DATUL-MENIREA-VOCAȚIA-MISIUNEA DACOROMÂNULUI
(partea I-a)
„Pământul țării este sfânt prin
eroii, martirii și sfinții
pe care îi adăpostește în adânc.” (Avva
Iustin Pârvu)
„Să știm să iubim, să iertăm, să ne păstrăm
demnitatea
și credința străbună!” (prof.MARIANA
GURZA - poetă)
DATUL – zestrea spirituală hărăzită de
Dumnezeu, Neamului nostru primordial pelasgo-traco-geto-dac a fost și este gena
sa religioasă în care au odrăslit deopotrivă CREDINȚA și DRAGOSTEA!
Primind în sine dragostea lui Dumnezeu,
dacoromânul devine subiect al iubirii prin capacitatea de a și-o însușii și de
a crește în ea, de a se desăvârși prin toată ființa și întreaga lui persoană!
ZESTREA spirituală hărăzită de Dumnezeu –
PĂRINTELE națiunilor, Neamului nostru arhimilenar a sălășluit epocă de epocă în
toate GENIILE, în toți PROFEȚII, în toți marii Conducători de stat, în toți
Eroii, Martirii, Mucenicii, Mărturisitorii, Cuvioșii, Sfinții a căror menire și
destin și le-au asumat prin Iubirea de Dumnezeu și prin Dragostea de Neam și
Patrie.
Toți Aleșii Mântuitorului Iisus HRISTOS și
ai Maicii Sale MARIA-VLAHERNA-CARPATINA, aleși din plămada Neamului nostru,
după vocația și misiunea fiecăruia au fost mari DESCHIZĂTORI de Trecut, de
Prezent, apoi de Viitor – Momente MONUMENTALE, care trebuie să CREASCĂ continuu
în inimile noastre, în sufletul nostru frumos, în conștiința și în memoria
noastră!
Marele istoric geto-dac Herodot, vorbind
despre marșul oastei persane împotriva Greciei trace a împăratului get
Alexandru cel Mare, amintea de trecerea oștilor persane prin „Europa”, teritoriu situat în TRACIA. „Tracii erau NAȚIUNEA cea mai însemnată în
Europa. Ei au fost elementul european al întregii Europe de est și de sud-est. Cunoscuți
și sub numele de geți sau daci, ei s-au extins în nord până în regiunea
Vistulei inferioare, a Oderului mijlociu și în platoul Boemiei. În est, ei
ajungeau adesea pînă la Bug și la Nipru. În sud, ei s-au întins nu odată pînă
în Asia Mică.” (cf. Iosif Constantin Drăgan, Idealuri și Destine, Ed. Cartea românească, p.38, 41-43)
Iar ilustrul nostru istoric, folclorist și
arheolog Nicolae Densușianu, Părintele „Daciei
preistorice, enunța din amvonul autorității sale de profund cercetător: „socotesc că „LEAGĂNUL EUROPEI” ar trebui
căutat în arcul munților CARPAȚI și la DUNĂRE.” (ibid., p. 38)
Pe Prezentul Trecutului lor, eroico-martirico-profetic
ne-am așezat în Viitor ca urmași ai urmașilor înaintașilor noștri!
Menirea noastră se construiește în viitor, pe
monumentalul edificiu al CONȘTIINȚEI, zămislit în trecut de legendarii Strămoși
traci: Orfeu, Homer, Tomirys, Alexandru cel Mare, Burebista cel Mare, Deceneu, Decebal,
Spartacus, Regalian, Constantin cel Mare, Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare,
Grigorie de Nazianz, Ioan Gură de Aur, despre care istoricul episcop Eusebiu de
Cezareea spunea că: „dacă n-ar fi trimis
Dumnezeu pe Sfinții Vasile, Grigorie și Ioan Gură de Aur, ar fi trebuit să vină
Hristos a doua oară.” (cf. Antonie Plămădeală, Romanitate, Continuitate, Unitate, (pornind de la un izvor narativ
din 1666), Sibiu – 1988)
Au urmat sub aceeași aură Aetius de Durostor învingătorul
lui Atilla, Teodosie cel Mare, Justinian cel Mare, generalul Belizarie,
Dionysios Areopagitul, Niceta de Remesia, Tiberiu al II-lea, denumit de
cronicari „cel mai frumos dintre împărați
și cel mai frumos dintre oameni, iubind întreaga lume și de toată lumea fiind
iubit”, (I.C. Drăgan, op. cit., p. 55), dinastia Asănești, Mircea cel Mare,
Radu de la Afumați, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul sau ierarhul Antim
Ivireanul, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, Andrei Șaguna, Bogdan
Petriceicu Hașdeu, Mihail Eminescu, Nae Ionescu, Petre Țuțea, Mircea Eliade,
Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Antonie Plămădeală, Dumitru Stăniloae, Ioan
Ianolide, Radu Gyr, Andrei Ciurunga, ori Valeriu Gafencu a cărui „viziune despre Dumnezeu, lume și viață,
mărturisea camaradul de jertfă și iubire I. Ianolide, a fost integrală și unitară realizând o perfectă armonie.”
DATUL-MENIREA-VOCAȚIA-MISIUNEA, adevărată,
autentică fiind doar a noastră, ne-a fost dată atunci când a purces din
profetismul Zamolxian și mesianismul Hristianic.
Fiindcă NOI suntem ceea ce au fost
STRĂBUNII noștri – OSIA nemuririi și ei se continuă în noi cu ființa, cu
persoana, cu ruga, cu jertfa, cu suferințele, cu răbdările, cu biruințele, cu
ideile și idealurile lor care, fără NOI, ar rămâne doar ceva ce a început însă
fără scop și fără sens!
„Căci
fiecare NEAM este UN ÎNCEPUT a CEVA și își are ÎNSCRIS în FIINȚA lui un DESTIN
care, pentru a-și fi avut rostul și a și-l justifica în fața CELUI ce ne
justifică ROSTURILE, trebuie să se împlinească. Blestemat cel care ia în deșert
un asemenea rost și-l taie, și-l oprește, și nu-l lasă, și nu-l ajută să se
împlinească.” (Antonie Plămădeală, Romanitate,
Continuitate, Unitate..., p. 5)
DATUL-MENIREA-VOCAȚIA-MISIUNEA Dacoromânului
își are sufletul urzit din țesături regale de brocart și purpură, văzute și
nevăzute, tainice care, au păstrat în toată finețea țesăturii și a broderiei
lor alese GÂNDUL strămoșesc, TRADIȚIA sacră, tuate COMPONENTELE originare ale
întregului DESTIN al Neamului nostru primordial - SIGILIUL MEMORII VETREI
străbune.
Sigiliul Memoriei VETREI străbune îl aflăm
pretutindeni în Sânul sacru al Patriei noastre divine, precum și la Mănăstirea
VĂRATIC, despre care distinsa poetă EMILIA ȚUȚUIANU (sub pogorămâtul haric al
Sf. Emilia, mama Sf. Vasile cel Mare și cu rădăcină adâncă din patriotismul
nemuritor al înțeleptului ȚUȚEA n.a.),
mărturisește: „Aici, la Mănăstirea
Văratic, primești necondiționat sigiliul APARTENEȚEI la SPECIFICUL NAȚIEI tale,
de care nu poți face abstracție, oriunde te-ai afla în lume. Așadar, Văraticul
rămâne un adevărat LIANT prin timp între particularul emoțional, miraculos,
sfânt și EMBLEMA specificului național românesc.” (Emilia Țuțuianu, O
candelă s-a..., în FLOARE ALBASTRĂ,
Revistă de literatură, arte și spiritualitate – Centrul Cultural Spiritual
Văratic, Mănăstirea Văratic, Nr. 3 – 2024)
DATUL pelasgilor a fost acela de a fi HĂRĂZIT
ca popor primordial, din care avea apoi să odrăslească tot ce e FRUMOS, BUN,
ADEVĂR, LIBERTATE, ÎNȚELEPCIUNE, DEMNITATE, ONOARE, OMENIE, POEZIE, FILOSOFIE, TEOLOGIE,
CREDINȚĂ, ȘTIINȚĂ, JERTFĂ, DRAGOSTE, NEMURIRE!
DATUL tracilor – „realitatea Strămoșilor”, așa cum grăia în scrisul său de unitate
și comuniune Flosoful gândirii creștine contemporane Artur Gabriel Silvestri, a
fost acela de a fi cel mai numeros popor care a fondat DACIA MARE, EUROPA, și
apoi LUMEA întreagă.
Toată STĂDANIA și întreaga OPERĂ a marilor noștri ÎNAINTAȘI, ALEȘII lui
Dumnezeu a fost MINUNEA aprinderii
luminii PREZENTULUI și VIITORULUI prin TRECUTUL sacru al Străbunilor!
„Suntem urmașii marelui rege DECEBAL și ai
eroului istoriei noastre, Mihai Viteazul, un sfânt al neamului.” (CĂLIN
GEORGESCU, Cumpăna României, Ed.
Christiana, București, 2016)
DATUL-MENIREA-VOCAȚIA-MISIUNEA poporului
valah de AICI și de TOTDEAUNA și de PRETUTINDENI e o deplină COMUNIUNE cu DARUL
Hristic, HARUL Duhului, ACOPERĂMÂNTUL MAICII Domnului, AURA Sfinților neamului,
altfel spus, o LITURGHIE a gândirii și a înfăptuirii care, pune pururea în
mișcare o INIMĂ românească, o SIMȚIRE creștină și o IUBIRE divină!
În LITURGHIA gândirii și a înfăptuirii
noastre dacoromâne, întotdeauna ne întânim cu Sfânta Treime, cu Mântuitorul
Hristos, cu Maica Domnului, cu Apostolii și cu Sfinții din toate veacurile și
din toate locurile, făcând astfel pe trăitorul valahul ortodox de azi, pe
mărturisitorul creștin de acum, contemporan cu Cerul STRĂBUNILOR lui și
familiar cu toți ÎNAINTAȘII pământului său!
Geniile și profeții neamului nostru din
fiecare epocă spirituală recapitulează în trăirea creației lor tot ce a fost măreț,
atrăgător, sacru, fascinant și pururea din moștenirea marilor ÎNAINTAȘI,
printr-o înnoire a modului lor de gândire creștin, exercitându-și monarhic și
autoritar IDENTITATEA – Chipul lui Dumnezeu – adică „Obârșia sa” regalo-divină!
Obârșia sa divină, l-a așezat pe Om în
centrul Creației în deplină armonie cu NATURA, căpătând un mare simț al
solidarității cu tot ce era creat, devenind astfel „INELUL” de legătură al întregii naturi cu Dumnezeu. „Omul, grăia marele Sfânt Maxim
Mărturisitorul, nu este destinat să se
dezindividualizeze, sau să se cosmicizeze într-un mod impersonal, ci,
dimpotrivă, să personalizeze lumea. Omul nu se mântuiește prin univers, dar
universul se mântuiește prin om, fiindcă rolul omului este să personalizeze cosmosul.”
(cf.Gheorghe F.Angelescu, Părintele
Dumitru Stăniloae, un urmaș vrednic al patristicii clasice Bio-Bibliografie,Ed.
Enciclopedică,2013)
Cosmicizarea și depersonalizare Omului
înseamnă de fapt totala cădere a lui de pe tronul regal, așa cum a fost
rânduit, hărăzit, ajungând un ins cu dependență totală față de răul lumesc.
Omul depersonalizat, devine insul comunitar,
insul autonom care își pierde așadar cununa de rege și toiagul de sacerdot al
creației, pocindu-și Chipul, schimonosindu-și firea, pierzându-și menirea,
vocația de creator de cultură, devenind astfel dușmanul lui Dumnezeu, al
Omului, al Familiei, al Bisericii, al Patriei, al Naturii, al Libertății și în
cele din urmă al Universului.
Omul care își pierde însușirile firești,
ajunge un ins insignifiant, înfiiat de forțele întunericului care l-au împins
pe calea pierzării, fiind dependent permanent de căderea sa. „Sensibilitatea lumii apare ca o poleială
amăgitoare de care se folosește Necuratul pentru a ascunde de privirea omului
consecințele dezastruoase ale păcatului... Lumea sensibilă nu e rea prin ea
însăși, fiindcă a fost zidită de Dumnezeu, dar e folosită de Diavol ca să
îndepărteze omul de Dumnezeu și să-l facă sclavul patimilor din el.”
(Gheorghe F. Angelescu, op. cit., p. 27)
Omul prin Chipul dăruit – „obârșia sa”,
primește aureola de PERSOANĂ care, este deschisă comuniunii structurată pe
iubirea intratrinitară, marianică, cea a îngerilor, sfinților și patriotică.
Omul este o ființă teandrică, cu viață divino-umană, entități care nu se exclud,
ci se întrepătrund, distingându-se doar prin „Eu-l” său, care e TEMELIA și STÂLPUL existenței sale.
„Creștinii
sunt chemați să determine DESTINELE omenirii, mărturisea marele mistic Ioan
Ianolide, și nu să se plece în fața
puterilor păcatului, cu cortegiul de suferință pe care el îl generează.” (Ioan
Ianolide, Deținutul profet, Ed.
Bonifaciu, Bacău – 2009)
VIA – VIAȚA creată, adică lumea văzută – Via
lui Dumnezeu, ne arată rostul PĂRINTELUI ceresc, al FAMILIEI – SFINTEI TREIMI
cu lumea în care l-a întovărășit permanent pe Om și în mod expres – ARCA
NEAMULUI prin care sălășluiesc sacru FAMILIA, RELIGIA, CULTURA, DATINILE,
OBICEIURILE și divina LIMBĂ, ce întregesc TEZAURUL spiritual aL PATRIEI noastre
nemuritoare.
ARCA
NEAMULUI
„De unde ne-a venit frumoasa LIMBĂ?/ Poate-au adus-o
îngerii din rai./ În volbura de vremuri ce se schimbă,/ E DAR nepieritor al
nostru GRAI.// Croit pentru descânt și rugăciune,/ Căci NEAMU-ntreg, în drumu-i
lung și greu,/ A stat și pe tăpșane și-n genune/ De vorbă îndelung cu
Dumnezeu.// El vine din adâncuri de milenii,/ Și-i limpezit în rouă pe ogoare./
În bătălii l-au oțelit oștenii,/ Iar preoții-l sfințiră în altare.//
Șoptitu-l-au în clipe fericite/ Îndrăgostiții nopților cu lună; Din preajma
vetrei, MAMELE iubite/ L-au legănat cu PRUNCII împreună.
L-au șlefuit prin veacuri cronicarii/ În zile
de răgaz ori de furtună;/ L-au îmbrăcat în cântec lăutarii,/ Când sufletul
ardea de voie bună.// Când încetau jelanii și suspine/ Și teama de cum ne va fi
destinul,/ Iar glumele, în suflete senine,/ Fierbeau cum fierbe în budane
vinul.// Așa e GRAIUL, LACRIMĂ și GLUMĂ,/ Poruncă și IERTARE, rând pe rând,/
Nor luminos, tălăzuită spumă,/ PĂMÂNT al brazdei, reavăn, fumegând.// E CHIOTUL
prelung de veselie/ La-ntoarcerea întâiei RÂNDUNELE,/ Și VUIETUL de codru-n vijelie,/
Și FREAMĂTUL de spice prin vâlcele.// E mângâierea MAMEI truditoare,/ POVESTE
îngânată pe-nserat,/ E DORUL care mistuie și doare/ În lipsa unui fiu
îndepărtat.// E poznă de odrasle fără minte/ Și-a vechilor
proverbe-nțelepciune,/ E BOCET scurs de lacrimi la morminte/ Și SUFLET adunat
în rugăciune.// Îți mulțumim, umili, STĂPÂNE mare,/ Că ne-ai trimis din cer
COMOARĂ vie,/ Primește-a noastră binecuvântare:/ Mărire ȚIE-n veci, mărire ȚIE!”
(Aurelian Bentoiu, Zări
și Zodii – Poezii din Închisoare, Ed. Academia Civică,2001)
Tuturor
purtătorilor sfântului nume VASILE și tuturor Dacoromânilor ROMÂNIEI TAINICE!
+ Sfântul Ierarh VASILE cel MARE - ÎNTÂIA ZI A
ANULUI NOU 2025!
GHEORGHE CONSTANTIN
NISTOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu