6-Metafore ce ţin de mână ideile
să nu rătăcească
-A inova ,aşa cum am procedat prin intextualitate în romanul Insula viscolului înseamnă întotdeauna a lărgi cadrul existent,a
devansa prezentul ,dar nu am făcut-o în
limitele în care premisele deja cucerite o permit.(Ion
Pascodi).
În conservatorismul său scriitorul român se limitează doar la premisele doar cucerite şi la modul de
permitere a lor.vai de cel care încearcă să rupă “limitele”.Însă,viitorul dă dreptate întotdeauna celui care a îndrăznit să iasă din
conservatorismul acestor premize deja
cucerite.
-Comunismul şi nazismul sunt două doctrine asemănătoare,una de extremă
stânga şi alta de extremă dreapta,ele închid cercul unei viitoare împărţiri în
secmente ale doctrinelor politice.Comunismul avea la bază lupta de clasă pentru
anihilarea opozanţilor,iar nazismul propăvăduia lupta de rasă,pentru dominarea
rasei ariene.
-Se vorbeşte foarte mult despre holocaustul nazist,dar de ce nu se condamnă
şi holocaustul comunist? Poate că există în
fiecare intelectual occidental o genă a criminalităţii comuniste care
influenţează spre stânga atitudinea lor şi a maselor.
-Succesul unei opere de artă depinde de mai mulţi factori:felul receptării
artei,nivelul de cultură al receptorilor,felul de interpretare a acesteia şi
modul de reflectare a societăţii şi talentul autorului în interferenţă cu
intervenţia şi rolul societăţii.
-Nu există opere accesibile sau opere inaccesibile.Valoarea estetică a
operei ce cuprinde:profunzimea esenţei,complexitatea
structurii,noutatea limbajului,rafinamentul expresiei,polivalenţa sensurilor
incluse,nu defineşte accesibilitatea.Între cele două concepte: accesibil şi inaccesibil nu trebuie interpusă o
falsă antinomie.Trebuie păstrat raportul între opera de artă şi public.
-Omul,în inconştienţa sa,în
prima parte a vieţii se străduieşte din răsputeri să-şi distrugă sănătatea,prin
fumat,alcool,excese sexuale,droguri şi activităţi care suprasolicită
organismul,sau goanna după înavuţire,ca în a doua parte a vieţii să-şi cheltuie
economiile agonistite cu trudă pentru a-şi “repara”sănătatea,dacă se mai
poate,distrusă în prima parte a vieţii.Putem compara viaţa noastră cu reflecţia
într-o oglindă care inversează imaginea.
-Sartre spunea:poezia înseamnă cine pierde câştigă,eu generalizez,poezia
înseamnă neînţelegerea lumii prin suferinţă minus înţelegerea.
-Friedrich Schlegel consemna:Nu poate fi frumos decât ceea ce conţine o relaţie cu
infinitul şi cu divinul. Şi mai spunea că
poezia însăşi nu e nimic altceva decât expresia pură a acestui cuvânt lăuntric
etern,la care mai adaug că este oglindirea sufletului uman în puritatea
cuvântului.Fiindcă acesta din urmă nu este altceva decât expresia oglindirii a
ceea ce înţelegem şi percepem.Ea este cuvântul şlefuit în care s-au turnat :toată înţelegerea şi ne înţelegerea sufletului uman.
-Un lucru sigur şi uşor demostrat
celor care ar putea să aibă îndoieli în privinţa lui este antipatia naturală
criticului faţă de poet-a celui care nu face nimic faţă de cel care face-a
trântorului împotriva albinei,-a mârţoagei împotriva armăsarului, scria Theophile
Gautier,de aceea critica făcută de un creator faţă de un alt creator este
echilibrată,de bun gust şi la obiect,faţă de critica aceluia care nu a creat
niciodată o operă de artă,care este făcută fără obiecţii pertinente,care este
filozofardă,abstractă,mai concret criticul de această factură este precum musca la arat,din bine cunoscuta
fabulă.Limbajul critic trebuie să fie bivalent,bastard,straniu şi baroc ,care
pe lângă faptul că are propria-i utilitate,trebuie să aibă frumuseţea lui.Va
venii vremea ca operele literare scrise în secolele trecute să fie înţelese şi “gustate” în secolele viitoare prin critica literară contemporană
viitorului.
-Proza este fotografia realităţii scrisă cu sufletul scriitorului,pe când
poezia este o muzică de idei armonizată,în timp ce muzica este arhitectura unor
sunete într-o construcţie edificată de o ureche muzicală născută pentru acest
lucru.
-Filosofia este ştiinţa de dat în
leagăn gândul în fuga lui spre curiozitate,şi apoi revine,dar nu de unde a
plecat,după care venim şi noi să-l prindem,însă el o ia la sănătoasa.Şi aşa
mereu,până când...
Al.Florin
ŢENE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu