Jungla de beton - rupere de natură
Animalele nu se reproduc bine în captivitate. Și lumea
a devenit o închisoare în aer liber. Ce te așteptai să se întâmple?
Un oraș de 15 minute!
Trăiesc cu anxietate constantă cu privire la viitor. Nu am absolut nicio
încredere în niciun guvern, instituție sau mulțimea de culte religioase, de
aici sau din întreaga lume, fiecare cu Dumnezeul lor. Cred că toți sunt
complici la această stare de rău. Din ce în ce mai mult, simt că suntem pe cont
propriu. Cred că toate acestea sunt create și planificate intenționat. Oamenii
puternici, sus-puși și bine plătiți au muncit din greu pentru ca acest lucru să
se întâmple, timp de multe generații. Nu cred că o populație mai mică îi
interesează, nu acesta e scopul, ci doar importul de înlocuitori. De orice fel:
negri, galbeni, roz sau roboți, cap de elefant etc.
Noului locatar de la nr. 25, că eu locuiesc la 27, nu
i-a plăcut mobila proprietarilor, așa că a scos-o în curte. Peste noapte o
pisică vagabondă a născut șase pui. Vecina m-a întrebat dacă pisicile sunt ale
mele. Am răspuns sincer că nu. A sunat la primărie ca să vină cineva să ridice
pisicile. Angajatul a răspuns că el vine să le ridice însă noi trebuie să le
prindem. Mie nu mi-a venit nici o idee cum să le prind, vecinei nici atâta, iar
a doua zi a plecat în concediu în Iran. Am rămas cu pisicile la marginea
gardului, pe care-l treceau cu ușurință și se ascundeau și pe sub casa mea. Ele
cerșeau după mâncare și apă. Mi s-a făcut milă și le-am pus o cratiță veche cu
apă și le mai aruncam din când în când resturi de la masă. Era un fel de ospăț,
însă nu doar atât. Mama lor, desigur că avea iubiți și m-am trezit cu încă trei
motani la masa boierească din curte. Pisicuțele crescuseră și la câteva
săptămâni, motanii s-au dat la ele. Începuseră să miorlâie pe după miezul
nopții de nu te mai putea odihni o clipă. Ii zăream peste zile împerecheați și
nu numai asta, dar au început pe căldurile astea australiene de peste 38 de
grade Celsius și fără baie să le năpădească păduchii, iar soția fiind mai
sensibilă m-a somat să fac ceva să scapăm de ele. Desigur că 10 pisici
sălbatice nu ai cum să le prinzi, să le îmbăiezi și să le dezinfectezi așa că a
trebuit să mă pregătesc de război. Am eliminat toate sursele de alimente și
apă, să meargă la vânătoare. Am început să dau cu spray dezinfectant în jurul
casei și a căilor de acces, După sfaturile clipurilor de pe YouTube, am curățat
coji de lămâie și le-am presărat în jurul casei și am așteptat; pe rând s-au
cărat pe la alte case. Așa se înmulțesc pisicile prin suburbiile orașelor
lumii. Nu ai cum să te scapi de ele așa cum se scapă guvernele de înmulțirea
populației lumii. Nu ai cum să creezi pandemii pentru că ele nu merg la doctor
să se vaccineze, nu investește nimeni în industria de război animală, de aceea
nici nu există una pentru că animalele nu au proprietăți și resurse minerale
sau bani.
Omenirea e ușor de condus acum de când cu tehnologia
digitală și internetul spre supunere și exploatare a gândirii omului. Unii
susțin că trebuie redusă populația lumii de la 8 miliarde la jumătate de
milliard, iar alții cred că suntem pe cale de dispariție ca specie. E ușor să
gândești așa când puterea ta de a raționaliza viața a fost redusă la cea a
peștelui din acvariu. Nu mai trebuie să știi nimic că tot ce ai nevoie să afli
e pe telefon.
G. I. Gurdjieff, un filozof de origine greco-armeană
acum o sută de ani revela lumii intelectuale, precum că: Noi avem trei centre
vitale: intelectualul, emoționalul și centrul motor. Fiecare din ele înțelege
și are puterea de a mișca lumea în felul său. Majoritatea folosește doar un
centru, însă imaginează-ți că le folosești pe toate trei simultan.
Imaginează-te având logica ascuțită a intelectului tău, adânca înțelepciune a
emoțiilor tale și puterea instinctivă a trupului tău lucrând toate în armonie.
E ca și cum ai trece de la numărătoarea cu bile la un supercalculator.
Gândurile, emoțiile și senzațiile fizice sunt foarte strâns legate.
Trăim într-o junglă condusă de specialiști perverși.
Junglele de beton nu sunt mediul nostru natural, cum ne-a făcut Dumnezeu, cum
ar trebui să trăim. În 1950, un bărbat putea întreține o întreagă familie.
Astăzi, bărbatul și soția trebuie să lucreze dincolo de înțelegere și totuși nu
își pot permite elementele de bază. Lăcomia este un cerc vicios, care distruge
tot ce este în cale: prețul mediu al casei față de salariul mediu, lipsa
comunității, impactul cultural egoist. Am prieteni care au 1-2 copii și ar
decide să aibă mai mulți, dar pur și simplu nu își permit. Pentru o familie cu
venituri suficiente, este aproape imposibilă acum, femeile trebuie să muncească
și ele și nu își permit să cumpere un loc mai mare de trăit (familiile locuiesc
în apartamente mici și plătesc dobânda ipotecară pentru 25-30 de ani), ca să nu
mai vorbim de grădiniță sau de posibilitatea de a trăi, să-și permită mâncare
decentă și sănătoasă. Cum vă așteptați ca oamenii la vârsta de reproducere să
decidă să aibă mai mulți copii când abia își pot câștiga existența?
Corporațiile au devenit egalul individului, au redus
totul la lupta corp la corp. Luptă-te ca om sărac cu o corporație și vezi cine
câștigă. Păi luptă dacă îți poți permite să plătești zece avocați de reputație.
Drepturile lor tiranice, s-au transformat în indivizi luându-ne totul.
Oamenii care se confruntă cu mult stres financiar nu
doresc să supună o nouă generație la stres. Este din ce în ce mai greu să ne
ținem capul deasupra apei... din cauza corporațiilor lacome, oligarhilor și
politicienilor proști. Azi spun că suntem prea multi, mâine spun că suntem pe
cale de dispariție. Hotărâți-vă! Cum pot fi mai mulți copii, când căsătoriile
sunt moarte!
Oamenii mai spun:
TU EȘTI CARBONUL PE CARE EI VOR SĂ-L REDUCĂ,
RĂZBOAIELE NU INTRĂ ÎN CALCUL.
Locuiesc în Vest. Mi-ar plăcea să am o familie cu o
soție și câțiva copii. Cu legile, tribunalele, poliția și guvernul împotriva
bărbaților, știu că nu merită riscul. Nu există nimic pentru bărbați. Am 70 de
ani. Am 4 copii, 13 nepoți și 3 strănepoți. Sunt binecuvântat. Dar multi s-au
despărțit și nu mai au nimic. Oamenii nu au copii din cauza costului vieții.
Dar mai este un motiv. Lumea s-a schimbat atât de mult încât nu are rost. Toată
lumea s-a transformat în zombi. Este literalmente, Zona crepusculară. Astăzi
mulți oameni sunt singuri, izolați și nefericiți. Acesta este motivul pentru
care Elon Musk le spune americanilor să aibă o mulțime de copii. Dar mulți
dintre cei mai tineri, în special băieții, nici nu vor să auda să se
căsătorească. Generația mea nu a ajutat pe nimeni. Boomerii (persoane născute
între anii 1946 și 1970) le-au spus fetelor că pot opta pentru o carieră în loc
să aibă copii. Și generațiile următoare au făcut exact asta. Deci, este foarte
trist și periculos. Dacă problema este guvernul, Mama Pământ nu ne va dori.
Treziți-vă oameni buni, activați cele trei centre ale constiinței!
Voi împlini în curând 72 de ani și sunt prea bătrân ca
să mai am copii. Dacă aș fi întâlnit pe cineva care să o facă cu mine aș fi
făcut-o. Mulți oameni din jurul meu fac la fel. Între timp, imigranții de aici
au în jur de 6 copii. Oamenii locului au renunțat. Adulții care își doresc
copii sunt considerați proști de lumea universitară. Feminismul modern,
inflația vertiginoasă și documentele guvernamentale au contribuit foarte mult
la accentuarea acestei stări de lucruri. Toate regizate în avans și conform programului,
„inginerie socială pe steroizi”. „Rasa umană” NU se stinge. Doar lumea din VEST
se stinge. Se suspectează că „Este un
înlocuitor alb”. Cine își permite să crească copii? Mai mult, de ce ai vrea
să-i expui pe copii la o lume atât de toxică, plină de ură? 95 la sută din
țări, în anii 1990, au fost de acord să depopuleze. Au reușit prin diverse
mijloace, cu voia sau fără voia noastră. O modalitate este de a crea
infertilitate prin tulburări metabolice (nu am putut avea copii tocmai din
acest motiv), cealaltă este reconstrucția socială și apoi pandemiile
devastatoare. Lăsații pe oameni să decidă. Lăsați femeile să decidă!
Când simți ceva din instinct să știi că este real.
Instinctul este în mare comunicare cu mintea. Iar emoțiile lasă cicatrici
adânci în minte și trup. Gurdjieff nu a identificat aceste probleme, dar
oricare ar fi ele el ne oferă soluții ca să ieșim din situație. El a creat trei
seturi de exerciții pe care le aliniază într-o armonie perfectă. O mișcare
meditativă într-un fel de dans sacru care se adresează intelectului, emoției și
trupului. În timp ce execuți aceste meditații, tu te reprogramezi din interiorul
tău înspre afară, mărindu-ți capacitatea conștiinței. Nu e pentru oricine.
Exercițiul cere atenție și dăruire. Te va împinge înspre extremități.
Recompensa va fi de neimaginat, fără margini. Cine are această experiență,
declară o adâncă claritate a evenimentelor ce vin de sus din ceruri. O legătură
cu marea forță creatoare a universului. Abilitatea de a obține energii și
revelații creative ca artist și om.
Treapta următoare este descoperirea ta spirituală.
Descoperirea Super drumului spiritual care a existat tot timpul sub tine, dar
nu l-ai văzut, sau n-ai știut de el. Leo Tolstoi după marele său success, s-a
retras la țară pentru a-și răspunde marilor întrebări filozofice. Dacă,
Suferința vine din doriri neîmplinite, atunci de ce existăm? Care este sensul
vieții noastre? Și să intelegeți mai bine, dau un exemplu: America intrase în
mare durere. Emoțiile poporului au fost strivite de la asasinarea lui JFK când
iată, la apariția trupei Beatles în SUA, s-a desfundat acest vas uman plouat și
dintr-o dată a explodat elanul tineretului american, unind cele trei centre:
intelectual, emoțional și motor revelând umanismul natural al iubirii și
dorinței de procreație. Fetele țipau pentru că nu aveau cuvinte să exprime,
ceva ce venea de undeva din adâncul sufletului lor. Unde sunt acele timpuri?
Suntem supuși unui astfel de experiment și azi? Da.
Alegerile din România. Un război contra umanității prin sfidarea milioanelor de voturi. Avea dreptate Tolstoi când a vrut să-și doneze toată
averea săracilor în scopul împlinirii sale ca suflet. Nimic nu-i mai important
decât dragostea pentru aproapele. Pierderea copiilor noilor generații. Cei cu
care vorbesc nu vor copii, viețile lor sunt proaste, lucrează în două locuri de
muncă peste 70 de ore pe săptămână. Condițiile de muncă proaste, plată proastă,
sclavi salariați. Fiecare imigrant pe care îl vedeți este un înlocuitor pentru
oamenii noștri, este un simplu fapt că aceste resurse au fost alocate pentru a
maximiza diversitatea, așa cum se spune. Nu fac ură sau rasism împotriva lor. E
vina noastră. Noi i-am bombardat ca să le furăm agoniseala și truda vieții.
Impozitul și inflația pe care tot ei, guvernanții le propun ne mănâncă totul.
Adică, sunt inginer cu venituri solide, dar ZERO ȘANSĂ pentru un al treilea
copil.
Asta e o realitate tristă.
PS. Cred că țin ultima pisica.
Ben Todică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu