DESPRE ERETICI ȘI SCHISMATICI
- IPS IEREMIA DE GORTINA -
Catolicii şi
protestanţii sunt schismatici şi eretici. Nu putem să numim schisma şi
erezia „Biserică”
Spuneam, fraţii mei creştini, în
predicile noastre anterioare că Biserica, pe care a întemeiat-o Hristos pe
pământ, prin Sfinţii Lui Apostoli este UNA. Este Biserica din care facem parte,
BISERICA ORTODOXĂ. Aşa-numitele Biserici dinafara Bisericii Ortodoxe nu
constituie Biserica, ci sunt schisme şi erezii. În principal, aceşti
eretici sunt de două feluri. Sunt protestanţii şi catolicii. Dar
aceste două feluri de eretici sunt aproape unul şi acelaşi fel, deoarece – aşa
cum a spus un teolog rus - Alexie Homiakov (1846), toţi protestanţii sunt
papistaşi în ascuns! Şi însuşi acest teolog a spus unui catolic, care l-a
întrebat cum să evite protestantismul: Fugi de propriul
romano-catolicism!..
La început, Biserica lui Hristos
era unită, iubiţii mei, dar s-au despărţit de ea mai apoi câţiva creştini şi au
constituit propriile lor diviziuni. Prima despărţire a avut loc într-o zonă din
Orientul Mijlociu în veacul al cincilea şi al şaselea. Iar aceştia care s-au
despărţit şi s-au îndepărtat de Biserică au constituit propriile lor biserici.
Se numesc biserica „nestoriană”, biserica „caldeiană”, biserica „monofizită”
sau „biserici” cu diferite alte nume. A doua despărţire a avut loc în anul
1054. Atunci, creştinii din Europa Apuseană, sub papa Romei, s-au rupt şi ei de
Biserică şi au constituit şi ei diviziunea lor, aşa-numita biserică
,,romano-catolică” sau „papală” / „papistaşă”. După cum înţelegeţi, iubiţii
mei, cei care au ieşit din Biserica noastră şi nu mai aparţin acesteia, în mod
sigur nu constituie o Biserică. Aceştia sunt schismatici şi eretici şi nu putem
să numim schisma şi erezia „Biserică”.
Pericolul
învățăturilor ecumeniste
În acest punct, fraţii mei, vreau
să vă spun că trebuie să fim atenţi la exprimarea pe care o folosim când vorbim
despre cei care au plecat din Biserică. Despre ei trebuie să folosim verbul
,,κοπηκαν”, au fost tăiaţi de Biserica noastră. Pentru că, dacă spunem doar
,,au plecat din” ori ,,s-au despărţit de” Biserică şi, mai mult, îi vom numi şi
pe ei cu cuvântul ,,Biserică” [aşa cum spun mulţi: ,,biserica
romano-catolică”], atunci s-ar crede că chiar şi ereticii constituie
într-adevăr o Biserică. Adică, după această părere, Biserica lui Hristos cea
UNA s-a divizat în multe Biserici distincte. Este o mare erezie aceasta,
creştinii mei, dacă spunem aşa ceva. Asta ar aduce ,,teoria ramurilor”, despre
care vorbesc protestanţii; că adică, toţi aceia care cred la modul general în
Hristos, constituie ramuri ale aceluiaşi copac, ale Bisericii celei UNA a lui
Hristos.
Ca să nu cădem în această mare
înşelare şi erezie, trebuie să cunoaştem şi să mărturisim ceea ce e de
căpetenie, adevăr pe care vi l-am spus şi vi-l repet: Adevărata Biserică a lui
Hristos este UNA, după cum şi adevărul este unul singur, iar minciunile sunt
multe. Această Biserică UNA este Biserica noastră Ortodoxă. Toţi câţi au fost
tăiaţi din acest Dumnezeiesc Copac, pe care l-a sădit Hristos pe pământ şi l-a
adăpat cu sângele Său, aceştia, zic, care s-au tăiat din Copacul acesta al
Bisericii, s-au uscat, nu mai sunt membri ai Bisericii. Nu acceptăm aşadar,
fraţii mei creştini, expresia de ,,Biserică divizată”. O considerăm greşită şi
eretică, deoarece atacă şi huleşte Biserica noastră Ortodoxă, pe care o
considerăm întreagă, desăvârşită şi nu „ciuntită”, ca să-i spunem „divizată”.
Trupul Bisericii
Dar să revenim la ale noastre:
Întreaga noastră credinţă ortodoxă este o familie de Biserici care se conduc
singure. Unele Biserici se constituie în Patriarhie, iar altele sunt
Autocefale. Toţi ortodocşii, în funcţie de unde locuiesc, aparţin fie unei Patriarhii,
fie unei Biserici Autocefale. Noi, elenii, de pildă, aparţinem Bisericii
Autocefale a Eladei. Cu toate acestea toate Patriarhiile şi toate Bisericile
Autocefale sunt unite între ele. Însă această unitate a lor nu rezultă din
autoritatea unui singur episcop peste întregul Trup al Bisericii, deoarece asta
spun papistaşii despre „Biserica” lor.
Unitatea noastră a ortodocşilor
provine din unitatea noastră în aceeaşi credinţă şi din comuniunea noastră în
Sfânta Taină a Dumnezeieştii Euharistii. Într-adevăr, fiecare Patriarhie şi
fiecare Biserică Autocefală au între ele aceeaşi credinţă şi mai au inter-comuniunea
prin Taine. La noi ortodocşii nu există un ,,papă”. Însă din motive de onoare
şi, în special, după schisma dintre Răsărit şi Apus, îl numim pe Patriarhul
Constantinopolului ,,Ecumenic”. Totuşi, acest titlu nu-i conferă dreptul de a
interveni în treburile interne ale altor Biserici.
Ce credem despre Biserica noastră
noi, ortodocşii? Mai întâi, credem că păstrează şi învaţă dreapta credinţă în
Dumnezeu. În al doilea rând: Biserica Ortodoxă Îl slăveşte pe Dumnezeu cu
închinare dreaptă [adorare corectă]. Şi tocmai din aceste două motive, pentru
că Biserica noastră are credinţă dreaptă şi închinare dreaptă, de aceea se şi
numeşte ORTODOXĂ. Şi în al treilea rând, despre Biserica noastră Ortodoxă
credem că este UNICA Biserică de pe pământ. În continuarea acestor predici ale
noastre vom demonstra, cu harul lui Dumnezeu, aceste trei adevăruri.
(Material publicat și
în Revista Atitudini Nr. 23)
DOUA MERE
- Sfantul Tihon din Zadonsk -
Vezi doua mere care sunt la fel
de frumoase si placute la înfatisare, însa în miezul lor nu se aseamana, caci
unul dintre ele este putrezit si rau mirositor, iar celalalt este si pe
dinauntru întocmai ca si pe dinafara. Întelege de aici ca tot asemenea sunt si
faptele omenesti. Ispravile multora par deopotriva vrednice de pretuire, însa
în sinea lor se osebesc, de vreme ce nu sunt izvodite din inimi de acelasi fel.
De pilda, cineva da milostenie din dragoste de Dumnezeu si de aproapele, pe
când altcineva o face din iubire de sine si din trufie, vânând slava desarta:
cel din urma este mândru si orgolios, iar cel ce iubeste pe Domnul si pe
aproapele sau este cu adevarat milostiv. Un om îi cere iertare celui pe care
l-a suparat, parându-i rau ca l-a mâhnit pe aproapele sau; si altul asemenea se
roaga sa fie iertat de cel pe care l-a nedreptatit, însa o face doar pentru ca
acela sa nu-l cheme la judecata, pricinuindu-i astfel vreo napasta. Unul ca
acesta sufera de iubire de sine, iar cel care se caieste pentru mâhnirea
aproapelui are dragoste adevarata. Întâmplarea si cugetarea aceasta te învata
ca de vrei sa fii bineplacut lui Dumnezeu, atunci faptele tale, care parelnic
sunt vrednice de lauda, trebuie sa fie bune si înlauntru, în inima, si orice
lucrare care poarta chipul bunatatii se cuvine sa vina dintr-o inima
binevoitoare.
Sfantul Tihon din
Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga
Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 118
DACA ESTI MURDAR...
- Sfantul Ioan din Kronstadt -
Daca esti murdar, trebuie sa te speli. Rugaciunea este spalarea de
necurateniile sufletului, adica de pacate, mai ales rugaciunea cu lacrimi.
Sfantul Ioan din
Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2005, p. 418
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu