Copacii și oamenii.
~*~
Am studiat copacii și am găsit,
Că noi, oamenii, ne asemănăm mult cu ei,
Fiind la început semințe, apoi ramuri
și muguri,
Apoi flori și frunze, iar într-un
final chiar rădăcini.
Sudați cu seva iubirii, familia fiind
filonul principal,
Care ne transformă în nemuritori,
astfel furtunile, vântul,
Tornadele, inundatiile, fulgerele,
toate călindu-ne, devenim în final,
Rădăcini puternice ale vieții, precum
rădăcinile copacilor seculari.
In jurul acestor copaci-oameni
frumosul și viața înving,
Prin liniștea din suflete și spirite
insuflate,
Acolo va domni iubirea și tot acolo
aflăm și drumul către al nostru EU,
Acolo vom afla adevărata credință ce
ne va conduce-n viață pașii.
Puterea omului stă în mâna
Creatorului,
Uităm că scarile pe care urcăm
trebuie la un moment dat și coborâte,
De aceea să nu uităm nicicănd la
urcat să evităm graba, să nu rănim,
Fiindca oamenii, joc de culori pe
pânza vieții, merită prețuiți.
Să lăsăm oamenii să ne intre în
viață,
Fiecare fiind o lecție, de la fiecare
reușim să învățăm,
Unii ștergăndu-ne chiar lacrimile din
clipele nedorite ale vieții,
Nu contează timpul căt stau cu noi,
doar faptul că vom fi împreună.
Iubesc omul așa cum este, cu bune și
rele,
Ceea ce văd în el este mereu lumina
sa interioară,
Visele și culoarea lăsate în urmă,
Ei ne aduc lumina din ochi, zambetul
pe buze și cântecul din viață.
~*~
Popa Genoveva
Tablouri de Popa Genoveva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu