CRĂCIUN PE LA PARALELA 45

CRĂCIUN  PE  LA  PARALELA  45 

                                      Grupaj de poezii de Melania Rusu Caragioiu 

                                  

                                                          E L E G I E

                                          Saltă  vântul pe coline, aiurit

                                           Și încurcă firul iernii fulguit,

                                           Se izbește –n frunziș-dur troian,

                                            Spulbend vârtejuri  – mai avan...

                                            Cântă-n orgă-n  ramuri, fără spor,

                                             Acompaniat,  de corbi, în cor...

                                             Frânge norii – petice prin neant,

                                             Pune afiș de abracadabrant,

                                             Răscolind prin văile tăcute,

                                             Tânguind cărările pierdute.

                                             .    .    .    .    .    .    .    .    .    .    .

                                            Fluieră prin ierburi a pustiu:

                                            Vrea să ardă tot ce este viu !                           

                                     

                                                          P Ă R E R E

                                             S-a mistuit glazurata maşină

                                             Pe care noaptea a-nghiţit-o, toată;

                                             O urmă ştearsă-a mai rămas în zloată

                                             Şi ... o uşoară pală de benzină.

                                             Vai, o compătimesc ce greu înoată

                                             În moiştea – elastică pralină,

                                             Pe faruri cu fotoni umbriţi de tină !

                                             Nu păuniţă, ci curcă plouată !

                                             Feronerie egoist rulată,

                                             Pierdută-n şerpuiri de serpentine

                                             Şi-n munţi bărboşi cu porţi ,,de-a fost odată”.

                                             Se năruie un ultim nor de vată :

                                             A prins-o-n văl spumos ! O ia cu sine

                                             După cortina-n pluş capitonată...

                                                                 Timişoara, 1984       

                             

                                           C A P R I C I U   de   I A R N Ă

                                       Se-ntinde mâna iernii-n fluturare

                                      De stele cristaline şi uşoare,

                                      Fugind din eterata lor strânsoare

                                      Pe cai de vânt, sub şfichiurile rare.

                                      A prins toţi solitarii-n promoroacă,

                                       Învolburând deasupra-le poeme

                                       De nori plutinzi, ca albele trireme –

                                       Cortine boreale-n dor de joacă. 

                                        . . . . . . . . . . . . . . . ..... .... . . . .

                                       Tabloul trist cu lupu-n flămânzire

                                       L-am scos din pod şi-n sala cea de mese

                                       L-am prins fundal, în ore de primire,

                                      

                                        Unde bucate se topesc, pe-alese,

                                        In spaima mea vizând înzăpezire si ...

                                        Troici cu sneguroasele mirese.

                                                        (aluzie la basmul ,,Snegurocika” din basmele ruseşti)

                            

                                               SUNT  IARĂŞI  TRIST

                                   Sunt iarăşi trist, în traiul meu de câine;

                                   Zăpezile mi-au fost astăzi culcuş,

                                   M-a mârâit un câine jucăuş

                                   Când draga lui stăpână mi-a dat pâine.

                                   N-am un statut în viaţa mea, prea clar;

                                   Nu-i duc stăpânului ziarul zilnic,

                                   Primesc picioare-n spate şi ochi silnic

                                   Şi timpul trece-ncet şi în zadar...

                                   O, cât aş vrea să am un lanţ şi-o cuşcă

                                   Şi botniţă ! Şi câte-o ciomăgeală !

                                   Să nu-mi mai strige nimeni : ,,Fugi, că muşcă !”

                                   Să-i văd pe-ai casei lucrând cu migală,

                                   Strigând la mine aspru, după-o duşcă,

                                   Iar eu... să le iert clipa de răceală ...

                                                          Laval, 2011 

                                  

                                                             DIN   BĂTRÂNI

                

                                                    Troieneşte-n carpatice genuni;

                                                    Troznesc Pietrele Babii pe munte

                                                     Îngheaţă corbul pe cuib.

                                                     Lupul miroase spre vale

                                                     Fum alb de cătun  şi saivan.

                                                    

                                                     Vuiesc sonor, din orga lor,

                                                     Pădurile de brad...

                                                     În vatră,

                                                      În vas de lut

                                                     Se face încet fiertura de mei şi berbec.

                                                     Se-aude făurarul de arme cum taie,

                                                     Limbi roşii de flăcări se suie, coboară

                                                     Şi fierul îndoaie...

                                                      Pe uşă se svântă, din toamnă, cea blană de urs.

                                                      Bolboroseşte în colt mustul bătrân...

                                                      ȘI gerul Se sperie  de larma copiiilor

                                                                       ce copca o taie  în gheaţă.    

                            

                          COLIND  PENTRU  COPIII  NOŞTRi

                                (Cuplet pentru partitură muzicală de Compozitorul

                                                 Profesor, Silviu Almîjan

                                                       Timișoara

      

                                 Dintr-un vălătuc de nea

                                 S-a aprins clipind o stea.

                                               Leru-i ler, o stea...

                                S-a urcat sclipind pe cer;

                                Nu-i păsa că era ger...

                                                Leru-i ler şi leru-i ler...

                                 Şi-a pus plete de cometă

                                 Şi tăiş de arbaletă.

                                                 Leru-i ler şi leru-i ler...

                                  Şi-a pornit spre viitor

                                  Să îl întâlnească-n zbor,

                                                  Leru-i ler, spre vitor !

                                   Steaua dalbă se preface

                                   Intr-un porumbel de pace !

                                                   Leru-i ler, de albă pace ...

                                   Iar a nins peste cătun

                                   Şi-a chemat un nou an bun,

                                                     Leru-i ler, un nou an bun !

                                    Cu steluţe sclipitoare

                                    Tăiate din miez de soare.

                                                      Leru-i ler, o stea din soare !

                                     Nu ştiu măre,  cum se face,

                                     Că pe toate scrie: PACE !

                                                    Leru-i ler, mulţi ani în pace !!!        

                           

                                           CU   VICLEEMUL

                                         Prin nămeţi grei pe tot drumul,

                                                  Leru-i ler, o stea pe cer,

                                         Vă aducem azi Crăciunul,

                                                  Leru-i ler, o stea pe cer.

                                          Am venit cu Vicleemul,

                                                   Leru-i ler, o stea pe cer,

                                          Vicleemul – Betleemul,

                                                   Leru-i ler, o stea din cer,

                                          Să vă cântăm o poveste

                                                   Leru-i ler, o stea din cer,

                                          Ce a fost şi astăzi este,

                                                   Leru-i ler şi leru-i ler.

                                           Iată-L,  Pruncul mic, Iisus

                                                    Leru-i ler, o stea de sus,

                                           Precum proorocii au spus,

                                                    Leru-i ler, o stea de sus !

                                           A venit mieluşel blând,

                                                     Leru-i ler, o stea din cer,

                                           Cu iubirea pe pământ,

                                                     Leru-i ler, mieluşel blând.

                                            Şi-a venit ca blând păstor,

                                                       Leru-i ler, ca blând păstor,

                                            Să-şi ia turma la izvor !

                                                       Leru-i ler, un blând  Păstor !      

                                

                       FILE DE ALBUM

                       -Romanță–

Îngemanati ca soarele si luna

Pluteam sub firmamentul ancestral

Si parca-am fost asa dintotdeauna

Înlantuiti prin farmec  ideal.

Mai rasfoiesc azi file de album

Si poza ta-mi zâmbeste alintator

Frumosii ochi ma-ndeamna sa le spun

Ca ma gândesc mereu la ei, cu dor.

Sub florile de tei vad amintiri

Ce se astern in bucle aurii

Si-n luminoase stele – dragi priviri;

Imagini decupate, de hârtii…

Ce se insira pe argint, subtiri,

Vor face iar, la  mine sa revii ?