Mâna care așează gândul.
~*~
Să așezi cuvinte ca poet, scriitor,
te fac răspunzător,
Deși pare simplu, cel ce o face simte
emoția,
Fiindcă știe că semenul ce le va
citi, va analiza critic
Cele lăsate prin jocul lipirii
cuvintelor,
Așa cum mâna așează uneori gândurile
omului.
Scriitorul sau poetul au har harăzit
de la Creator,
Permanent langa ei, cu ei, în ei,
fiind muza ce-i inspiră,
Însă găndul la câte mâzgălituri,
bolboroseli, încercări neinspirate,
Apar în artă în general, în muzică,
pictură, scrieri,
Îl fac analitic și critic, operele
finale fiind continuu revizuite.
Creațiile lui te înalță pe culmi încă
neatinse,
Îți dau impuls să vezi în roz viața,
te fac chiar visător,
Sau îti trezesc o poftă nebună de
viață,
De frumos, etern, natură, punând
iubirea in prim plan,
Admirând și gustând totul, ignorând
partea urâtă a lucrurilor.
Gândind cât pierd tinerii de azi
neiubind sau negâsind timp de citit,
Găsesc explicații de ce acest secol e
atât de anost,
Generațiile vechi, la vârsta lor,
fiind mult mai fericite decât ei,
Deși tehnica nu evoluase la aceste
standarde înalte,
Bucuria și fericirea le era
întipărită pe chipuri.
Poate cândva va reveni și pofta lor
de a citi, sau chiar de a scrie,
De a vedea altfel viața, bucurându-se
de cele învățate în cărți,
Sau în orice formă a artei, iubind
frumosul, văzând viața cu alți ochi.
Micile capricii ale anotimpurilor, o
pădure, un susur de apă,
Chiar și un boboc în floare aducând
iubirea ce au uitat sa o mai trăiască.
~*~
popa genoveva
Picturi de Popa Genoveva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu