Ce
car’va’zică specializarea!
Marian
Ioan
05
Ianuarie 2025
Dom’le, și dacă nu aș fi abordat eu acest subiect,
specializarea tot e cunoscută, chiar și recunoscută și constituie motiv al
aplecării multora spre specializare. Adevărul este că orice problemă este mai
bine, mai sigur, mai complet și ține mai mult, dacă rezolvarea ei este găsită
de un specialist.
Firesc, la început, specializarea a apărut în
domeniile practice. Așa au apărut specialiștii în cosit, specialiștii în pus
copite la cai, specialiștii în reparat broasca de la ușă. Ăștia, de la ușă,
sunt destul de rari, eu a trebuit să umblu două zile prin tot orașul, când mi
s-a stricat broasca. Am avut noroc că am dat peste un specialist în sfaturi,
care m-a sfătuit să o scot pe aia veche și să pun alta nouă și astfel am
rezolvat eu necazul, n-am mai umblat după alți specialiști.
Cum ziceam, la început specializările a apărut în
domeniile practice, dar, cu timpul, și chiar și cu timpurile, specializarea s-a
extins, astfel că, acum, omenirea geme de specialiști în emanat sunete
împletite sub formă de lozinci. Iar în domeniul acesta s-a trecut, deja, la al
doilea grad de specializare, astfel că unii specialiști se numesc politicieni,
alții jurnaliști, iar alții protestatari. Există chiar și doctori în aceste
domenii. Adică, specialiști specializați.
Mai sunt și alte specialități de specializări în acest
domeniu, dar eu vreau să trec la muzică. În domeniul muzicii, se știe, există
două categorii mari de specialiști. Unii compun, sau cântă, sau și compun și
cântă, iar alții ascultă. Bine, la ăștia care ascultă au apărut noi
specialități, sunt ăia care și fluieră în timp ce ascultă, ăia care bat din
palme. Eu sunt ascultător de muzică, dar am o specializare din aia veche, cam
demodată. Eu când ascult, doar ascult, nu bat, nu strig, nu fluier. Sigur, depinde
și ce anume ascult, că, dacă e vreo d-aia săltăreață, bubuie tavanul celor care
locuiesc sub noi.
Ca să evoluez și eu, am încercat să mă specializez
nițel în ascultat. Se știe că eu am 400 (patru sute) de discuri cu muzică de
Chopin. Cum, Chopin nu a compus 400 de lucrări diferite, e clar că multe din
lucările lui se regăsesc pe multe dintre cele 400 de discuri, dar interpretate
de diverși … interpreți. M-am gândit că trebuie să existe un motiv serios
pentru care o acceași lucrare este interpretată de atât de mulți … interpreți.
Iar când m-am întrebat, mi-am și răspuns că, probabil, există anumite particularități
ale interpreților care-i fac diferiți și, în consecință, și interpretările lor
sunt diferite. De exemplu, chestiunea degetelor cu care apasă pe clapele
pianului. Căci, așa cum însuși Chopin zisese, una e să apeși pe o clapă cu
degetul arătător și alta e să apeși cu degetul mic.
Nu știu ce-i veni curiozității din mine și mă puse să
ascult cele 400 de discuri cu Chopin. Mi-a luat vreo săptămână de ascultat
zilnic, toată ziua, dar, la final, m-am lămurit. Deosebirea sesizată de mine
consta în faptul că discurile pe care sunt înregistrate aceleași lucrări, în
interpretări diferite, … stau pe rafturi diferite. Că, eu le-am pus pe rafturi
după inițialele numelor interpreților.
Cam asta este prima mea specializare în domeniul
ascultării muzicii.
-----------------------------------------------
https://altfel.wordpress.com/2025/01/03/ce-carvazica-specializarea/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu