Dorina Măgărin - Omul de lângă tine

 

Omul de lângă tine

Dorina Măgărin

 

Puțini dintre locuitorii orașului de pe Bega știu că la Adam Müller-Guttenbrunn din Timișoara se află trei supraviețuitori ai lagărelor sovietice: o doamnă în vârstă de 104 ani, un domn de 98 de ani și alt domn care anul acesta împlinește venerabila vârstă de 100 de ani.

Un centenar plin de evenimente în care tinerețea le-a fost furată, fără să aibă vreo vină și mă întrebam: ce pansament ar putea acoperi prejudiciile morale aduse sufletelor sfărâmate în mii și mii de cioburi? Despre atrocitățile suferite nu pot vorbi decât în șoaptă, iar tăcerea dintre cuvinte te lasă să înțelegi sau să îți imaginezi mai mult decât ar fi vrut să mărturisească. Au rezistat, pur și simplu au rezistat, îndurând foamete, au supraviețuit fără căldură și lumină, păstrând în suflete cea mai importantă şi mai profundă legătură pe care o poate trăi un om, credința.

Despre Ignaz Bernhard Fischer am scris în articolul Sine ira et studio din data de 4 februarie 2026, astăzi vin să completez imaginea domniei sale amintindu-mi versurile lui Nichita Stănescu din Lambada: „dacă cineva poate să iubească/ e împărat/ dacă cineva este iubit/ e infinit/ și dacă există iubire/ din goluri se naște plinul”. De ce am pomenit aceste versuri? Veți înțelege doar citind articolul!

Așa cum i-am promis domnului Fischer, pe data de 7 februarie a. c. am avut o altă întâlnire. Voiam să aflu mai multe despre domnia sa și despre doamna Fischer. De data aceasta nu am mai fost însoțită. Știam drumul. Am urcat treptele și am bătut la ușa apartamentului. L-am găsit la masă citind Das Loch de José Giovanni. Ne-am așezat la taifas. Astfel am aflat că începând cu 1990, domnul Fischer a fost un jurnalist activ, semnând articole în revista „Glaubensbote” (n. n. Mesagerul credinței), singura publicație catolică în limba germană din România. Articolele scrise la mașină electronică și multiplicate la un copiator, au fost difuzate la toate bisericile romano-catolice din Timișoara și din județul Timiș, republicate în rubrica Wort zum Sonntag  (n. n. Cuvântul de duminică) a publicațiilor „Neue Banater Zeitung” și „Neuer Weg”. Publicațiile „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien” și „Deutsches Jahrbuch für Rumänien” au continuat tradiția. Deși principala preocupare a constat în diseminarea valorilor creștine, domnul Fischer nu s-a oprit aici. A publicat schițe umoristice în dialectul șvăbesc, în revista „Pipatsch”, a vorbit la Radio Timișoara, la Radio București. În 2017 a avut aproape în fiecare duminică un discurs, abordând religia și cultura cu o viziune adâncită.

Fereastra sufletului domnului Ignaz Bernhard Fischer se vede și din scrierile domniei sale: Schwimmgirtl: Banatschwäbische Humoresken (proză umoristică), Temeswar, Solness, 2001; Gsundbrunne, (proză umoristică), Temeswar, Cosmopolitan Art, 2006; Glaubensbote, Temeswar, 2009, Schmunzlpille, Temeswar, Cosmopolitan Art, 2013,  Ein Leben im Dienste der Gemeinschaft: Erinnerungen, Timișoara, Cosmopolitan Art, 2022.

L-am întrebat cum a cunoscut-o pe doamna Fischer. Mi-a răspuns: „Am fost membru al Ordinului Călugărilor Salvatorieni. Pe soția mea am cunoscut-o pe vremea când eram preot duhovnic la Cărpiniș, în perioada 1955-1956. După-amiezile făceam religie. Ea avea 13-14 ani. La orele de religie am aflat că amândurora tații ni se pierduseră în lume, aveam povești asemănătoare. După ce am plecat din Cărpiniș, la Anina, ea a început să-mi scrie. Îmi trimitea scrisori și ne vedeam cel puțin o dată pe an. Ea a plecat la liceu, la Arad, a făcut facultatea. Am corespondat și ne-am întâlnit până în 1970, când am hotărât… Am avut de ales între carieră și viața de familie. Am ales familia. Și acum, dacă ar fi să o iau de la început, tot așa aș face!”

L-am părăsit pe domnul Fischer gândindu-mă la onestitatea față de tânăra pe care o văzuse  transformându-se din pup de crin într-o floare impunătoare, vibrantă. Povestea dumnealui mi-a amintit de romanul Pasărea spin, al celebrei Colleen McCullough, „o poveste de iubire, despre iubire, despre sacrificiu și destin, despre alegeri și asumarea consecințelor acestora”, dar și de Paramahansa Yogananda: „Iubirea Mea se joacă de-a v-aţi–ascunselea în toate inimile umane, astfel încât fiecare să poată să înveţe să descopere şi să adore, nu acele receptacole umane temporare ale iubirii Mele, ci însăşi Iubirea Mea, dansând dintr-o inimă în alta”.

Aparut in: