duminică, 1 februarie 2026

Magda Ursache - Demolatorii vechi și noi

 



Demolatorii vechi și noi

Jurnalistică

Magda Ursache, scriitor

Art-emis

01 Februarie 2026

 

Învățământul e în bernă, ca după o durere națională, dacă la Universitatea Babeș-Bolyai s-a desființat (zice presa main-stream). Departamentul de limba română și lingvistică generală, cu adăugirea: pentru străini, înființat în 1929 de Sextil Pușcariu. Aiasta nu se poate, domnule Ministru al Educației, nu duceți căruța școlii drept în gard. Deja vocabula școală se scrie cu K, iar știința medicală tot cu K. Un curs de limba română pentru străini ar fi ajutat-o și pe ministresa, corijentă la limba română, să știe ce înseamnă biped, iar altă ministresă,

Monica Anisie, de o ignoranță vastă, poate n-ar fi inventat cuvântul pepsiglas în loc de plexiglas. Ei, bătrânii profesori de liceu, ne-au învățat cu creta pe tablă (când nu știam), cum se scrie Baudelaire. Se mai întâmplă așa ceva după reformele maligne care reformează tot și tot?

Boala reformei reformelor, RE-FOR-MITA, cum o numeam în pagini de revistă, nu beneficiază de vreun vaccin.

La război ca la război! Aud că noi reducem salariile profesorilor, bursele elevilor și studenților, în timp ce Zelenski le crește. Cu ajutorul nostru prietenesc? Copiilor li s-a tăiat masa caldă, președintele recunoaște că „măsurile guvernului sunt dezastruoase. Le vom corecta după ce-și vor face efectul”. Rulează cumva continuarea filmului din 2017, Shock and Awe (Șoc și groază), despre invazia din Irak, ordonată de Bush, în 2003?

Doamna Țoiu, ministresa MAE, se manifestă contra exigenței școlare, cerând să se desființeze școala care învață: să fie „teren de joacă”, nu de învățătură, unde se practică și bullying-ul de toate felurile. Școală-te, coniță, ca să nu mai faci gafă după gafă. Și nu mai sta cu mâna-n șold. Întreb: de ce nu și-a luat psihologul neamului, când s-a dus cu Țoiu în SUA, pe cei 17 consilieri/consiliere, să mai umple scaunele goale din sala unde au conferențiat? Ar fi avut și foto-model la purtător […].

Fugind de știrile rele jurnaliere (s-a planificat cumva panica, de vreme ce suntem anunțați că au apărut variantele de Covid „Nimbus” și „Stratus”?), deschid youtube la emisiunea „Altceva” a lui Andrei Artene, avându-l ca invitat pe Andras Demeter, noul de la Cultură. Care ministru ne cere să „ajustăm” (verbul său) fondul pentru cultură, că tot acolo am ajunge și cu barca, și cu vaporul, și cu trotineta, și cu măgarul. Vaporul l-a dus marinarul Băsescu pe apa sâmbetei, trotineta e mai periculoasă decât avionul, așa că Demeter are de ales între bărcuță și măgar […]. Pe scriitori, Demeter nu-i are în grijă. Și dă exemplul actorilor, care, în perioada Covid, au oferit spectacole fără onorariu. Nmai că scriitorii o fac tot timpul […]. Cât despre constrângeri, Demeter le consideră benefice. Nu, eu nu văd așa constrângerea, ar fi oribil să scriu din nou pentru sertar, cum am făcut-o vreme de 13 ani.

Și ce dacă se închid săli de spectacole și muzee, „în vichend, cum zice englezul”? Nu zice așa, domnule ministru. Demolatorii de clădiri de patrimoniu, de statui, de monumente, porecliți „molozari” în anii optzeci, erau nimica toată față cu cei de azi. Cum am mai spus, greu cu comunismul, greu cu post-socialismul. Fosta ministresă a culturii, Turcan, care zdrăngăne la pian, a pierdut Coiful (de patrimoniu) și zburdă veselă și liberă peste țări și mări. Nu-i taie nimeni nasul, pentru că și l-a tăiat singură.

Dar ce? Mai avem nevoie de patrimoniu? Culturnicilor nu le plac antichitățile.Vinovați sunt tot bătrânii ăștia cu memorie vie, care nu se mai decuplează odată de la istorie. Din cauza lor nu mai scăpăm de părinții din părinți, de Eminescu și de Miorița. Am citit în adevarul.ro, din 24 septembrie, că un specialist în branding, Bogdan Brânzaș, a sfătuit statul să renunțe la promovarea României prin Miorița, Dracula și Sfinxul din Carpați: „Sunt niște mituri care nu fac bine”. Asocierea între Dracula și Vlad Țepeș e penibilă, mai ales când la ICR - zice presa - se bea cafea din ceșcuțe cu Dracula, imprimat cu incisivi vampirici; la fel de penibilă a fost svastica de pe crupa poneiului roz, însă celebra baladă, care face cinste oricărei culturi, întreabă: Ce alegi între suflet și bâtă, între veșnicie și moarte?

 

„Sub orice pas e un mormânt/ Ardealul întregind o roată/ Sub care Horia s-a frânt”, spune Marin Sorescu în Ardealul, starea mea de spirit. Ministrul nost’, tinerel cum era atunci și-n altă stare de spirit, a smuls steagul de pe statuia lui Avram Iancu și i-a dat foc, să-l încălzească la foc mic pe martir. Numai că cerul transilvan e plin de martiri […].

Are soluții dl. Demeter, ca ministru? N-are. Doar speranță și nu multă. Problema sa ar fi să se separe culturile: moldovenească și românească. Dar e una singură, domnule ministru al Culturii. Dumneavoastră vedeți două hărți, ca Maia Sandu. Eu văd doar una. Și de ce n-o fi pronunțând președinta celui de al doilea stat român (pentru că avem două state!) cuvintele Basarabia și basarabeni?

Întrebat altceva de Adrian Artene, ce carte ar vrea s-o ia cu sine pe Marte, domnul Demeter alege, între carte și microfon, microfonul. A ales pân’ a cules. La marea cultură se ajunge nu cu microfonul, ci cu cartea în mână. Crede oare că se resetează Planeta albastră fără cărți? Or fi având plumb cărțile și otrăvesc? Sau e greu să citești, mai ușor e să vorbești la microfon? Un critic spunea, la o lansare de carte, că nu i-au ajuns cărțile editurii la timp, dar nu-i nimic, poate vorbi despre ele. Așa, pe necitite! Iar un autor îi promitea lui Eugen Simion, care se scuza că n-a apucat să-i citească volumele și că nu le poate comenta: „Altădată ți le trimit gata citite”.

Dar cine mai citește? Elevilor li se dezvoltă „abilitatea comunicațională”, cum o numesc așa-zișii experți, deși lumea cărților mari rămâne în afara manualelor. Iar istoricul Boia are ce are cu „faptele împlinite” (sintagma lui Delavrancea) ale voievozilor.

Ce-ar mai fi de spus? Doar ce-am mai spus, în „Contemporanul. Ideea europeană”, revista care nu tace : Nu-i ușor să taci, mai ușor e să nu taci.

Titlul original: „Shock and Awe”

---------------------------------------

Sursa – Certitudinea, Nr.204/2026









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu