PRIN BUNĂCUVINȚĂ ŞI CONŞTIINȚĂ EMINEASCĂ

PRIN BUNĂCUVINȚĂ ŞI CONŞTIINȚĂ EMINEASCĂ

~*~

Excelent, o esență a ce nu vom mai fi,

că toamna ne decade din drepturi treaptă cu treptă

în marea trecere prin corola nestrivită către veşnicie

în scrisul cu lumina scrisul devenindu-ne meserie, deşi pe cale de adevăr şi viață simetrie:

iarna muşcătoare putându-ne fi fatală,

cu învățătura de şcoală

iubire de pe orizontală pe verticală,

chiar dacă lumina fără vină va mai naşte lumină

în falnica grădină cu stupină şi fotosinteză în frunză

cu muguri de ram,

în primăvară bobocindu-ne zâne bune, sânzâiene,

care ne bat tam-tam în geam,

cu vântul savant pentru rod,

hrană pentru cel care o să vină laudă de zestre

cu zare de zefir albastre în surâs de Giocondă româncă,

în ie omenească îmbrăcată

cu bun gust şi bun simț artist de muşcată în glastră

îngemăntă cu cerul rască-parască fără scară,

dar din dar, rai, dumnezeiască

social-umană eminească

prin bunăcuvință şi conştiință omenească

şi firească pe Arcă de Românie profundă, tainică

şi mare de binecuvântare

întru răsărit de soare:

centenară, comoară rară

de duminică aniversară.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE