DE
CE NU LE PASA MAI MULTORA DE PERSECUTIA CRESTINILOR?
Ianuarie
16, 2025
In toamna am dat peste un comentariu privind acest
subiect spinos. Persecutia crestinilor este o realitate de netagaduit. Dar de
ce la asa putini dintre noi ne pasa? Toate „minoritățile” pretind să fie
victimizate, iar societatea globală, tribunalele și ONU au construit o
„ierarhie a victimizării”: unele grupuri sunt mai îndreptățite la statutul de
„victime” (și, în consecință, la mai multă atenție din partea presei si a
politicienilor), iar altele mai puțin îndreptățite. În vârful piramidei se
află, de câteva decenii, „minoritățile sexuale”, iar din 2020 încoace
„minoritățile rasiale”. Dar cele mai persecutate comunități din lume, și anume
cele creștine, nu sunt nici măcar menționate. De ce oare?
Tocmai a fost publicat Raportul Global al Persecutiei
Crestinilor pe anul 2024. Anual, organizatia Open Doors publica un astfel de
Raport. Il puteti citi cu atentie aici:
https://www.opendoors.org/en-US/persecution/countries/
El detaliaza persecutia – si pe alocuri, exterminarea
sistematica, a crestinilor in anumite tari si zone geografice din lume. Conform
Raportului, 4 476 de crestini au fost ucisi pentru credinta lor in 2024.
Comentariul pe care il prezentam astazi e al autorului
si jurnalistului Rupert Shortt. E intitulat Why don’t more people care about
Christian persecution / De ce nu le pasa mai mult altora de persecutia
crestinilor? Articolul este direct relevant acestei preocupări pe care o avem
de mulți ani. Shortt e, de fapt, si autorul unei cărți privind subiectul, The
Eclipse of Christianity and Why It Matters / Apusul creștinismului și de ce ar
trebui să ne pese. Pe 28 septembrie 2024 Shortt a publicat un pasaj din cartea
lui în The Spectator. Link:
https://www.spectator.co.uk/.../why-dont-more-people.../
Vă punem la dispoziție traducerea în limba română a
mai multor paragrafe.
***
În timp ce iudaismul este proporțional cea mai
persecutată credință globală, creștinismul este de departe cea mai oprimată
numeric. Unul din șapte creștini din întreaga lume – aproximativ 300 de
milioane de oameni – sunt amenințați, inclusiv unul din cinci în Africa. Cu
toate acestea, auzim prea puțin despre acest val în creștere al
„creștinofobiei”. Creștinii sunt încă considerați a fi disproporționat albi,
occidentali sau privilegiați – și, prin urmare, cumva, mai puțin vulnerabili la
opresiune.
Persecutia
crestinilor in Franta
Creștinii sunt chiar în pericol si în Occident. Peste
850 de biserici și cimitire creștine au fost atacate în Franța în 2021. Un
preot catolic, părintele Olivier Maire, a murit tragic în același an. El a fost
lovit mortal de Emmanuel Abayisenga, aflat pe cauțiune, în așteptarea
procesului pentru un atac incendiar asupra catedralei din Nantes. La câteva luni după moartea lui Maire,
catolicii care participau la o procesiune din Nanterre au fost denunțați în
stradă drept „kafiri” sau „necredincioși” de către demonstranții islamiști. Un
membru al grupului a strigat „Wallah [jur] pe Coran că vă voi tăia gâtul.”
Aceste evenimente au avut loc la cinci ani după martiriul părintelui Jacques
Hamel, ucis de adepții Statului Islamic în timp ce ținea Liturghia la o biserică
din Saint-. Étienne-du-Rouvray, Normandia.
În februarie 2022, Ministerul de Interne francez a
promis o finanțare sporită pentru securitatea bisericilor catolice după o nouă
serie de atacuri, inclusiv la catedrala Saint-Denis din afara Parisului
(ferestre și uși sparte); în Bondy și Romainville, tot lângă capitală (furtul
și profanarea corturilor la bisericile din ambele locuri); în Vitry-sur-Seine
(profanare și furt); în Poitiers (statui ale sfinților distruse); și
Paray-le-Monial, la nord de Lyon (furt de relicve). Un sentiment de alarmă nu a
fost simțit doar de catolici. Angajamentul guvernului a urmat unei cereri fără
precedent de garanții de securitate din partea președintelui Federației
Protestante din Franța.
Dar lucrurile nu s-au îmbunătățit. Sute de spații
sacre – cimitire și Calvare, precum și biserici – au fost profanate pe tot
parcursul anului 2022. Unele biserici, precum catedrala din Saint-Pol-de-Léon,
Bretania, au fost vizate de mai multe ori de vandali sau incendiari.
Modelul s-a repetat anul trecut: cifrele
guvernamentale înregistrează aproximativ 1 000 (o mie) de atacuri
anti-creștine, dintre care 90% au presupus profanarea proprietății bisericii.
Încă au loc scandaluri similare. În noaptea de duminică, 14 iulie, Notre-Dame-du-Travail
din sudul Parisului a fost mîzgalita cu graffiti care cerea distrugerea
clădirii și decapitarea creștinilor. Un incendiu izbucnit lângă biserică a doua
zi a fost stins înainte să se răspândească. Multe dintre sloganurile
pulverizate atât în exterior, cât și în interiorul Notre-Dame-du-Travail au
fost în mod explicit islamiste, inclusiv „Supuneți-vă lui Allah”, „Rugați-vă de
cinci ori pe zi”, „Nenorocitul Isus, un singur dumnezeu, Allah”.
Orientul
Mijlociu
Amenințarea anti-creștină și-a asumat proporții
globale cu câteva decenii în urmă. Privind dincolo de Irak și Afganistan, și
într-un interval de timp care se întinde cu mult înainte de 9/11, putem vedea
nenumărate comunități creștine aflate în defensivă împotriva formelor rampante
de intoleranță, atât laice cât și religioase. Problema s-a agravat dramatic în
ultimii 20 de ani.
Aceasta ar trebui să fie o problemă majoră de politică
externă pentru guvernele dintr-o centură vastă a lumii. Din nefericire, nu ne
spune prea multe despre ierarhiile false ale victimizării și despre punctele
oarbe liberale mai largi. O conștientizare tardivă a problemei a apărut în
unele tari, inclusiv atunci când Jeremy Hunt era ministru de externe în
administrația Theresei May.
Avertizând în 2018 că creștinismul este pe cale de
dispariție în locul său de naștere din Orientul Mijlociu și că eforturile
actuale ale Marii Britanii nu se potrivesc cu amploarea problemei, Hunt a
anunțat înființarea unei comisii independente conduse de episcopul Philip
Mounstephen. Publicat în anul următor, raportul comisiei se bazează pe o
mulțime de cercetări serioase - inclusiv o constatare că creștinii sunt vizați
în 144 de țări. Raportul oferă o concluzie directă:
„Dovezile arată nu numai răspândirea geografică a
persecuției anti-creștine, ci și severitatea crescândă a acesteia. În unele
regiuni, nivelul și natura persecuției se apropie, fără îndoială, de a
îndeplini definiția internațională a genocidului, conform celei adoptate de
ONU. Eradicarea creștinilor și a altor minorități sub amenințarea „sabiei” sau
a altor mijloace violente s-a dovedit a fi obiectivul specific și declarat al
grupărilor extremiste din Siria, Irak, Egipt, nord-estul Nigeriei și Filipine.”
Această imagine tulburătoare, dar încă neglijată
cronic, necesită o analiză informată teologic alături de reportaj. Dintre cele
41 de țări considerate tolerante din punct de vedere religios într-un sondaj
realizat în urmă cu câțiva ani de think-tank-ul Freedom House – adică, scorul
1, 2 sau 3 pe o scară de la 1 la 7, 35 țări sunt în mod tradițional creștine.
Doar două societăți tradițional creștine din 45, Belarus și Cuba, au fost
considerate a nu fi „libere” – adică au obținut un scor de 6 sau 7. Celelalte
țări evaluate foarte bine au inclus trei domenii istoric budiste: Japonia,
Mongolia și Thailanda. Politicile budiste cu scoruri slabe au fost cele cu
guverne comuniste: China, Tibet, Laos, Coreea de Nord și Vietnam. Printre
numărul mic de țări în principal hinduse, Nepal a obținut scoruri proaste atât
la libertatea politică, cât și la libertatea religioasă, în timp ce India a
fost apreciată foarte bine în prima categorie, dar nu bine în cea de-a doua.
Întrucât sondajul arată clar că cele mai mari
restricții ale libertăților religioase au loc în țările cu majoritate
musulmană, ar trebui să se pună o întrebare controversată: are Islamul o
problemă cu creștinismul ca atare, sau problema este mai degrabă o chestiune de
contingențe geopolitice în unele regiuni și de probleme sociale (inclusiv de
slabă integrare) în altele?
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si
femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din
partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile.
Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu