Pe
braț cu razele de soare.
~*~
Astăzi am pornit devreme, haihui,
Profitând că toamna este la început,
Să adun, de pot, un snop de raze,
Pentru zilele lungi de iarnă ce vor
veni.
Am reușit să strâng câteva,
Ascunse erau între frunzele atât de
colorate,
O artă cunoscută doar de măiastra
toamnă,
Desigur brevetul ținut secret de ea.
Le-am legat fedeleș și deși ușoare,
Fără a dogorî ca vara, le-am purtat
pe brațe,
Pornind să le duc cât mai departe,
Într-un loc anume, numai de mine
știut.
Pe drum, câteva au ieșit din
strânsoarea
Mică, improvizată, trecând vârtej
Printre arborii așteptând cuminți a
lor venire,
Știind căt le vor lipsi în iarna ce
urmează.
Cu smocul rămas, gândeam să ies din
iarnă,
Când dorul toamnei mă prindea,
Suficiente fiind spre a încălzi un
suflet,
Atât de rece devenit treptat în
viață.
Eram atât de fericită de fapta mea,
Negândind câtă tristețe am adus,
Bietului snop purtat pe brațe,
Ce-și dorea libertatea de a străluci
cumva.
Obosită, deși nu greutatea acestora
era vina,
Îmbujorată de căldura blândă
simțită-n brațe,
Am hotărât să găsesc o altă
modalitate,
Ca-n iarnă să-mi încălzesc sufletul
înghețat.
Am dezlegat snopul și treptat fiecare
rază
A alunecat spre cer, spre frunzele
toamnei,
Fericite, că rolul de a încălzi natura și omul,
Va fi îndeplinit, scăpate fiind din
strâmtoare.
De mă-ntrebați cum îmi voi încălzi
sufletul,
Acum cu siguranță vă pot răspunde,
Prin fapte demne, dăruire, iubire,
ajutorare,
Credința va fi călăuza adevăratului
drum.
~*~
Popa Genoveva
Tablouri de Popa Genoveva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu