântările cultului, dar sunt sfinte ca și cântările slujbelor bisericești. Ele nu fac parte din cântările lumești, dar nu sunt străine de bucuriile pe care creștinul le gusta în doină, în cântecul de leagăn, în cântecul pe care îl cânta românul când se afla departe și i se face dor de țara lui, de satul lui, de familia lui. Colindele noastre sunt cântece de leagăn, prin care fiecare creștin și român, de la copilul cel nevinovat până la bătrânul încărcat de ani, le cânta marelui nostru Stăpân și Împărat…”

*

Poezii. Redăm mai jos câteva poezii semnate de colegul și prietenul nostru, Părintele Dumitru Ichim din Canada. E un om tânăr și plin de optimism. Abia a împlinit optzeci de ani! Versurile sale traduc simțămintele de dor ale atâtor fii ai Țării și ai parohiei noastre răspândiți în lumea întreagă la vreme de Sărbători.

 

Colindul bradului

 

– Norule cu stele’n gaică

n’ai văzut pe Sfânta Maică ?

De-atâta hălăduire,

de drumeagul ei n’ai ştire?

Norule cu frunza rară

n’ai văzut Sfânta Fecioară?

 – … ba şi eu m’am legănat

tot a freamăt luminat,

tot mereu hălăduind

când a cer, când a colind

şi-am văzut-o, măre, sus,

se ruga pentru Iisus.

Timp puţin mai e’n căuş,

Pruncul n’are legănuş,

n’are faşă, scutece…

Bradul zice: “Uite ce,

Maică Sfântă, Preacurată,

trupul meu i-L fac covată,

vântul bate, tragănă,

şi Pruncul ţi-L leagănă,

steaua’n şovăire ninge

glas nespus, dar nu-L atinge.

Prin dumbrăvile de fagi

vor veni trei regi şi magi

şi păstorii cu un  miel

slăvind pe Emanuel.

Sterge-ţi ochii de şiroaie,

iată-mi inima   –  copaie  –

ca să doarmă’n cald şi’n lin…

Lerui Doamne, ler… Amin.

 

Colind cu palmier

 

De Crăciun

și palmierul de la colțul casei

e la fel de singur ca mine.

”Ce sunt arsurile  de pe trunchi?”

îl întreb.

(Acasă-n Moldova

cum ninge prin sat!)

”Sunt urme de frunze,

săruturi de foc,

frunze ce-am fost și-au

                               plecat.”

Ce-aș putea să-i răspund?

De-unde vorba de leac

să-i culeg, să i-o spun?

(Acasă-n Moldova,

ninge chiar și pe prund!)

După un timp.

Adusul aminte îl doare:

”Spune-mi și mie

ce-i aia ninsoare?

Ninge-mi asemeni

cum la voi se ninge-n Ajun.”

Greu nu ne-a fost să fim seară,

și pe mine m-ardeau săruturi

                                   de foc.

…se făcea că eram

pe partea cealaltă a lumii…

Florile dalbe, de-a fulgul se

                                          joc,

pe partea cealaltă a vremii și-a

                                       lumii,

pe luncă, pe gânduri, pe

                                    straie…

Am vrut ca să-i ning

înflorindu-mi toți merii

                          Moldovei,

dar din ochi se topeau

florile dalbe pe-obraz șovăind

stropi rotunzi ca de ploaie…

”Singurătatea-i la fel

Pe amândouă

                  tărâmurile  lumii”

a vrut să zică palmierul,

dar amândoi tăceam

izgoniți din același colind.

 

Primul brad de Crăciun

 

Bradul crescuse în odaie, așa,

peste noapte, mare

până-n colindul de sus

al icoanei.

Dimineața,

mirosea ca-n pădurea din basm

cusută cu acul din cetini,

iar darurile pe care craii

din răsărit le-au adus,

străluceau pe toate crengile,

aplecate ca genele obosite de somn ale copiilor,

colbăite de vise.

Icoana era încă plină

de îngeri, de păstori și de magi, dar cu toții

se-nțelegeau doar prin șoapte,

că-n legănușul ei de lumină

Pruncul adormise

lângă bradul crescut în odaie,

așa, peste noapte!

*

Fericire. Fericire...! E atât de fragilă, că ţi-e teamă s-o defineşti! De cele mai multe ori nu-ţi ajunge o viaţă de căutări ca s-o găseşti! Cheltuieşti ani mulţi, străbaţi mări înviforate, înfrunţi riscurile, chiar moartea uneori, sperând că la capătul zbaterii tale să găseşti o fărâmă de fericire. Atât şi e de-ajuns! Avem mereu convingerea că această floare rară creşte în grădina vecinului, nu într-a noastră. Săracii pot să jure că ea găzduieşte în palatele bogaţilor; bogaţii sunt siguri că ea este comoara săracului. Unii o caută în putere, alţii-n neghiobie; unii-n vitejie, alţii în libertate; unii-n pace, alţii în viaţă lungă; unii în recunoştinţa celorlalţi (a istoriei de se poate!), unii în teroare, alţii în visare; unii-n viaţă, alţii-n moarte; unii-n sănătate, alţii-n câte toate!

Aşa a fost dintotdeauna, aşa-i acum, aşa va fi mereu, cât lumea va fi lume. Mereu şi pretutindeni au căutat-o, au crezut că au găsit-o, când tocmai zbura din cuibul lor; s-au avântat, s-au poticnit, s-au luptat, au plâns şi au visat. Unii au ajuns la concluzia că nu-i fericire pe pământ, dar nimeni nu i-a luat în seamă; alţii au zis că-i o himeră, o amăgire, bătaie de joc a zeilor faţă de oameni, dar a venit buldozerul altor generaţii şi, cu mai multă pasiune şi ardoare, au continuat s-o caute.

Pentru a ilustra mai bine zădărnicia acestor căutări, mi se pare sugestivă următoarea istorioară cu tâlc. Se spune că unul dintre cei mai mari împăraţi ai lumii s-a îmbolnăvit grav. Toţi marii doctori ai lumii au fost solicitaţi să-i redea însănătoşirea. Toţi s-au străduit, după putere şi pricepere, dar nici unul n-a reuşit. Disperarea împăratului era la culme. Tocmai atunci a venit al palat un mare filozof şi a cerut să intre la împărat, ca să-i descopere leacul. A fost primit îndată. Filozoful i-a spus împăratului că se va însănătoşi, atunci când va îmbrăca o cămaşă a unui om fericit.

A trimis de îndată împăratul emisari în toate colţurile imperiului. Au mers din om în om, întrebând în dreapta şi în stânga, prin oraşe şi sate: „Eşti un om fericit?” Nimeni nu îndrăznea să spună că e fericit. Fiecare avea grijile şi necazurile lui, indiferent de starea socială în care se afla. Nerăbdarea împăratului nu mai avea limite.

Într-un târziu, când disperarea cuprinsese pe trimişii împăratului, iată că, trecând aceştia printr-un cătun oarecare, un bătrân tocmai ieşea din bordeiul său. Era sărac lipit pământului, dar faţa îi era veselă şi lipsită de griji. L-au întrebat şi pe acesta dacă este fericit. Fără să ezite, el a răspuns trimişilor împăratului: „Într-adevăr, sunt fericit!” Atât le-a trebuit trimişilor împărăteşti. Au pus mâna pe bietul om şi i-au smuls zdreanţa de haină, ca să-i poată scoate apoi cămaşa de care aveau nevoie. Dar... stupoare! Omul nu avea cămaşă, atât era de sărac...!

Şi, totuşi, nu există fericire? Ba da! Este aici şi dincolo. Foarte mulţi au găsit-o; puţini n-au mai părăsit-o, chiar de-a fost nevoie s-o plătească vremurilor cu însuşi preţul vieţii lor. Ea poate fi pregătită de fiecare din noi, oriunde şi oricând. Important e să cunoaştem reţeta. Aceasta e simplă şi la îndemâna oricui vrea cu adevărat să caute fericirea. Se numeşte Hristos.

Încercaţi-o şi Dvs.! Nu mai pierdeţi vremea!

*

          Rugăciune. Redăm mai jos o frumoasă rugăciune, care n-ar trebui să lipsească din gura nici unuia dintre noi. Ea se numeşte Rugăciunea stareţilor de la Mânăstirea Optina:

„Doamne, dă-mi mie să întâmpin cu linişte sufletească tot ce-mi va duce ziua aceasta. Dă-mi mie să mă las în întregime voii Tale sfinte. În tot ceasul zilei acesteia povăţuieşte-mă în toate şi mă susţine.

Orice veşti mi-ar sosi în timpul zilei, ajută-mă să le primesc cu suflet calm şi cu deplină convingere, că în toate-i voia Ta cea sfântă.

În toate vorbele şi faptele îndrumează-mi gândurile şi simţurile, în toate întâmplările neaşteptate şi neprevăzute nu mă lăsa să uit că totul este trimis de Tine.

Învaţă-mă să fiu drept şi înţelept cu fiecare semen al meu. Pe nimeni să nu amărăsc, pe nimeni să nu răzvrătesc.

Doamne, dă-mi putere să pot suporta osteneala zilei ce vine şi să trăiesc tot ce-mi va aduce ea.

Călăuzeşte-mi voinţa şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert. Amin.”

*

Jucăriile. În fiecare an am prilejul, potrivit misiunii mele de preot, să trec cel puţin de două ori prin fiecare casă a parohiei. Sunt case în care am impresia că sunt într-un magazin de jucării. Paturi şi rafturi pline până la refuz cu cele mai sofisticate jucării. Fie că sunt din pluş, din plastic sau metal, ele te uimesc prin măiestria cu care au fost confecţionate şi construite, dar şi prin preţul, care, fără îndoială, a fost plătit pentru ele.

Departe de mine gândul de a zice că nu e bine lucrul acesta, ci dimpotrivă. Să trăiască pruncii, să aibă părinţii pentru cine să cumpere jucării, iar părinţii să trăiască până la adânci bătrâneţe, ca să se poată bucura de bucuriile copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor lor!

Aş vrea să remarc însă un aspect, care mi se pare pe cât de interesant, pe atât de înduioşător. Şi eu am fost copil în urmă cu …. câțiva ani! Eram singur la părinţi şi ei ar fi făcut orice pentru mine, ca să mă vadă mulţumit. Totuşi, toată copilăria mi-am dorit o tricicletă, adică o bicicletă de copii cu trei roţi, cum era pe vremea aceea. N-au avut 60 de lei ca să mi-o cumpere. Nelu lui Ion al lui Chiciu, prietenul meu de joacă, avea aşa ceva. Părinţii lui aveau serviciu şi aveau mai mulţi bani. Niciodată însă nu-mi amintesc să-mi fi dat-o câţiva metri măcar să umblu şi eu cu ea. Abia mă lăsa s-o ating... În ceea ce priveşte păpuşile, în afară de Hopa-Mitică, pe care mi-l cumpăra din când în când cu suma de un leu, am mai avut una din scândură cioplită, înfăşurată în nişte cârpe. Mi-o făcuse o soră a mamei din Colibaşi.

Nu zic că oamenii de acum sunt bogaţi, dar, totuşi, nivelul de trai a crescut simţitor, dacă îşi pot permite să cumpere asemenea jucării minunate pentru copii lor!

*

Colindul de Crăciun. Vă mulţumim cordial pentru felul cum ne-aţi primit cu colindul de Crăciun. O atmosferă cu adevărat creştinească şi românească.  Cei mai mulţi aţi înţeles din anii trecuţi şi aţi legat câinii, aşa că nu au fost incidente în acest sens. Vă mulţumim pentru darul făcut sub forma contribuţiei de cult. Fiecare a dat dacă a vrut şi cât a vrut. Cu astfel de creştini avem curajul să spunem că parohia noastră va putea să supravieţuiască şi în viitor. Şi celor care au dat un leu şi celor care au dat mai mult, le mulţumim cordial. Dumnezeu să le răsplătească jertfa!

*

Oglinda parohiei.  Sfintele Sărbători ale Naşterii Domnului să vă găsească sănătoşi, voioşi, plini de speranţe de mai bine şi în mijlocul tuturor celor dragi ai Dumneavoastră! Să se resimtă în casele Dumneavoastră duhul păcii, liniştii, bucuriei, dragostei şi al comuniunii! Dacă mai există pe undeva duh de vrajbă, de ură, de răutate, ducă-se pe pustii, unde picior de om n-a umblat,  numai dracul ţâncii şi-a-nţărcat! 

Să dea Dumnezeu, ca măcar în vremea Sfintelor Sărbători durerile sufleteşti şi trupeşti  să vă fie mai puţine şi mai blânde şi-n locul lor speranţa să-şi facă sălaş!  Cei plecaţi departe, în patru zări ale lumii, să-şi caute norocul şi câştigul, să se întoarcă sănătoşi, ca să mai simtă încă o dată căldura căminului părăsit, să adulmece mirosul aerului de acasă, să mai guste iarăşi vinul de pe masă!

Am vizitat casă de casă cu prilejul colindului cu Crăciunul. Am făcut un program destul de lejer în această privinţă, ca să fie câte o picătură de timp pentru fiecare familie, ca să schimbăm o vorbă. Destulă grabă în timpul anului, căci nu le mai ajungem, măcar la Sfintele Sărbători să avem  un răgaz  să mai schimbăm o vorbă. Nu mai erau toţi cei din anii trecuţi! Unii plecaseră între timp pe drumul cel fără de întoarcere, alţii erau duşi cu treburi care-ncotro. Unii mai crescuseră, alţii mai albiseră, dar peste tot am fost primiţi cu  căldură, dragoste şi respect, care ne-a impresionat profund.

Ca preot, m-am simţit încă o dată în mijlocul Dumneavoastră ca-ntr-o adevărată familie unită. Fiecare mi-aţi arătat ce-aţi construit, cu ce v-aţi mai înfrumuseţat casa şi viaţa între timp. Mi-aţi povestit din  bucuriile şi necazurile  Dumneavoastră. Simţeaţi nevoia să vă descărcaţi sufletul, ca unuia dintre ai lor. În peste 95% din familii am simţit că acolo este armonie, înţelegere, dragoste, aşa cum îi stă bine unei adevărate familii de creştini. Am găsit porţi în cadrul gardurilor, care în anii trecuţi despărţeau curţile copiilor de părinţi, ori ale fraţilor de fraţi şi mi-a crescut sufletul de bucurie, fiindcă poarta dintre ei era semn de pace şi de bună înţelegere. Dumnezeu să binecuvânteze asemenea familii şi ele ar trebui să fie modele pentru familiile tinere!

Am întâlnit, din păcate, şi aspecte dureroase. Am găsit soţi învrăjbiţi, fraţi în procese, veri la cuţite, vecini  certaţi.  Am găsit în sufletul multora teama de ziua de mâine! Am găsit la alţii durerea că membrii ai familiilor lor sunt prin puşcării, în ţară sau în străinătate! Dumnezeu să aducă pacea, liniştea şi speranţa de care avem nevoie toţi!

Eu însumi, ca preot al Dumneavoastră, în urma acestui  colind, acestei întâlniri cu Dumneavoastră, am ieşit mai întărit sufleteşte. Parcă toate nedreptăţile, micimile şi răutăţile lumii, care mă loviseră fără cruţare până atunci, despre care v-am relatat în bună parte în ,,scrisorile” de până acum, le-am uitat. În mijlocul Dumneavoastră m-am simţit acasă, m-am simţit suficient de puternic, ca să nu mai mă las copleşit de scârbă  şi lehamite. Dumneavoastră mi-aţi întărit convingerea mai veche că, dacă aş mai fi tânăr şi aş mai lua-o de  la început, tot preot m-aş face,  tot în satul meu m-aş întoarce şi tot parohia noastră aş sluji-o! Nu minţeau cei ce spuneau cândva, că în bordeie găseşti mai mult aur decât în palate. Se refereau, bineînţeles, la aurul sufletelor. Vă mulţumesc cordial pentru tot şi pentru toate!

*

Contribuția de cult. La 30 noiembrie am încheiat cu colectarea contribuției de cult pe 2024. Precizăm că în parohia noastră contribuția de cult nu constă dintr-o sumă fixă, sau dintr-o obligativitate. Fiecare familie sau enoriaș al parohiei achită, de bunăvoie și nesilit de nimeni, ceva pentru contribuția de cult după principiul: dacă vrea și cât vrea. Totodată, în parohia noastră serviciile religioase sunt gratuite, indiferent dacă familia/enoriașul solicitant a achitat sau nu ceva pentru contribuția de cult. Preotul este la dispoziția tuturor, indiferent dacă solicitantul a achitat ceva pentru contribuția de  cult, 24 ore pe zi, 365 zile pe an. În rest, este liber! Dacă, totuși, cineva vrea neapărat să achite vreo plată pentru serviciile religioase de care beneficiază, tariful este unul și același pentru toate serviciile: zero lei, zero bani! Dacă i se pare că-i prea mult, negociem și putem să mai reducem din tarif!

*

  Ajutoare și donații.  În cursul lunii decembrie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe astfel: 1 dec.(Bârda): 114 pâini, 6 dec.(Malovăț): 135 pâini; 8 dec.(Malovăț): 142 pâini; 15 dec.(Bârda): 139 pâini; 22 dec.(Malovăț): 128 pâini; 25 dec.(Malovăț): 170 pâini; 26 dec.(Bârda): 115 pâini; 27 dec.(Malovăț): 150 pâini; 29 dec.(Bârda): 96 pâini. Așadar, în luna decembrie s-au donat 1.190 pâini. Totodată, s-a vândut pâine enoriașilor parohiei noastre la prețul de achiziție de 1,30 lei/buc. astfel: 1 dec.(Bârda): 685 pâini, 6 dec.(Malovăț): 165 pâini; 8 dec.(Malovăț): 158 pâini; 15 dec.(Bârda): 661 pâini; 22 dec.(Malovăț): 122 pâini; 25 dec.(Malovăț): 80 pâini; 26 dec.(Bârda): 185 pâini; 27 dec.(Malovăț): 30 pâini; 29 dec.(Bârda): 654 pâini.  Așadar, în luna decembrie s-au vândut 2.610 pâini.

*

Am trimis câteva ajutoare bănești unor enoriași cu situații speciale, astfel: Orodan Claudiu: 400 lei; Pau Dumitru(pentru fiu): 200 lei; Căprioru Ion: 200 lei; Zamfir Viorel(pentru fiică): 200 lei; Badea Leontina(pentru nepot): 200 lei; Tărăbâc Gheorghița: 200 lei; Ștefu Constantin(pentru fiu): 200 lei; Butoi Romică: 200 lei. În total: 1.800 lei.

Parohiei Valea Plopului din jud. Prahova i-am trimis 1.000 lei ajutor pentru cei 420 copii, pe care-i are în îngrijire.

Am cumpărat și donat lui Orodan Claudiu și familiei sale din Malovăț o sobă de teracotă și vopsea lavabilă pentru zugrăvirea camerei în care locuiesc. Costul total a fost de 2.200 lei.   

*

Plăți. În cursul lunii decembrie am efectuat câteva plăți, astfel: 5.000 lei ajutoare de Crăciun; 4.940 lei brutăriei pentru cele 3.800 pâini donate și vândute în luna decembrie; 3.600 lei protoieriei pentru lumânări; 1.600 lei  tipografiei pentru cărți; 1.034 lei  impozit; 750 lei protoieriei pentru chitanțiere; 392 lei poștei pentru colete; 121 lei internetul; 100 lei curentul electric; 86 lei protoieriei pentru abonamente; 72 lei protoieriei fond întrajutorare; 52 lei băncii pentru comisioane și altele mai mici.

*

Zâmbete. ☺Două bătrâne erau la cimitir. Își plângea fiecare morții. Când s-au liniștit, s-au privit și una a întrebat-o pe cealaltă: ,,- Câți ani ai tu?” ,, - Optzeci!” răspunde cea întrebată. ,,- Dar tu?” ,, - Eu am nouăzeci!” răspunde cea dintâi. ,,- Și te mai duci acasă?” ☺ Scriitorul Ion Luca Caragiale a fost solicitat într-o zi de un cetățean să facă o donație pentru construcția unui gard la cimitirul localității în care se aflau. Caragiale a răspuns: ,,– Nu vă dau bani pentru asta. Cei care sunt afară nu se grăbesc să intre, iar cei aflaţi acolo n-au cum sa mai iasă!  Prin urmare...,  n-aveţi nevoie de gard!”  ☺Balzac a primit o scrisoare de la unul din numeroșii săi creditori: ,,- Vă rog să-mi restituiți imediat banii pe care vi i-am împrumutat! Mâine trebuie să plătesc urgent o datorie!''  Răspunsul lui Balzac:  ,,- Aceasta e curată nerușinare! Vreți să vă plătiți datoriile cu banii mei?''  ☺ O doamnă l-a întrebat pe scriitorul B. Show: ,,- De ce credeți dvs. că Dumnezeu a creat întâi bărbatul și apoi femeia?” Scriitorul i-a răspuns: ,,- Probabil că Dumnezeu n-a vrut să fie deranjat de sfaturile femeii, în timp ce-l crea pe bărbat!” ☺ După ce şi-a scrântit piciorul, la 65 de ani, Grigore Moisil a afirmat:  „- Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior!”

*

Publicații. În această perioadă am reușit să publicăm câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală”- 531, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada),  2024, 21 dec., ediție și on-line (https://www.observatorul.com); ,,Scrisoare pastorală”- 531, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2024, 17 dec., ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);  în ,,Armonii culturale”, Adjud, 16 dec. 2014, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 2024, nr. 12, dec. (https://moaraluigelu.blogspot.com);

*

Înmormântări. În ziua de 15 decembrie am oficiat slujba înmormântării pentru Michescu Nicușor(57 ani) din Malovăț, iar în ziua de 27 decembrie pentru Radu Stana(76 ani) din jud. Dolj, înmormântată în Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!

*

Program. Program. În cursul lunii Ianuarie avem următorul program de slujbe: 1 Ian.(pomeniri la ora 8, la Bârda; slujbă la Malovăț); 2, 3, 4 Ian.(colindul cu Botezul în Malovăț); 5 Ian.(colindul cu Botezul în Bârda); 6 Ian.(sfințirea apei la Bârda, la ora 8; sfințirea apei la Malovăț, la ora 10); 7 Ian.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12.30); 11 Ian.(Malovăț-Bârda); 12 Ian.(Malovăț); 16 Ian.(pomeniri la Bârda și Malovăț); 17 Ian.(pomeniri la Bârda și Malovăț); 18 Ian.(Malovăț-Bârda); 19 Ian.(Bârda); 25 Ian.(pomeniri Bârda și Malovăț); 26 Ian.(Malovăț); 30 Ian.(pomeniri dimineața la ora 8, la Bârda; slujbă la Malovăț).  În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe a0„ dresa: stanciulescubarda@gmail.com.  

Sfintele Sărbători cu sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!   La mulți ani!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda