cătălin afrăsinei - supraomul

 

supraomul

elisabetei

 

 

~*~

 

și eu și tu

aparțineam unui inconștient colectiv

foarte îndărătnic

cotidianul devenea din ce în ce mai sărac

și-ți scriam despre nonsensul educației

și mai ales

despre sens

pentru care mă pregătisem îndelung

optimist funciar printre cutremure și războaie

transmise în direct în buluceala microbuzelor de navetist

zăpodeni-brodoc decolând de pe o pistă fără pistă

tur-retur

orașele deveniseră migratoare

dar eu credeam cu tărie că visele mai pot salva lumea

și-n această lună de ianuarie cu soare cu dinți

vorbind despre saturnalii și despre kalende

care au existat cu adevărat precum toate lucrurile

îmi voi putea achita ratele cu oarecare întârziere

din politețea guvernului față de contribuabilii de inefabil

chenzina în loc să crească a început să scadă

am auzit că s-a tăiat și decontarea navetei

în poem și-n viață

amarul

se defragmentează ca-n fracturism

cu lingurița de sirop de arțar a poeților fracturiști

despre care se spune că s-au sinucis

din nu se știe ce pricină a societății de consum întoarsă pe dos

l-am văzut pe obama bându-și urina după opt zile

la exercițiu de supraviețuire bbc

nu am timp de prea multe observații din cotidian

îmi petrec timpul descifrând norii

cum trec din al meu suflet în al tău

desenând nemărginirea

și tu oftezi

știi cât e de lung drumul de la marginea căii lactee

și până

în axis mundi

în urgia lumii

nu știu dacă voi mai apuca să citesc răspunsul tău

venind din babilon pe jos sau cu bicicleta transmodernă

care să mă ajute să devin supraom

 

~*~

cătălin afrăsinei