FURTUNA SĂ SE LINIȘTEASCĂ

FURTUNA SĂ SE LINIȘTEASCĂ

Gandhi-Eliade – Be Gandhi – Surender Bhutani – Mircea Vulcănescu – Daniel Vorona – Mioara Vergu – Hitler – Dailyvibes

GANDHI  - ELIADE

Gandhi: Be the change that you want to see in the world.

Eliade: For religious man every world is a sacred world.

Gandhi: You must not lose faith in humanity. Humanity is like an ocean; if a few drops of the ocean are dirty, the ocean does not become dirty.

Eliade: Light does not come from light, but from darkness.

Gandhi: A coward is incapable of exhibiting love; it is the prerogative of the brave.

Eliade: In love, no certainty is ultimate... That elementary thing - the feeling that you are loved - must be certified again and again, because one doubt,one mistake razes everything to madness and ecstasy.

Gandhi: Happiness is when what you think, what you say, and what you do are in harmony.

Eliade: The joy of life is not a profane type of enjoyment: it reveals the bliss of existing, of sharing in the spontaneity of life and the majesty of the world.

Gandhi: I object to violence because when it appears to do good, the good is only temporary; the evil it does is permanent.

Man becomes aware of the sacred because it manifests itself, shows itself, as something wholly different from the profane.

MIHAI EMINESCU Cultural Center

Str. Jean Louis Calderon nr. 39

Tuesday Colloquia

September 25, 2018, 5 pm

Year X no. 7 (104)

Theme:   BE GANDHI

Viorica Vatamanu: Recital Rabindranath Tagore

Interventions:

George Anca: Be Gandhi

Bianca Michi Nema: Romanian Philosophical Centenary

Horace Gange: Tagore and Eliade Contemporaries

Corneliu Zeana: Romania in Balkan Policy

Viorel Speteanu: Conquest of Plevna Redoubt

Poetry Theater:

Alma Dinulescu,  Angela-Spica Djigola-Popescu, Gabriela Tanase, Vali Pena, Doina Boriceanu, Elena Armenescu, Puşi Dinulescu, Vasile Menzel, Gheorghe Lupaşcu, Sorin Stratilat, Gheorghe Dănilă, Ştefan Opreanu

Book relese:

George Anca: GANDHI At The Alexandra Theater, Signs, 2018

Partners:

Mihai Eminescu International Academy, Romanian-Indian Cultural Association, Aromanian Cultural Association, Alexandru Philippe Foundation, Robert Calul Theater

Coordinator: Dr. George Anca

Centrul Cultural MIHAI EMINESCU

Str. Jean Louis Calderon nr. 39

Colocviile de Marți

25 septembrie 2018, 5 pm

Anul X nr. 7 (104)

Theme:  FII  GANDHI

Viorica  Vatamanu: Recital Rabindranath Tagore

Intervenții:

George Anca: Fii Gandhi

Bianca Michi Nema: Centenar filosofic românesc

Horace Gange: Tagore and Eliade Contemporaries

Corneliu Zeana: România în politica balcanică

Viorel Speteanu: Cucerirea redutei Plevna

Teatru de poezie:

Alma  Dinulescu,  Angela-Spica Djigola-Popescu, Gabriela Tănase, Vali Pena, Doina Boriceanu, Elena Armenescu, Puși Dinulescu, Vasile Menzel, Gheorghe Lupașcu, Sorin Stratilat, Gheorghe Dănilă, Ștefan Opreanu

Lansare de carte:

George Anca: GANDHI La Teatrul Alexandra, Semne, 2018

Parteneri:

Academia Internațională Mihai Eminescu, Asociația Culturală Româno-Indiană, Asociația Culturală Aromânească, Fundația Alexandru Philippe, Teatrul Robert Calul

Coordonator: Dr. George Anca

SURENDER  BHUTANI

Reading Together

I turn a page

you turn a page

you turn a page again...

then I turn a page

that is how we read a book together

Keeping apart our seductive thoughts

we measure time and fill our space

a host of unnamed people too

simply turn pages and remain quiet

Every book demands a determined effort

we too sponsor our efforts

to chase dreams or to overcome grief

we try to focus on the ordinary

with our microscopic details

What is left by contrast at every turn?

reminding us of our fragility?

or an exercise in self-denial?

or an overdose of exuberance?

In the final leg of our journey

we don't want to transfer

our extra-baggage of the past

for the beauty of the present

we would keep on reading together

as if nothing had ever

happened between us

MIRCEA  VULCĂNESCU

Din toate câte s-au pierdut

Suflet sărac.

Să pot, m-aș fi făcut colac

Și-n miez de nucă aș fi vrut să mă

Prefac

Dar n-am putut,

Căci nu-i pe plac.

Colind sărac,“Colind sărac,

Suflet sărac.

Și totuși n-am putut să tac

Ci îți trimet un gând

Flămând,

Ca dorul unui vechi pastor,

Colindător,

Ce stă veghind și așteptând,

Să vadă cerul coborând.

Colind sărac

Suflet sărac.

Colind al sufletului meu

Ești gol de sârg, de drag ești greu.

Gol e bunul Dumnezeu

Născut în staul, printre oi,

Nu în palate, ci-nevoi,

Ca să ne fie nouă Frate

Și să ne scoată din-nevoi

Și din păcate.

Colind sărac

Suflet sărac.

Prunc de o zi

Domn nefăcut

S-a întrupat Cel Nevăzut

Și din Fecioară S-a născut.

Din slavă plină, din tărie,

Ni S-a născut în sărăcie,

Sol coborât din vecinicie,

Vis împlinit,

Hristos în cuie răstignit

În ieslea rece ne-nvelit,

Un bou suflând

Îngeri în jurul Lui veghind,

Păstori cântând,

Amurg pe cerul ruginit…

Și…  “trei crai de la răsărit”…

Ce “spre stea au călătorit”…

Colind sărac,

Suflet sărac.

Vin la-nchinat

Și, doar din sufletul curat

I-au adus aur să domnească,

Smirnă să tămăduiască,

Tămâie ca să-nvioreze

Rugă să se-nduioșeze,

Tot ce-nflorește să rodească

Tot ce-i pierdut să se-mplinească.

Ce este strâmb să se-ndrepteze

Săracii să se-ndestuleze.

Furtuna să se liniștească,

Dușmanul să se biruiască.

Toată ispita să-nceteze,

Doar bucuria să cuteze.

Doar robi suntem, ca și regi,

Să ne găsim din nou întregi

Prin taina Lui de căpătâi

În slava noastră cea dintâi.”

DANIEL  VORONA

să nu tac prea tare îmi spun bucata aceasta de lemn e tatăl meu care se

preface că prinde albine în vreme ce bat cuie într-o pânza de păianjen şi

stă la umbră pe drumul spre mănăstire atunci când mă vede lângă o fată

eu mă fixez în cealaltă spaimă din mine ca un refugiat într-o universitate...

cu mustăţi cu gene şi sprâncene

în care cel mic îl bate pe cel mare aruncându-se singur în golul legiferat

(motivare

pentru

arestare)

o bucată de salam uscat mă întreabă ce mai faci daniel vorona

sunt un teatru care scuipă sânge

eu sunt sursa de energie îi răspund nimeni nu mă poate plânge

(sunt frate

cu urzica)

până să se instaureze anarhia însoţitor de câini aş fi dorit să fiu

viclean și foarte suav defineam

animalul care m-a locuit un timp - mai presus de mine - gioarsă

(purtam pălărie

să nu fiu atins

de pneumonie)

există foarte multe modalităţi de a fi vulgar îi explic unei mimoze

care mă înjură fără să ştie că

pierde în natură credibilitatea

chiar dacă noi susținem unificarea monetară şi nerambursabilă

arunc pălăria

odată

cu toamna

îngrop

şi melancolia

ps

vine un vapor să îi dau amendă pentru că nu porți dungi la pijamale mă

întreabă de eroi şi de revoluţii eu mă împotrivesc 99% ideii de asimetrie

MIOARA  VERGU

A început școala!

Vreau să cred că indiferent de ziua din luna septembrie în care începe anul şcolar, emoţiile sunt, dacă nu aceleaşi, măcar asemănătoare. Pentru că de la aceste emoţii, generate de întâlnirea cu colegii, cu doamna /domnul învăţătoare/învăţător, dirigintă/diriginte, profesor preferat, de la aceste emoţii se nasc interesul şi pasiunea pentru învăţătură. Sigur, la început de an şcolar, cam fiecare copil promite şi îşi promite că va fi conştiincios, că va învăţa,... că nu va chiuli, că va fi respectuos. Eh, sigur, socoteala de-acasă nu se potriveşte cu aceea din târg!

Începerea anului şcolar este un eveniment (sau ar trebui să fie!) pentru tot românul pentru că, nu-i aşa?!, educaţia este un domeniu prioritar în ţara noastră. Mai ales educaţia în învăţământul preuniversitar, cred eu, pentru că absolvenţii lui sunt viitorii studenţi. Avem învăţământ preuniversitar bun, vom avea şi învăţământ universitar performant!

Şi iată-ne la începutul anului şcolar 2018-2019. Pe repede-nainte, cum începem? Pe de o parte, şcoli bine dotate, profesori calificaţi, pe de altă parte, peste 4000 de şcoli nu au autorizaţii, multe şcoli din mediul rural se închid şi copiii sunt obligaţi să facă naveta, manualele şcolare sunt „depăşite” înainte de a ajunge la elevi, (unele) cadre didactice s-au împotmolit la examenele de titularizare sau de definitivat… programele şcolare - spun specialişti, nu eu! – nu ţin pasul cu vremurile. Semnele ar trebui să fie mai bune! 

Cum, în general, suntem predispuşi să preluăm (nu mereu cu discernământ!) ceea ce se întâmplă la marile curţi ale Europei, ce credeţi că fac francezii, care au constatat că nici ei nu stau prea bine la capitolul educaţie. I-au măsuri. Pentru că au constatat că rezultatele şcolarilor francezi la testele PISA sunt din ce în ce mai slabe, ministerul Educaţiei a hotărât să revină la „învăţământul clasic”, obligativitatea dictărilor, a „extemporalelor” la matematică şi ştiinţe…şi la interzicerea folosirii telefonului mobil în şcoală. Nu am auzit ce măsuri se iau la noi! Mi-ar plăcea ca doar eu să nu fi auzit!

Sigur, 10 septembrie, anul acesta, este o zi festivă pentru învăţământul românesc. Este o zi de bucurie. Dar nu se poate să nu vedem că sunt aşa de multe de făcut, de reparat. Dacă nu spunem nu înseamnă că nu există lipsuri. Trebuie consemnate, asumate şi eliminate, înlocuite cu împliniri.

Noi toţi avem sau ar trebui să avem trei rânduri de părinţi: biologici - mama şi tata, spirituali - naşa şi naşul, şi educatori – învăţători şi profesori. Iubirea, profesionalismul, interesul fiecărui părinte generează oameni iubitori, profesionişti, performanţi, interesanţi şi interesaţi. Eu am încredere în educatori! Succes în noul an şcolar! Rezultate bune şi satisfacţii pe măsură!

...

Vreau să cred că indiferent de ziua din luna septembrie în care începe anul şcolar, emoţiile sunt, dacă nu aceleaşi, măcar asemănătoare. Pentru că de la aceste emoţii, generate de întâlnirea cu colegii, cu doamna /domnul învăţătoare/învăţător, dirigintă/diriginte, profesor preferat, de la aceste emoţii se nasc interesul şi pasiunea pentru învăţătură. Sigur, la început de an şcolar, cam fiecare copil promite şi îşi promite că va fi conştiincios, că va învăţa,... că nu va chiuli, că va fi respectuos. Eh, sigur, socoteala de-acasă nu se potriveşte cu aceea din târg!

Începerea anului şcolar este un eveniment (sau ar trebui să fie!) pentru tot românul pentru că, nu-i aşa?!, educaţia este un domeniu prioritar în ţara noastră. Mai ales educaţia în învăţământul preuniversitar, cred eu, pentru că absolvenţii lui sunt viitorii studenţi. Avem învăţământ preuniversitar bun, vom avea şi învăţământ universitar performant!

Şi iată-ne la începutul anului şcolar 2018-2019. Pe repede-nainte, cum începem? Pe de o parte, şcoli bine dotate, profesori calificaţi, pe de altă parte, peste 4000 de şcoli nu au autorizaţii, multe şcoli din mediul rural se închid şi copiii sunt obligaţi să facă naveta, manualele şcolare sunt „depăşite” înainte de a ajunge la elevi, (unele) cadre didactice s-au împotmolit la examenele de titularizare sau de definitivat… programele şcolare - spun specialişti, nu eu! – nu ţin pasul cu vremurile. Semnele ar trebui să fie mai bune!

Cum, în general, suntem predispuşi să preluăm (nu mereu cu discernământ!) ceea ce se întâmplă la marile curţi ale Europei, ce credeţi că fac francezii, care au constatat că nici ei nu stau prea bine la capitolul educaţie. I-au măsuri. Pentru că au constatat că rezultatele şcolarilor francezi la testele PISA sunt din ce în ce mai slabe, ministerul Educaţiei a hotărât să revină la „învăţământul clasic”, obligativitatea dictărilor, a „extemporalelor” la matematică şi ştiinţe…şi la interzicerea folosirii telefonului mobil în şcoală. Nu am auzit ce măsuri se iau la noi! Mi-ar plăcea ca doar eu să nu fi auzit!

Sigur, 10 septembrie, anul acesta, este o zi festivă pentru învăţământul românesc. Este o zi de bucurie. Dar nu se poate să nu vedem că sunt aşa de multe de făcut, de reparat. Dacă nu spunem nu înseamnă că nu există lipsuri. Trebuie consemnate, asumate şi eliminate, înlocuite cu împliniri.

Noi toţi avem sau ar trebui să avem trei rânduri de părinţi: biologici - mama şi tata, spirituali - naşa şi naşul, şi educatori – învăţători şi profesori. Iubirea, profesionalismul, interesul fiecărui părinte generează oameni iubitori, profesionişti, performanţi, interesanţi şi interesaţi. Eu am încredere în educatori! Succes în noul an şcolar! Rezultate bune şi satisfacţii pe măsură!

În prima zi din acest an şcolar, mi-am pus o dorinţă: fiecare cadru didactic, indiferent de ciclu de învăţământ, indiferent de materia predată, inclusiv desen, muzică, educaţie fizică, să-i înveţe pe copii limba română şi să fie exigenţi cu exprimarea orală sau în scris. Credeţi că-mi va asculta cineva dorinţa? De fapt, întreb dacă mi se va îndeplini. Mulţumesc doamnei învăţătoare şi tuturor profesorilor care m-au învăţat carte!

A fost prima zi de şcoală. Dar… puterea obişnuinţei: încă aştept 15 septembrie! :)

Multă vreme, câteva decenii, în viaţa fiecărui român erau nişte zile fixe, indiferent de vremea de afară, de starea fizică sau psihică: ziua de naştere, onomastica, Crăciunul, Anul Nou, Paştele, 15 iunie şi 15 septembrie.

15 septembrie a fost sinonim cu începerea anului şcolar. Cu două săptămâni înainte începea achiziţionarea uniformei, a echipamentului sportiv, a ghiozdanului, a rechizitelor… În uniforme - clasele 1-12, fetele, cu bentiţe, cu pompoane, băieţii tunşi, toţi cu uniforme apretate şi impecabil călcate, cu emblema pe mânecă, cu ghiozdanele în care urma să puneam manualele noi, pe care le găseam, frumos ordonate, pe pupitru, participam la festivitatea de deschidere, aşezaţi pe clase, în careu. Vedeam, la început de ciclu şcolar, conducerea şcolii, învăţătorii şi profesorii.

Cadrele didactice primeau flori, erau îmbrăcate festiv şi erau pline de o emoţie pozitivă, pe care o insuflau şi elevilor.

Clasele erau curate, miroseau a var şi a substanţe de curăţat duşumeaua sau parchetul, după caz. Geamurile „invizibile”, acoperite de perdele imaculate, lăsau să pătrundă culoare de miere a toamnei. Făceam cunoştinţă cu învăţătorul/învăţătoarea (mai ales), cu dirigintele, eram interogaţi despre starea de sănătate şi verificaţi pentru aceea de igienă. Ni se dădea orarul pentru tot anul sau, măcar pentru primul trimestru. Intram într-o lume mereu nouă, deşi era mereu aceeaşi.

Sigur, tot în deceniile acelea, săptămâna de şcoală avea şase zile pline şi, în ultimii ani, după prima zi de şcoală, urma prima zi din cele două săptămâni de practică agricolă: de cele mai multe ori, la cules de fructe şi legume sau struguri şi porumb. Era, de fapt, pentru noi, un fel de prelungire a vacanţei. Nu cârcoteam, pentru că eram împreună, elevii se cunoşteau mai bine între ei, ei îi cunoşteau pe profesori şi profesorii îşi făceau o idee despre elevi.

Datele examenelor, evident!, de admitere la liceu, de treaptă, de bacalaureat, în învăţământul superior, universitar şi postuniversitar, erau puncte fixe în existenţa noastră.

Mulţi ani, familiile cu copii îşi ordonau calendarul ţinând seama (şi) de structura anului şcolar. Puteai să-ţi programezi concediul pe mulţi ani, să-ţi faci depozite pentru cheltuielile destinate datei de 15 septembrie.

Nostalgie?! Da, pentru ordine şi predictibilitate în viaţa copiilor, a tinerilor. Nu discut despre conţinutul învăţământului, deşi este, după atâţia ani, necesară o astfel de discuţie! Pentru ce se pregătesc copiii noştri? Cum o fac? Ce îi convinge că fără studiu nu pot accede la o viaţă decentă, fericită, la performanţă?

Succes în noul an şcolar, dragi elevi, stimate cadre didactice, iubiţi şi iubitori părinţi! Să fiţi un "trio formidabil"!

      

                

  SURENDER  BHUTANI

Reading Together

I turn a page

you turn a page

you turn a page again...

then I turn a page

that is how we read a book together

Keeping apart our seductive thoughts

we measure time and fill our space

a host of unnamed people too

simply turn pages and remain quiet

Every book demands a determined effort

we too sponsor our efforts

to chase dreams or to overcome grief

we try to focus on the ordinary

with our microscopic details

What is left by contrast at every turn?

reminding us of our fragility?

or an exercise in self-denial?

or an overdose of exuberance?

In the final leg of our journey

we don't want to transfer

our extra-baggage of the past

for the beauty of the present

we would keep on reading together

as if nothing had ever

happened between us 

                        

                         ÎNȚELEGERI SECRETE ÎNTRE HITLER ȘI SUA.

               Fuga lui Hitler

În anul 2017, a fost descoperită în Marea Nordului epava unui submarin nazist. Multe documente FBI declasificate relevă faptul că Hitler împreună cu peste 50 de apropiați s-au retras în Argentina la bordul unui submarin.

Submarinul descoperit este un model U3523, unul dintre cele mai performante din timpul celui de al Doilea Război Mondial. Două zile de la capitulare, amiralul Donitz a ordonat ofițerilor ca toate submarinele din dotarea armatei germane să se predea aliaților. În realitate, ordinul nu a fost respectat. Doar jumătate din numărul de submarine au fost preluate de aliați.

Unele dintre acestea au fost descoperite în anii 50, în proprietatea marinei argentiniene. Un document întocmit de un agent FBI în Argentina prezintă informații despre sosirea lui Hitler în Argentina, la bordul unui submarin U3523, împreună cu 50 de persoane din anturajul său.

Submarinele U3523 aveau o lungime de 80 de metri, puteau să rămână sub apă o perioadă lungă de timp și se deplasau cu viteze foarte mari. Aceste submarine erau vârful de lance a tehnologiei naziste.

Agentul FBI a furnizat informații cu privire la ajutorul pe care Hitler l-a primit din partea guvernului argentinian care a dispus construirea unei locuințe în stil bavarez, într-o zonă mai izolată din Anzi. În această locație au locuit Hitler, Eva Broun și câțiva apropiați.

Alejandro Bustillo, arhitectul locuinței, a declarat că finanțarea construcției a fost realizată de imigranți germani foarte bogați, implicați la vârful politicii argentiniene.

                        Ce au descoperit sovieticii în buncărul lui Hitler?

În anul 2009, Nicholas Bellatoni a efectuat un test ADN pe un fragment din presupusul craniu al lui Hitler. Testul a relevat că ADN-ul nu corespundea familiei lui Hitler. A fost un adevărat scandal între Moscova și Bellatoni.

În anul 1945, însuși președintele Eisenhover declara că are suspiciuni cu privire la sinuciderea lui Hitler.

                        Iunie 2017, descoperire epocală

Într-o nișă secretă a unei biblioteci din Buenos Aires au fost descoperite mai multe lucruri personale care au aparținut lui Hitler. Printre acestea erau decorațiile lui Hitler, dar și ochelarii de vedere ai acestuia.

Conform unor documente dar și a martorilor, Hitler a murit în anul 1979, în localitatea Bertioga, în urma unui atac cerebral produs în timp ce înnota. Hitler a fost îngropat într-un buncăr în apropiere de Asuncion.

                        Fuga lui Hitler

Scriitorul și istoricul Abel Basti este autorul cărții Hitler în exil. În urma unor ample documentări el a prezentat stratagema pe care a utilizat-o Hitler în fuga sa din Berlin. Buncărul în care a locuit ultimele zile ale războiului avea un tunel subteran care făcea legătura cu aeroportul Templhof.

Acolo l-a așteptat un elicopter cu care a ajuns în Spania, de unde a plecat în Argentina la bordul unui submarin. Abel Basti consideră că între Hitler și SUA a existat o înțelegere privind fuga lui. Astfel s-ar putea explica operațiunea Paperclip, în urma căreia peste 2000 de cercetători naziști au primit azil politic în SUA. Această înțelegere s-a făcut departe de ochii URSS-ului.

23 DE CURIOZITĂȚI DIN PSIHOLOGIE.....!

Iată mai jos o listă cu nu mai puțin de 23 de curiozițăți din

psihologie, realizată de dailyvibes.org .

1. Oamenii sunt mai fericiți atunci când sunt ocupați. Asta îi ajută să rămână optimiști.

2. Fericirea, supărarea, tristețea, frica, repulsia și uimirea sunt singurele șase emoții care se pot exprima universal, peste tot în lume.

3. Consumul de ciocolată eliberează în organism aceleași substanțe chimice care se secretă atunci când suntem îndrăgostiți.

4. Oamenii sunt mai sinceri atunci când sunt obosiți.

5. O îmbrățișare scurtă, de numai 25 de secunde, eliberează în corp  substanțe chimice care sporesc încrederea în persoana pe care o iei în brațe.

6. Studiile arată că pierderea telefonului mobil generează o panică similară cu cea provocată de o experiență care pune viața în pericol.

7. Atunci când gândesc în altă limbă, oamenii au tendința să fie mai logici.

8. Nicio persoană oarbă nu a fost vreodata diagnosticată cu schizofrenie.

9. Elevii de liceu din ziua de azi suferă de același nivel de

anxietate ca pacienții medicilor psihiatri din anii ‘50.

10. Creierul înregistrează respingerea drept durere.

11. Cam 30% din timp, gândurile ne zboară aiurea.

12. Cele mai clare amintiri pe care le avem sunt probabil greșite.

13. Chiar și iluzia progresului îi motivează pe oameni.

14. Dependența de Internet a fost declarată boală mintală.

15. Nu există cu adevărat multi-tasking (sa faci mai multe lucruei in acelasi timp).

16. Inconștientul nostru este cel care știe și decide primul.

17. Oamenii pot lega relații apropiate, autentice cu aproximativ 150 de persoane.

18. Când ne amintim un eveniment din trecut, ne amintim de fapt ultima oară când ne-am amintit de el. Nu ne amintim evenimentul în sine, ci amintirea lui.

19. Oamenii cu un scăzut respect de sine sunt în general violenți.

20. 80% din conversațiile oamenilor sunt despre nemulțumiri.

21. Oamenii care fac voluntariat sunt mai mulțumiți de viața lor.

22. Creierul uman este mai creativ atunci când e obosit.

http://georgeanca.blogspot.com/2018/09/furtuna-sa-se-linisteasca.html