Camelia Florescu - Lanțurile ploii

Cu multă bucurie am primit acest minunat tablou , înmânat mie de către draga, noastră Artistă  poetă, Camelia Florescu . MI s-a șoptit că tabloul este un original și ar trebui văzut și cunoscut de toți cărora li se adresează. Tabloul însumează o jerbă de idei pline de culoarea inspirației, precum harul care vine spre creația noastră personală.

Multe mulțumiri pictorului, donatoarei și să se știe că este în mîini bune, alături de creații personale ale Alexandrinei Caragioiu, avocat și ale pictorului cunoscut internațional Ioan Opruț, care este și campion mondial - arte marțiale japoneze.

Către Dumnreavoastră , minunați poeți și scriitori pe care i-am întâlnit la ,,Ziua Limbii Române” de la Horezu,  fac rugămintea să le prezentați colegilor acest ,, torfeu” aniversar primit de Doamna Camelia Florescu.

Cu multe mulțumiri , drag și îmbrățișări,

Melania și Alexandrina Caragioiu

Lanțurile ploii

~*~

Cărările își plâng ursita și ploile nu-ncap în noi

Se sting potecile sub pașii rărindu-se din doi in doi

E sânul urbei plin de boală și cetățeanul turmentat

Și azi este mereu la posturi sub crucea grea, de nepurtat

Cu buze siluind minciuna, ca pe-o vioară tremurând

Mi-aș arunca pe umeri  cerul și l-aș desface rând pe rând

L-aș rumeni la foc de stele, în ștreanguri verzi l-aș atârna

L-aș vămui oră cu oră tot restul vieții de-aș putea

Cu spatele rănit de vorbe care s-au scris dar nu s-au spus

În păr cu lanțurile ploii urcând prin noi de jos în sus

Nu mai găsesc de mult cărarea, îmi beau iubirile și tac

Cu mâna stângă proptesc cerul , cu mâna dreaptă cruce-mi fac

Se sparge-albastra călimară a ochilor bolnavi de dor

Pe străzile pustii sar lotrii cu flintele la purtător

Trimite-mă în lume, mamă, cât unde să mă-ntorc mai am

Sau lasă-mă pribeagă-n mine și văduvită de-al meu neam

~*~

Versuri : Camelia Florescu

Tabloul apartine pictoritei : Carmen Florian