MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ

LUMINA ORBITOARE - Sfantul Ioan din Kronstadt

               Ce s-ar întâmpla, Domnul meu si Mântuitorul meu Iisus Hristos, daca lumina Dumnezeirii Tale ar tâsni din Preasfintele Tale Taine, când ele odihnesc pe Masa Sfântului Altar sau pe Sfântul Disc, sau în chivot, sau când preotul le poarta la pieptul sau, ducându-se la un bolnav? Toti cei care ar vedea aceasta lumina s-ar pleca la pamânt înfricosati, caci însisi Îngerii îsi acopar fata de frica slavei tale nepatrunse, si totusi, cât de indiferenti sunt oamenii fata de aceste Taine ceresti?

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea intru Hristos, traducere de diac. Dumitru Dura, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1995, p. 92.

RASCRUCE - Parintele Paisie Olaru

           Când suntem la o rascruce în viata, sa facem doua lucruri: sa ne rugam si sa întrebam. Eu mai degraba ma ratacesc în orase decât în padure!

Parintele Paisie Olaru, Parintele Paisie duhovnicul, traducere de editie ingrijita de Arhimandrit Ioanichie Balan, Ed. Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1993, p. 72

FRUNZELE COPACILOR  - Sfantul Ioan din Kronstadt

  

              Ale cui sunt frunzele copacilor? Ale lui Dumnezeu. Ale cui sunt gândurile bune care îti vin în minte? Ale lui Dumnezeu. Cine a dat copacilor, pomilor, însusirea de a se forma si creste în ei o parte lemnoasa, de a se forma si dezvolta în ei frunze, flori si roade? Dumnezeu le-a dat-o. Cine te-a înzestrat cu darul gândirii si al vorbirii? Dumnezeu. Folosesc oare arborii si pomii însusirile pe care le au de la Dumnezeu spre dauna lor? Nu. Foloseste oare omul însusirile si puterile ce i-au fost date de Dumnezeu spre dauna lui? Da, foloseste. Abuzeaza de minte, cea data de la Dumnezeu pentru cunoasterea lui Dumnezeu si a adevarurilor Sale, abuzeaza de inima, creata de Dumnezeu pentru a iubi pe Dumnezeu si pe aproapele, pentru a simti comunicarea cu Dumnezeu; abuzeaza, în sfârsit, de liberul arbitru, care i-a fost dat omului pentru continua sa desavârșire si pentru a cultiva virtutile.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 80-81.

ALIPIREA DE LUME  -  Cuviosul Bonifatie de la Teofania

  

                   Frica de Dumnezeu se agoniseşte atunci când omul, după ce s-a lepădat de lume şi de toate cele ce sunt în lume, îşi adună toate gândurile şi se cufundă tot în contemplarea lui Dumnezeu şi în simţirea fericirii făgăduite Sfinţilor Lui. Dacă nu s-a slobozit de lume, sufletul nu poate să-L iubească pe Dumnezeu fără făţărnicie, deoarece lucrurile lumeşti sunt ca un văl peste ochii lui.

ACASĂ  -  Sfântul Ioan din Kronstadt

                   Oriunde s-ar duce un om, el sfârşeşte mereu prin a se întoarce acasă. La fel este cu creştinul, oricine ar fi, om de vază sau de rând, bogat sau sărac, savant sau neştiutor; orice ar putea fi, oricare ar fi locul pe care îl ocupă în societate, orice ar face, el trebuie să-şi amintească mereu că nu este la el acasă, ci în călătorie, pe drum, şi că trebuie să se întoarcă acasă, la tatăl lui, la mama lui, la fraţii şi surorile lui mai mari. Această casă este Cerul; tatăl lui este Dumnezeu, mama, Preacurata Maică a Domnului, fraţii şi surorile lui mai mari, Îngerii şi Sfinţii lui Dumnezeu. El trebuie, de asemenea, să-şi amintească faptul că adevărata sa obligaţie este mântuirea sufletului său, împlinirea poruncilor dumnezeieşti, curăţia inimii sale. 

ACELAŞI AER - Sfântul Ioan din Kronstadt

             A-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi, a-i împărtăşi bucuriile şi necazurile, a-l hrăni, a-l îmbrăca la nevoie, a respira – ca să spunem aşa – acelaşi aer cu el, consideră toate acestea tot atât de fireşti precum a mânca tu însuţi şi a te ocroti pe tine, nu le lua drept acte de binefacere, de iubire de aproapele, ca să nu te lauzi cu ele. „Căci unul altuia suntem mădulare” (Efeseni 4, 25).

ACUL CU GĂMĂLIE - Părintele Ilie Cleopa

             Iarăşi, de mirare ne este faptul că numărul atomilor cuprinşi într-o gămălie de ac se ridică la cifra, ce nu se poate concepe, de 8 sextilioane (8 urmat de 21 de zerouri) şi dacă cineva ar voi să numere aceşti atomi, de ar număra câte un miliard pe secundă, i-ar trebui 250 de ani pentru a face această socoteală. Fraţii mei, nimeni din oameni sau din Îngeri nu poate cârmui aceste preaminunate şi nemărginite zidiri, decât numai Preaveşnicul şi Preaputernicul Dumnezeu, Care pe toate din nimic le-a făcut, după cum este scris: „El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit” (Psalm 148, 5). El pe toate din nimic le-a făcut şi tuturor legi le-a pus, precum şi tuturor le poartă de grijă, după cuvântul: „Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui” (Psalm 135, 25).

Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU BARDA