Se întâmplă uneori.
~*~
Am ales a scrie despre unii oameni
întâlniți în cale,
Despre graba acestora, despre modul
lor de a nu simți bucuria,
Despre faptul că se simt uneori chiar
pierduți în acest imens univers.
Mă întreb de ce o fac, le observ
goana, trec neobservându- se,
Pe ei, pe alții, lipsindu- le uneori
simțul și chiar auzul,
Numai ceva grav ar trebui să li se
întâmple spre a îi trezi.
Treziți din goana lor nebună spre a
zâmbi și a reveni la normal,
Spre a simți, a vedea frumosul la
semeni, a se bucura de natură,
Și chiar de picătura ploii prelinsă
pe obraz, articulând din nou viața.
Treziți, rămân printre semeni,
trăindu-și sentimentele,
Bucurând si trezind la rândul lor pe
alții din starea statică,
Alții însă aleg să hiberneze, murind
câte puțin pentru ei și pentru alții.
E păcat să-ți duci viața în
întuneric, când poți deveni o stea,
Lumina blândă a acesteia fiind
singura ce poate să îți bucure sufletul,
Ție sau celui ce pur și simplu a
uitat a mai simți și a trăi.
Lumea noastră interioară.
Uneori persespectiva lumii tale
interioare simți că se dărâmă,
Trebuie sa observi o alta ce apare,
aducând frumosul în viață,
Numai de tine depinzând cum poți să
treci mai departe.
Trebuie să te aduni din bucățele, să
refaci urgent puzzel-ul,
Ca decepțiile, nevrozele,
deznădejdile, să poată fi din timp oprite,
Ceva din interior îți cere să te
ridici, evitând și surparea psihică.
Nu e ușoară ridicarea, nici jocul
teatral ce ești poate obligat să-l duci,
Voința e primordială în aceste
momente de cumpănă,
Dar reușind la timp vei simți
importanța și efectul ei spectaculos.
Uneori surparea psihică se produce nu
datorită dezastrelor,
Absolutizarea deznădejdii fiind ceea
ce o produce.
De aceea trebuie mereu să acționăm în
timp util și adecvat.
Shakespeare spunea că "omul trebuie să-nvețe și căderea și
urcușul",
Noi trebuie să gândim însă că există
mereu nefericiri chiar mai mari,
Așa căderile și deznădejdile le vom
considera pur întâmplătoare.
Stilul nou de viață.
O preocupare actuală a multora este
stilul de viață,
Mult diferit de ceea ce se întâmpla
în trecut,
Când fie întemeiai în tinerețe o
familie,
Fie de multe ori, după studii, îți
refăceai viața.
Acum e la modă stilul adoptării unui
copil,
Gândind că situația materială ți-o
permite,
Iar timpul prețios este mult scurtat,
copilul,
Compensând frustările, poți dezvolta
astfel și cariera.
La modă sunt profesiile consumatoare
de timp,
Mobile, dinamice și plătite destul de
necorespunzător,
În ziaristică, grădinițe particulare etc., cu urmările
firești,
O muncă asiduă, stres și chiar
nemulțumire sufletească.
Frumusețea vieții este căutată în
marile reușite,
Nicidecum în gesturile mici, cotidiene,
Nu contest că munca nu este utilă sau
bună,
Dar lucrurile mărunte aduc
satisfacțiile cele mai mari.
Mă întreb când roata timpului se va
întoarce,
Oare mulți vor realiza anostul
trăirii acestei vieți,
Știind cât de scurtă și neprețuită
este viața,
Și care sunt urmările nefaste ale
rapidității trecerii ei.
A-ți pierde sufletul.
Mă gândesc ades la cei ce-și pierd
sufletul,
Gândind că fericirea le este
suficientă,
Un surogat plăcut, poate chiar
insipid adus de:
Plăceri, îndestulare, huzur, fericire
simplă și trecătoare.
Lipsurile sunt piedici în calea
multora ce-și doresc fericirea,
Pentru alții însă există speranța că
e numai temporară,
Ultimii vor trece mult mai ușor până
la revenirea sa,
Optimismul redându-le bucuria
sufletească a regăsirii.
Există suflete făra vocație, oamenii
trăind pentru sine,
Sunt suflete fâră nimic sfânt în ele,
Și suflete fără simț al comicului sau
al sublimului.
Toate găsind fericirea temporară pe
deplin suficientă.
Există suflete fără simț al
divinului,
Adesea o vedem chiar la credincioșii
practicanți,
Neavându-l, nu poți deveni exaltant,
luminos,
Avându-l, vezi viața ca pe ceva sfânt
și însemnat.
Gândesc că familia are un rol de seamă
În a-ți conduce pașii spre harul
divin,
Dar și personalitatea și cei ce-ți
stau alături,
Pot influența calea aleasă de
sufletul căutând un drum.
~*~
Popa Genoveva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu