DINCOLO DE OGLINDĂ...
AnnaNoraRotaru
~*~
Privesc chipul din oglindă cercetând
trăsăturile-ndelung...
Vreau să-mi fac portretul, pictând cu paleta de
cuvinte...
În adâncu-i mă cufund, de parcă mi-aş dori s-ajung,
La sâmburele fiinţei mele, cu ochii minţii să-l străpung,
Unde se oglindeşte adevărata-mi faţă, fără de veşminte...
Doar eu, cu sufletu-mi cuminte...
Un pic sunt capricioasă, crezând că dreptul am la toate,
Nevrând să întâlnesc în cale, obstacole şi porţi
închise...
Necunoscutul mă incită, misteru-mi face gândul să înoate,
Ce-i greu mă oţeleşte, mă îndârjeşte și stând ades pe
coate,
Încerc teoreme să dezleg, soluţii căutând, cât mai
precise,
După mintea mea, concise...
Mă oboseşte insistenţa multă, hamul pe suflet mă apasă...
Nu vreau ca nimeni să-mi poată pune gândurilor cătuşe...
Mediocritatea n-o suport şi, chiar drept vorbind, m-agasă
Când neputinţa puterile-mi încearcă şi-n cerul gurii-mi
lasă
Un gust amar, știind c-amărăciunile luptând să le suguşe,
Speranțe moarte-mi lasă în căuşe...
Invidia și fățărnicia, viclenia și minciuna, falsul
m-afectează,
Nu vreau superficiale simțăminte, cu jumătatea de
măsură...
Răzbunarea și prostia, obscenu-n vene simt că
mă-nfectează,
Când suflet mult degeaba-l pun, mă doare și îmi
sângerează,
În coşul pieptului simţind dezamăgirea, ca o săgeată,
arsură
Şi-n toate ce am făurit, fisură...
Şi-atunci, ce portret naiba să-mi fac și cât pot fi de
obiectivă,
Când nu cer de la nimeni, nimic nu vreau, nicicând și
niciodată ?
Că, lumea asta m-anulează, mă cufundă în sinea mea
afectivă,
Făcându-mă ca-ncet, încet să mă retrag într-alt-a mea,
fictivă,
După cum mulți alții cred, (nu-i a lor ! ), a mea,
stranie, ciudată,
Unde, dincolo de-oglindă nu-s fardată...
~*~
____________________________ NORA
____________________________
versuri din vol. 4 __ „Pe urma paşilor pierduţi "__
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu