Mere pădurețe 16 - NECORECTAT SI EXTINS

Mere pădurețe 16

Da, auzi bine nu mă deranjează (că ce tâmpenie de ce ți-s date urechile? Nu s-auzi şi urăchii să vezi, Dragomire, că nepotă-ta e de bună credință ? şi asta, Doamne sfinte, nu te bucură ?!) Mă dă-n măsa de treabă, nu te-ai convins încă de natura personalizată, delicată şi obraznică a lui Daria? Nu te-ai convins, că atunci când doi zic, că eşti beat, chiar eşti ori nu cunoşti diferența de la pământ la cer şi atunci ce te ține la distanță de animale sută la sută cu parfum de România de nota zece cu tentație Draagoş Pătraru, Dan Puric, Birlic, Bibanu, ca o poliție e pe tine Vica e că scrii, bă !? Dar acuma parcă n-ai hârtie, paie, la măgar ? Eşti tare zgaibă la mătuşa-n gară... Te adie parcă un vânt de primăvară care te dă peste cap, că nu mai înțelegi uitând, că şi tu ai fost tânăr, fire-ar să fie ! Daria e o mângâiere în singurătatea marelui singuratec, un cel mai iubit... lup de mare Martin Eden, că şi pe mine mătuşa Elviră educatoare şi unchiul Toma Stănescu ofițer rănit luptând alături de memți, ca Apostol Bologa din Pădurea spânzuraților şi rănit în al doilea război mondial, erou cum s-ar zice şi pentru că-şi mâncau capul, mintea cu mine căutând să mă învățe gramatică, matematică şi până şi cum să mănânc (după unii: ce şi aiasta-i lucru ?), dar cine să ştie, că la grădinița din curtea bunicului se însuşea folclor, dar aşa ceva nu se învăța ? Şi totuşi eu eram bogat prin acea bogăție a educației în 7 ani de acasă învățând cum să stau de acasă, de la colț de iarbă şi-n ocol era păjiştit, era rât, moale când ne împedicam şi mai picam să nu dăm de dracu asemeni lui Dănilă Prepeleac, dar eu mârâind m-am cerut în car, în carul tras din ogradă în drum de tata Drogomir de rudă şi de mama, de Veronica împins din spate de leoaică, loitră, ca să-l lege tras în drum de alte cară trase de vite în hotar, ca să fie încărcate şi înapoi aduse cu animale împrumutate de la vecinii gazde, că-n poeata, grajdul, lor, nu era țipenie de iosag (nu cred c-ați învățat lecția părinților mei cu multe lipsuri, dar harnici şi lucrând cu ziua şi la alții, că ce altceva să fi făcută dacă-i vorba de aşa ceva pentru a o scoate la capăt cu traiul lor pâine de toate zilele mai avându-ne şi pe noi "cei trei voinici", trei guri, "trei iezi cucuieți", ne-aveau pe capul lor pietre de moară atârnate ca să-i hățască-n jos, la sărăcie, sărăcie pe care n-o scoți nici cu boii din casă (şi ce determina ca poporenii de rând să n-aibă boi ?) şi noi le eram după grumaz pietre-n casă, în România sensibilă, sânge din sângele lor tânăr şi neliniştit de pe linia Onedin, de la meridianul şi cordonata, paralela, genială a neamului românesc, cum incredibil zicea ca învățător şi om de cultură, părintele inestimabilei reviste "Izvoraşul", "lămpaşul satelor", Pr. Gherghe Nistor Dumitrescu - Bistrița, Mehedinți?) Pot fi defăimat ca Paganini în piesajul rustic şi socotit nebun, bolund, pentru că scriu precum Eminescu, ("stă toată noaptea şi scrie") deşi-l ciufulesc "Eminescu" pe unul din Căprioara, pe Dascal Emil, rudenie cu Dascal Vinuc, "Vinuc din Deal", din Ciubăncuța. Pe Emil îl lasă femei, hăşmăşanca, fiica celei venită copchilă, pe vreme de criză, secetă venită din Moldova în Tansilvania şi deci descălecată pentru totdeauna la noi în Ardeal, rămasă aici unde "valea-i mai la mai la vale şi dealul mai la deal". Îl părăseşte pentru propriul lor chiriaş, salvat de gazdă  de pe drumurile Clujului, din situația de boschetar, c-aşa o pățeşte omul bun:

-"pe cine nu laşi să moară ca un câine, te muşcă turbat, înveninat şi nu te lasă să trăieşti", adeverindu-se vorbele pilde, proverbe Solomon, cu circulație gură din gură, în popor ca folclor.

     - Vremurile se inrautatesc draga Pavele. Deacum incolo va trebui sa scrii doar fabule sau doar despre natura, sfinti si Dumnezeu. Moda datului in judecata care a distrus toti scriitorii si poetii din vest se muta incetul cu incetul si in Romania si nu-ti doresti sa pierzi si putina fericire pe care o mai ai..., SCRISUL. DE DOUA MII DE ANI OMENIREA IL ASTEAPTA PE ISUS SI NU MAI VINE. 'DE L-AS VEDEA VENIND AS MAI TRAI O VIATA!"

     - După cum pui tu problema propunându-mi să scriu fabule şi Dumnezeu şti ce,m-ai opri să scriu la romanul "Mere corobețe, pădurețe, Doamne ferşte !? M-ai dezhăma după atâte insistențe, m-ai dezhăma de la scris ? Atunci vor sta lucrurile bine ? Pe ce mizăm, că nu-s perfect: Dumnezeu ştiutor de toate ?

     - Nu pentru todeauna. Faci o pauza pana trece nebunia de care te plangeai in emailul trecut. Eu de exemplu m-am impacat cu gandul martirajului in numele adevarului meu pentru ca nu ma voi trada pe mine insumi si credinta intregii vieti acum la sfarsitul vietii tot asa cum nici Cristos pe cruce. Imi place ca mergi inainte langa Isus. Numai asa vom reusi sa ne aflam rostul.

     - Eu dacă nu scriu sunt ca o nuntă fără lăutari ca la Ana şi Cristea Octavian la început n-a fost ceteraşi, dar după ce au chefuit li s-au aprins sufletele şi călchiele nețânându-i curelele aşa că şi aieştea a lupilor au deschis baierile pungii  n-au scăpat fără să angajeze în pripă muzicanți, obştea satului judecându-i şi ruşinându-i, ca pe Simion şi Ludovica la îmormântarea lui Urcan Bătrânul, că se zgârciseră la ospățul pomanei, deşi satul îşi avea obiceiul ei şi ce se moşteneşte ca datină din bătrâni se respectă.

     - Carul tras din curtea casei părinteşti de Dragomir şi împins de Veronica către drum prin porțile larg deschise dase peste un bolovan şi balansându-se din toate îcheieturile, Pavel neținut de nimeni se dezechilibră, mama lor şi mama ei de neatenție, că Pavel ca Daria nici de 3 ani, când a fost la Braşov la nunta lui frate-meu Mircea cu Maria cu cununia la biserica neagră şi masa festivă cu meniu excepțional la restaurantul Postăvarul (rețineți eu când sucit învârtit mă rostogolisem mototol din car şi-mi rupsem, fracturasem mâna dreaptă, atunci deabia dacă am făcut 2 ani la 01. octombrie, 2 ani).

Tu amețitior simți simțitor profitor artistic dinamic, prarctic,

deşi suntem melcul la tarif cu mers mai rac care dă şi înapoi,

doar la plcinte, fiind înainte ?

cu o amiază caldă,

ca Diogene cu lumina aprinsă cu vânt adiați pe plajă

simțind briza de grijă

şi totu-i agreabil excepțional în colțul de rai

doar porcu stă-n gură cu pai

la zi cu oferta zilei pesta africană, neschimânbndu-şi năravul de pupăză

ori vorbă,

dar nu cu viața mai bună

,că năpăditor dă năvală buruiană

în paşi  de dans,

greu gestionată boala străină

de vacă nebună,

băgând în boală ursul regal nestingherit coboră hapy din pădure,

ca să nu  mai fie în regulă cotrobăind pe la containere după hrană,

cobor în turmă, mai făcând câte-o rană

că o pierit vânânătorul cu centură lată

în ce o fost odată :

ordine disciplină, de lumină şi rod în grădină

învățând să-ți creşti visurile în aromele naturale.

Dar faza asta ce să comentez? RĂmân tablou, că- i o horă în nebunia totală regală, că doar un Duliş Zoro, un Bruce Lee e neânvins când se dă în spectacol carambol alunecând în gol din ring, din...

     - Acum ma simt ORFANIZAT! M-am orfanizat singur de tara mea, m-a orfanizat istoria, m-a orfanizat ignoranta speciei fata de adevarul existentei si ce nenoroc sa aflu la sfarsit. Alergam dupa adevar de la Isus incoace si mereu minciuna invinge. Sa te iei la palme singur inainte de caderea cortinei. Viata e ca o piesa de Eugen Ionescu.

     - Fruntea sus optimist şi artist altruist !

Vica a ceea ce sunt şi  iubesc

Cu soția un om dintre ai noştri

Nu te mai mustri:

-"lasă-mă, n-am timp"

(şi parcă-mi zicea că n-re timp

să trăiască cu mine-n aiest Olimp

cu pierdere de timp), deşi ea-mi era

Dumnezeul din Dmnezeu la picioarele lui Dumnezeu în aşternut,

lumina zilei de început,

a cee ce iubesc pentru că iubesc firesc femeia din România

pentru propriu-mi echilibru,

pur şi simplu: trăind pur şi simplu

exemplu în acest templu.

"Problemă cu actualitate" îşi intitulează dragul şi mândru român protopop profesor universitar doctor Floarea Mureşan preotul martir, omorât pentru bunătatea de a fi om (articul publicându-l în "Renaşterea", Cluj, nr.4,, 1934,p.2) care scrie un adevăr de care unii se fereau să-l rostească:" Înainte de război-lumea noastră românească era îngrozită de maghiarizarea numelor de familie şi mai ales numelor de botez. De aceea organe bisericeşti din Ardeal, ca să evite schimonosirea fiilor şi fiicelor, au dat ordine cofidenționale, ca preoții la botezul copiilor să evite acele nume care pot fi maghiarizate, şi să se caute nume care nu se pot maghiariza. Aşa s-a făcut aproape un sinaxar nou, particular, şi aşa a fost alese nume de botez, pe care nu le poată matriculantul civil maghiariza". Revine cu-n alt articol acest patriot, în "Renaşterea", Cluj, nr.7, 1934,p.4.; justificându-se mai promnt motivat de ce  trebuie să ştim musai mai multe:

"Tot despre numele de botez" (citez din articolu cu acest titlu): "Acestă chestiune s-a mai încrustat în coloanele acestei gazete... , ca o problemă de actualitate, de aceea revin asupra ei, ca să din puțina zăbavă să luăm ceva mai mult  aminte asupra acestui lucru. Pentru un creştin nu poate fi indiferent numele luat la botez."

Exprimă apoi, că numele e un sens, că numele ne dă un sens şi prin asta DUMNEZEU ne dă o lumină călăuzitoare, numele fiindu-ne chiar o rugăciune, înțelepciunea a ceea suntem iubire, cale, adevăr şi viață, în destinul neamului născut cu drept la veşnicie.

De ce mătuşa Elvira cu-n suflu omenesc românesc cu sentimente şi simțire mă sfătuia blajin, ca acel păstor a oaiei năzdrăvane după neaoşul filozof şi romancer Mircea Eliade (ciudat ea l-a schimbat după soțul ei Toma în Stănescu, iar Maria soru-mea, la ce bun să-i spună, femeile la căsătorie luând, ca ea, ca mătuşa Elvira, numele bărbatului şi Mărioara l-a luat pe cel de Sălăjan, numele cumnatului Ioan din Deşert Rostolț, Pustuța, iar lui Mircea, mezinul din familia lui Dragomir şi Veronica, nu ştiu dacă lui îi spuse mătuşa Elvira, cum îmi spuse mie clar, răspicat, cu năduful românului adevărat pământean al vetrei omeneşti România:

-"Pavele, nepoate să-ți schimbi numele de Ferghete în Rătundeanu, că-i spurcat de unguri după cum istoriseşte unchiul  Viorel, fratele lui tata, lui Petru, atunci când ne-au trecut, înscris, în potrologele, registre, lor, înscriindu-ne voit fals şi cu păcat de moarte: Ferghete, "(care-ar însemna uragan , furtună, cum mi-au tradus unguri de-a lor, îşi zise Pavel ).

PE ARCA VIEȚII

"COPIA verbum opera omnia sum"

Pe Arca viețji doar cu iz a tinereții

pe drumul încâlcit-amar cu talanții îmulțiți cu Dumnezeu întru har

pe drumul pe care ne-aşteptă cu biruință duh de viață  întru artă,

conştiință pe costiş peziş şi curmeziş: everest de artist pentru ca să asigure Arca de pace

şi pâine,adăpost şi acoperiş-litutghie în spice,

armonie,cu responsabilitate în mâine:

Patrie limba română

întru răsărit de soare cu sărbătoare de unire

desăvârşire de întregire de oameni şi hotare,

că-n imtim bobul pace creşte viață, omenească conştiință de bine

şi de tot ce ni se cuvine

uniți iubire cu nobil şi sublim de pâine şi pace,liturghie simetrie

tras în mâine pentru omenire.

*

Nu-s ieşit din comun,

că musca e la arat

Aur cenuşiu strecurat

Şi boni-bon

Țara a salvat

Pentru bon ton

Al vieții cu elexir a tinereții,

Cu iz de trandafir

Veronica şi Dragomir

Doi românaşi cinaşi

Din Sâmpetru-Almaş, Sălaj.

*

CU EU DE DUMNEZEU

În izvoru-ți de cuvinte musteşti ca strugurii zdrobiți şi presați

sub teasc,

de un fiierbinte de magi inimă fierbinte orientați

după stea pe cale de adevăr şi viață din viață

pâine de o ființă de socio-umană conştiință

cu eu de Dumnezeu mereu şi mereu, ca să vibrez şi eu,

în codru sau pe lac dintr-un albastru

sărut, rază de soare, la poarta sărutului,

la Târgu-Jiu coloană a infinit Brâncuşi iarna cu mânuşi şi lebede mute viscolite

de dragoste în culori de griji şi nelinişte,

că ceva spune cu psiune

despre noi:pace şi război, în omenească rugăciune.

*

Mulțumesc lui Dumnezeu, că ce-i luminos şi hristos

ne aparține cu folos bunătate şi frumos de înțelepciune artist opimist altruist,

că-n România lucru bine făcut întru nimic nu ni arogant, flagrant, că nici omenia soarelui numit om pentru înflorirea de pom nu ni străină  de rodire, de prețul de evadare în nemurire

prin iubire, drept la înviere.

Ne ningea cu flori de tei pe alei

Galeşi porumbei cinăşei din gura ei:

Dragoste şi dor, amor la curți de dor,

În necuprins de vers din univers în zbor.

Evident îmi pare înteresant, grozav chiar, să citez din ORBITOR, Mircea Cărtărescu şi cu aiasta mă şi mândresc cu o responsabilitate prin ce eşti distinct, un succes scriitoricesc nominalizat la premiul Nobel, dar pentru că suntem români nu i se acordă, că: "sâc, sâc, n-ai mărgele roşii, c-ale mele ! "Nu mai voiau străinii să ne bucurăm de viață (de ce ? pentru că iubeam munca şi pacea, doream fericirea celuilalt, aproapelui, dar un martor mă întreba, dar ştii care ți aproapele şi ce puteam unuia care mă considera prost, unul care crede, că vorba bună, vorba dulce, că mult aduce ? Să-l privesc, ochi răii ? sau atunci care-i deosebirea între răzbunători şi cei care sunt iubitori? Care-i sugestia ta ca şă nu se latre, urle la lună? E deosebire între iubirea unui oficial şi iubirea unui alt om afectiv, eficient, ecologic?

     - Iubitorii nu stiu ce fac pentru ca iubirea nu se invata ea este ca si adevarul pe cand razbunarea e planificata, se preda in scoli.

     - Dar de fapt ce scrie Mircea Cărtărescu la pagina 107 ? "Încerc (cum fac de trei luni continuu) să mă întorc acolo de unde nimeni nu s-a întors, să înțeleg ceea ce nici un om nu poate să înțeleagă: cine sunt, ce sunt. "(Eu pot să afirm orice bine dispus, spunând pozitiv, exaverând incredibil...) Mircea Cărtărescu e un special natural, ca un notător tactic de performanță cooperant şi operant, în spiritul omenesc. N-are cum a se asemăna cu Victor-Viorel Ponta în cursa nr.1 fiind sigur, că câştigă cursa seducând cu trădare poporul, că poporul nu mai şti care-i adevărul marelui singuratec devorat de pasiunea scrisului, de bolnăvicioasa curiozitate, explicându-mi de ce omul trece dincolo de banalitate şi cu degetul măsoară adâncul mării. Mircea e ca o casă fercită, c-aici cu toți se simt bine, că el scrie cu supremație.

     - Am vazut primul act din filmul documentar trimis: 17 min. Restul de trei incerc sa le desfac maine. Deocamdata nu imi da voie, cica am nevoie de permisiune. Dar pana aici e foarte frumos realizat si realistic. Abia astept sa le vad si pe restu. Tu vorbesti frumos si m-am bucurat sa o vad pe Vica cantand si pe Daria aducandu-ti haina. Sunt mandru de tine! Cand te-am vazut langa marul in hibernare pe ale carui brate, agatate mere razlete se tineau strans ca de parinti atunci (am realizat) ca tu ai inceput sa scrii cartea Cautand dupa mere. Le intalneam si eu umbland iarna prin zapezi pe dealuri dupa pom de iarna si obosit cand le gaseam si gustam era o binecuvantare. Doamne ce bune erau!

Ştiu cum ştiu: norocu nu-i în tot locu, că unii mai dreg busuiocu, însă Micea Cărtarescu e cu tact mai la obiect sau mai puțin cu infinitul apropiat de obiect concret mai mult sau nu "levant", crai de curte veche"din şirul de voevozi, cum zice imperial Petru Țuțea defind un regal spiritual şi moral național al neamului românesc, cum rar dansăm rural tontoroiul princiar, că Cărtărescu este apreciat de Alex. Ştefănescu un om care zice, c-ar şti, cunoaşte, deşi acest scriitor mare figură îl contrazice cu opiniile lui scrise cu anvegură (întrebați-l dragilor pe el, pe Mircea Cărtărescu inconfundabil: de ce să vă spuie: ce-i şi cu Zaraza, care pentru Zavaidoc putea fi Rozalba de nu s-ar fi încurcat nişte mendre şi ar fi fost chiar aşa lucrurile, chiar pentru că se întâmplă multe şi mărunte şi uneori e greu să ți-le imaginezi hazardându-te neputând să le ştii pe toate, dar cum ai piele de drac, de împelițat, admiți şi cele verzi ca pe cele uscate, autorul ştiind să le îndruge şi să te ducă de nas pas cu pas lecturându-i cele scrise cu suflet cu adorație şi-n ce scrie dezlegi firea lui abitir mai ambilicată de ambiție, intuiție şi-i cu o dulceață a fanteziei aparte având Bucureştiul, micul Paris, oraşul luminii cu misterele lui încâlcite în catcombe, avându-l ca-n palmă, aici copilărind, umblând la şcoală şi tot aici scriind ca el, cu îndrăsneală-cutezanță neprefăcându-se când scrie plin de omenie despre o Românie pitorească şi cu multe schimbări la față, cu variațiuni simfonice Bethoven, Enescu Brams, a vremurilor zbuciumate şi frământate de vicistitudini istorice).

eu mă simt singur acasă

viața fără Vica mi goală

nici eu nu mai sunt cel ce am fost

     - de pe mobil  "ce"?

     - L-ai trimis gol. Nu e nimic in email

     - Ca peştele pe uscat ce-am încurcat ? Nu-ți trimit din România ceva medicamente de tensiune ?

     - Aici sunt prea multe medicamente. Ce imi lipseste este un specialist care sa stie ce sa-mi aleaga pentru simtomele mele ca azi suntem inconjurati numai de specialisti "parati" Tineri absolventi angajati pe bani putini, ca batranii, adevaratii specialist au parasit spitalele de stat si stau acasa pe somaj ca e mai confortabil sau isi deschid firme particulare si extraordinar de scumpe. Ca asigurat esti la cheremul firmei si mergi acolo unde te trimite. Sunt inconjurat de cutii cu medicamente si am sa incep sa experimentez singur.

     - Am un medic cardiolog, dar fără să ştie ce şi cum (cum se manifestă boala ta, consultându-te aflând prin: amnamneză istoricul bolii, diagnosticul, prognosticul, cred că-i legat de mâini şi picioare.

     - Aerul poate să nu ducă nimic din lumea asta colorată? Nu-i o problemă. Tu ce faci frumosule, zgârcit la vorbe ? Eu mai încerc. N-am mai scris zilele aiestea. De luni mă duc la frate-meu la Braşov. Dacă voi scrie o v-oi face-o cu scântei şi pe apucate. Cu bine, Mă duc cu Daria la Maria şi Mircea.

     - Salutari din partea mea.

     - Noi ne-avem dimensiunile uriaşe de timp, spațiu şi neam, c-avem bunătatea de rai cu gură şi picior de plai. La tine nimic nu-i fandosit, însă de câte eu nu am habar. Tu eşti pe un prag în Arca artei, că tu eşti pregătit, iar eu sunt mândru de tine, deşi nu mai ai 20 de ani, dar eşti cu performanță prin ce scrii cu prezență superbă, cu-n şarm, carism şi-mi placi, c-ai păsărica ta, dar sunt fermecat de tine, tu fiind tu însuți.

Filmuleț pe YouToube nu-l poți pune dragule Ben?

     - Am vazut cele 4 clipuri video si acum incerc sa le urc pe You Tube. Te prezinti foarte bine. Si eu sunt mandru de tine.

     - Mulțumesc Ben. Nu poți face tu, ca să nu mă bucur. Mă promovați din inimă dezinteresat şi asta vă face cinste. Se zice, că speranța nu moare niciodată.

Tu eşti ca tine şi-mi convine

Ceea ce eşti: un fericit ajuns pe culme,

Că tu în armonie deplnă şi parcă întinereşti cu ce păsări ai în minte pentru ele: miez de pâine fierbinte

(Ai grijă, că: dacă mori putrezeşti).

Tu parcă înfloreşti

din pământuri româneşti.

Viața fiecăruia din noi are responsabil Pe Dumnezeu infinit de voevozi coloană fără sfâşit pentru a fi zi de zi Util, discutabil impecabil să te încânte Cu avantaje: pace şi pâine fierbinte Trasă liturghie-n spice în rostul măsură a lucrurilor Pentru a evita stres şi tot ce-i curat -murdar Şi -i neânmulțit în har, nu-i şansa pentru omenire Pentru a candida cu vie speranța, la fericire, cu iubire, la nemurire.

     - De ce iti spun in documentar VASILE?

     - S-a greşit reporterul Sorin Grecu şi după el şi maistru Dumitru Fărcaş, Dumnezeu să-l ierte. Primarul Rusu Alexandru o zice corect şi chiar pe peliculă scrie corect. Probabil era şi o emoție artistică. Tu ştii rostul tău, îți cunoşti menirea: datoria şi îndatoria față de România, că tu ştii adresa mea, ştii viața şi de ce eşti în iubire ceea ce eşti, de nici soarele nu stă-n loc spărgând rutina ce-nfloare grădina, că-i o putere esențială în ce trăim nobil sublim cu esență de excelență fără a putea zice, că ce-i bine, nu ştim. Daria:

-"Măi tată, măi! să mă duc la adunare?"

-"Du-te dară. Mâine mergem la drum şi e nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Roagă-te sinceră. Nu te fuduli tuturora, cum voi strigați în cor rugându-vă-n comun, zberând, care de care într-o îngrăimăceală de nedescris de parcă roiesc albinele, că-nfloresc grădinile, de parcă eram la bâlci, ca acel talmeş-balmeş când Iisus a alungat pe negustori din templu, din casa Tatălui, că era inacceptabil, era o comedie umană, ceva de circ. Apoi referindu-mă la Braşov:

-"Aici o să-ți arăt Daria unde a fost masa la restaurantul "Postăvarul" şi tu nici la 3 ani te-ai desfăşurat ca o artistă zglobie, dezinteresată şi încântătoare şi apoi te voi duce la biserica neagră un monument arhitectural unde s-au cununat Mircea şi Maria şi unde a răsunat majestos şi  armonios orga pe care Dragomir n-a mai auzit-o, că el s-a înălțat ca ŞTEFAN VODĂ la cele sfinte lăsând-o printre noi mângâiere doar pe Veronica, pe mama, care mai exista pe linia Onedin a existenței, lumina să se mai nască în prezența ei în scest lanț de of şi slăbiciune ! Cine-şi dă silința are de partea lui pe Dumnezeu, siguranța şi biruința, că Dumnezeu îl ajută, ca paşii călăuziți de El să calce pe uscatul despărțit de ape cu cerul depărtat de glie, ca să se poată auzi sinfonia eruvimilor, serafimilor, oamenilor, ciocârliei şi României dragoste de dragoste şi dor de dor.

     - Si eu am fost in Postavarul si in Biserica Neagra prin 1975.

Mie căldura mi-a făcut rău de aer, deşi eram doar în maşina lui Mircea, un om de cinci stele, un gagiu bine, mai fără răbdare la neajunsuri, dar O.k.. M-a dus la prima şcoală românească şi românismul e un altruism grozav cu esență Anton Pan, dar şi de impecabil Andrei Mureşanu de optimism şi esența Dan Pitiş Moțu, că sfârşitul nu ni aici şi nici în pânzele albe nu ni, că ne-avem ca magii inimă fierbinte cu-n Iancu-Bălcescu, că ne-avem noi dărnicia şi omenia de România, c-avem în sânge prin neam trăinicia lui deşteaptă-te române-Românie profundă nemurită prin trecutu-i glorios de baladă în muțenie lebedă de legendă viscolită şi comunistă de artă Iisus mai isus Nichita, Eminescu cu toate pânzele sus şi mai avem super caracter de oameni, (apripo scriu la cireşarii de poveste în ospitalitatea lui Mircea şi Maria de pe Pictor Ştefan Luchian, Braşov, în extraordinarul habitatului lor de mioritici a lui Dumnezeu, pe tărâmul de sfânt din satul şi casa lui Decebal, Zalmoxis, că unu ni-n mață altu-n brață şi cu ochii, că ce vede mintea inima ne bate omeneşte cătuneşte, milităreşte, jinduind, că-s frumuseți cristice specifice de toate-n toți, pentru toți: de nu mai te saturi să priveşti, să respiri şi să hăleşti, mănânci gurmand, că-s dalbe comori româneşti cum altundeva nu mai găseşti culme cum eşti ciumulceii cei...)

Sânt în Braşov. Am fost gagiule la Poeana.

Tu parcă înfloreşti

din pământuri româneşti.

Tu ce mai zici, că faci ? Ce mai faci neprețuitule, Ben ? Cum o mai duci cu oful şi cu adoua natură de a fi om între oameni ?

     - Incerc sa ma lamuresc, sa ma rezolv cu sanatatea. Maine iar la medic. Ma bucur sa te vad in ultima fotografie ca ai intinerit cu vre-o 15 ani.

     - Totul e bine să fie cu bine:

Dragoste şi dor, România profundă şi mare

La curți de dragoste, of cu dor!

C-A DRACULUI PIELEA PE NOI

Omule, ne trăim timpul ca să nu-l irosim cuvântul,

C-apoi de joi mai apoi nu mai ştim

În nobil şi sublime "pace şi război",

pace şi pâine, liturghie -n spice trasă-n mâine,

nu mai ştim cine suntem noi,

cine-i după noi potopul, că lumea de apoi ne-aşteptă,

dar nu ne mai lasă să mărşăluim înapoi,

că şi dacă mergem pâş, pâş, ca melcul,

îi a dracului pielea pe noi şi-i dezvăluim secretul,

însă pecetea cu care ne-a pecetluit preotul,

ne face una ca pământul,

ca lutul:

să tăcem ca mormântul.

*

Am ajuns la Ciubăncuța, chiar amu am ajuns, dar aici cum zice

domn profesor Dan Şalapa, liturghie-n spice, pace şi pâine, prezetul trăgându-l în viitor demn în mâine: -"domnule profesor, ce ne mai spui şi spui,

ca prime impresii despre suita de poezii, suit cum să vă spui:

Suit cu: pui, pui, suit haihui teleleu cu tupeu de Dumnezeu,

suit pe un cui, să scoți cuiul cu cui,

Că mama lui, Dumnezeului,

Îi mare gospodină cu o cloşcă şi o găină,

Dar tătăl, dumnealui, are numa țuică-n capul lui

Şi pângă casă nici un pui-pui, pui:

uite alba negra nu-i, c-o mâncat-o dumnelui

la popa la poartă cu o mâță belită şi moartă,

de mare gospodar ce-i dumnealui, şeful statului,

înmulți în habar şi har,

că şi super îmbogățitul Liviu Dragnea, pe altarul soarelui şi pe tabla de şah a pământul, românului,

cu mărgeua de sub lumba şarpelui ,

fir-ar să fie dumnealui, ne dă la mama dracului !

Tu crezi în mine pentru că eşti mai distinct

şi deosebit infinit cu respect apropiat de obiect:

aur cenuşiu strecurat:

subiect şi predicat luminat şi curat,

cum Dumneze mi te dat alduit

Şi cel mai iubit dintre pământeni

în loc de bolovani doldora de pâini în inimi şi mâini,

pentru români şi străini din pretutindeni

     - Ieri a fost Marius cu Dorina.El e tot cu gura pe Daria şi asta nu-i o atmosferă placută, că ea mai sensibilă suferă şi eu nici nu ştiu practic ce să fac, cum să intervin, ca să îndulcesc. Marius, "Mistrețu" e repezit, se dă în vânt să enerveze pe celalalt. Pentru el şi Mihaela e o proastă, dar el ce face să nu jignească ? Nu m-atrage. Viața nu mi un loz în plic. De ce să joc cărți ? Tu îți pierzi timpul cu jocul de cărți ? Nu m-atrage.Viața şi fără asta-i irosită nemaipomenit. Nu ştiu ce mă indispune. Azi nu-s ca ieri. Probabil mai târziu, dar ce ştiu eu. Nu pot scrie tot ce-mi fulgeră în minte. Asta nu-mi place pur şi simplu. Tu de ce nu-mi desluşeşti mai multe, c-ai avea ce-mi vorbi, nu-i aşa? Mi se pare c-aş fi inutil. Despre ce e vorba ? Ce se mai întâmplă în jurul nostru ? Nu ne pasă ?

     - Am sa incerc sa limpezesc apele maine. Mucegaiul se descompune incet. Vom primi paine proaspata daca nu?, continuam cu mamaliga noastra. Imperialistii dintodeauna distrug industria mai intai si pe urma ne atzatza ca pe niste caini orbi intre noi. Dumnezeu ne-a harazit cu talent insa am obosit cu totii sa-i tot oprim din lacomia lor.

     - Lume, lume, te credeam o culme ! Literar ce mai scrii ? E ca-ntr-o zi sufocantă. Un nivel mare de ultra violete. Nu mi-aş pierde viața, timpul, aiurea. probabil că-s un dificil, un nemulțumit, ce să încerc altceva, altfel ? Oi ieşi afară în natură la puiți, la galițe, dar vroiam să mai ațipesc, dar crezi că vine nea Ene ? Şi aşa dorm puțin, dar cu toată prezența lui Daria mă simt singur, pustiu şi ceva-mi lipseşte. Vica? Întreb aiurea, ca şi cum alceva mai bun n-ar exista, nu-i aşa ? Mi-oi reveni eu, că nu pot fi tot mahmur, că n-am fost la nici o petrecere, dar nici nu-i simt lipsa. Ceva, altceva, îmi lipseşte.

     - Fa si tu ca mine. Meri in natura si discuta cu Dumnezeu prin creatia sa caci nu e diferenta intre noi; oameni, vetuitoare si natura. De ce ignoram parerea lor despre noi si viata. Dumnezeu ne-a creat impreuna. Vezi ce se intampla cu viata dupa. Crezi ca e nebunie? Nebunul e un om liber si chiar fericit! Nu pierzi nimic daca incerci sa vorbesti cu pomii, dincontra te incarci cu energie divina.

     - După cafea dimineața mă mai înviorez, tu cu tensiunea rebelă n-o folosi, c-ar lua galopant razna şi bine nu ți-ar fi, deşi în comedia umană s-ar zice că Onore Balzac ar fi consumat 45 ceşti de cafă pe zi. Nu ştiu dacă era mândria sau fudulia, nu cunosc motivația, dar era dependența, nebunia, care-i potolea obişnuința, a doua natură, tentația de a dau-o-n bară, deşi altfel omul era agigitat pentru multele griji şi lipsuri. Ce zici, că am de făcut dând cu stângu-n dreptu ? Cât timp trăim, ne consumăm mai mult sau puțin motivat lăsându-ne fără replică ieşiți din debara, din ring, în decor pebtru a face scandal cu viața, cu golul vieții, care ne dă mulțumire, îmbrăcând cămaşa fericitului cu drept iubire de a învia reâncărcându-ne surprinşi cu energie pentru kilometri Iisus mai Isus cool, o ofertă  la țintă necesară să ne electrizeze pentru a presevera pentru bine şi eficacitate după reguli şi excepții, că ce am, am cu tine providențial. Tu eşti pe structura mea. Tu eşti un teribil, un adevărat luptător. Tu eşti ca ploile care nu stă mult asupra țării noastre, dar căldura persistă.

     - Instinctual m-am conectat si am presupus ca poporul roman vine din Egipt de la piramide si ca noi suntem urmasii reginei Nefertiti. Am vorbit despre asta intr-un episod din documentarul pe care l-am facut in China conducand pe una din marile autostrazi ale Shanghaiului. Cand a inceput marele razboi din Egipt intre faraon si biserica, preotul Amun castigand si ingropand toate urmele regatului poporul credincios sa refugiat in Europa in centura carpatilor, era dupa marele dezghet. Ei se rugau soarelui iar Zamolxes din Egipt vine (sigur pe acea vreme nu se numea Egipt si nici locuitorii de azi ai egiptului nu existau). Am facut singur aceste conectii studiind miturile si franturile descifrate de unii arhiologi care au descris parte din tablite si scrieri prin simboluri de pe ruine. Acum ma mira ca sunt pe undeva aproape de ce vorbeste Coja in documentar.

Deasemeni cand am fugit din romania in 1979 si am cutreierat Italia si am lucrat prin comunele si satele dinprejurul Romei am descoperit ca taranii si inspecial batranii vorbeau aproape ca batranii din satele noastre cu accent banatenesc lucru care m-a adus la concluzia si pe care l-am mentionat in cartea mea "Intre doua lumi" ca italienii sunt defapt rebeli refugiati din regatul Dacic sau Tracia daca vrei tot asa cum sau refugiat europenii in America. Italienii sau refugiat ca si golanii pirati in peninsula Italia ca sa fie aparati de ape si cu un teritoriu mic de aparat pe uscat. Era imaginatia unui tanar de 26 de ani care nu era ingramadit academic de sistem. Nu am nimic cu academicii, nu e vina lor ca sunt spalati si instruiti de imperii insa mi-am pierdut increderea in ei prin faptul ca sustin cu incapatanare teorii care cad tot la cati-va zeci de ani si deasemeni in biserica. Nu in Dumnezeu insa!

     - Nu vezi cum alți ne fură mărturiile istorice, mărturiile arheologe, osemintele măiastrei cristice a strămoşilor geto daco-române Zamolxis, din România Dacia-Felix. Vedem destul, cu nuanțe, apreciem suficient frumusețile din jurul nostru ? Nu ți se pare că uneori suntem orbi, oribili, că indiferența față de viața celorlalți omoară valoarea artisticului care nu-i un artificial?

     - Indiferenta fata de ceilalti este capitalismul, iar directia spre globalizare nu e altceva decat distrugerea identitatii pentru ca un om fara trecut e doar un vierme. Globalizare a fost cand am inceput ca homosapiens in pestera si nu e diferenta. Spre comuna primitiva ne indreptam daca nu apare o trezire. Eu compar globalizarea cu o planeta pe care creste doar iarba, nu tu flori de diferite culori si miresme , nu copaci si pomi fructiferi, nu legume si zarzavaturi, nu grane doar iarba, nici macar buruieni. Aceasta e globarizarea. O lume dirijata de bani si chiar si banii vor deveni imaginari. Din asta se va naste o lume subterana si concomitent o revolutie. Vom scrie pamflete si vom fi impuscati!

     - Eminescu naşte lumina  

umplând cu roadă deplină

de floare albastră cu barcă la apă.

Tu eşti pe structura mea. Tu eşti un teribil, un adevărat luptător impecabil şi util. Tu eşti ca ploile care nu stă mult asupra țării noastre, nu durează, dar căldura persistă, pisează, dând proastă psihoză, deşi unii cum ştii fac gargară cu pioneză. Tu nobil şi patriot, o voce a României asemeni lui Corneliu Tudor Vadim, un om între oameni, un român creştin sublim, că în inimă patria limba română o simțim național evadând emoțional şi colosal, monumental, natural, punctual, în universal, deşi unii epigoni nu-l apreciază.

     - Am participat la conferinta ARA de la Universitatea din Iasi ieri de la ora 15;30 la 17 :30 unde aveam programat sa prezint si cartea Cautand dupa mere. Conectia a fost tare proasta prin internet, ii vedeam, VEDEAM CATEVA SCAUNE GOALE DIN PROFIL insa nu ii auzeam clar, doar haraieli si sunete hodorogite din cauza ecoului salii in microfonul calculatorului. In concluzie un rateu organizatoric si lipsa de interes din partea institutiei, poate 5 oameni in sala, poate 10. Nu am avut viziune a salii am dedus din ecou. Romanii sunt obositi de minciuna si hotie, nu-i mai intereseaza nimic. Nu dau vina pentru ca suntem o tara prea mica ca sa avem cuvant in tot ce ni se intampla. Stii cum eram pregatit ca de olimpiada si m-am trezit jucand oina in spatele curtii cu cine era din nimereala, din intamplare sau in trecere. Lumea era suparata pe guvern nu avea chief de literatura.

     - Nu-ți face inimă rea, că eternitatea nu moare. Servus ! Tu fericitule eşti în inima mea şi îmi oferi existență ca om potrivit în loc potrivit şi la momentul potrivit în timp cu timpul luminii de început a lucrului dumnezăiesc bine făcut, lucru cu Dumnezeu început şi sfârşit cu Dumnezeu ca ispravă şi slavă a lui însuşi Dumnezeu. Vivat magna cum laude. Binele va avea biruință şi timpul ne va lăuda (noi avem habar cu surprindere de lucru bine făcut fără a-l abroga). Manipularea e praf, colb, în ochii opiniei publice, e făcută pentru a duce-n eroare bunăcuvința şi omul de bună credință şi nu întâmplător circumstanțial să se arate ca o epidemie, ca o ciumă, că noi am scris punct cu punct scriind sinceri cu felul nostru de a ne exprima cu limita unora de  înțelegere sau neânțelegere, deşi timpul ne va lăuda, cum rar şi chiar nici Eminescu nu e înțeles echitabil mental, moral normal cu suflet şi dezinteresat, dar nu e nici lăudat, deşi merită asta marele Eminescu un împătimit al iubirii iubitei şi omenirii, o sănătate a mapamondului, o pace şi o integră pâine mondială nerevoltatoare, că-şi are carisma generoasă a luptei cu dragoste şi dor pentru bine şi pentru tot ce se cuvine principial, etic şi cu bun simț fiecărui popor aparte şi fără egal, că românii sunt un popor altruist şi artist fără pereche genial raportat la universal infinit cu respect, subiect şi predicat aur cenuşiu luminat şi curat apropiat de obiect perseverent pururi matern, etern de obiect (eu risc să scriu o tautologie după cum a scris în revista de cultură Tribuna la rubrica "Ave", la poşta redacției, Adrian Păunescu, un mândru şi un fără midru, a literaturii române). Unii în privința asta aumasca pe figură şi musca pe căciulă ascunzându-şi falsitatea, uitând de onoare, cinste, de cine sunt, uitându-şi rădăcinile, țara, seva, că minciunile şi hoția le-a dat nota zero la purtare, că şi-au furat propria căciulă, i-au dezrădăcinat din seva mioritică şi carpatică cu viață eco sănătoasă, şansă la viață îmbrăcând pecutant cămaşa fericitului şi mulțumitului de neam şi țară, cu iubire pentru neam şi țară pe care fără răspundere o înegurează , deşi fără răspundere te faci  de ocoară şi fără cinste descoperindu-ți celorlalți, c-altfel, nu eşti vrednic nici să bei o cană de apă (apropo cu cerbii şi căprioare muntele îl apleci în vale să beie apă dându-le iarbă crudă să pască întru duh de adevăr şi duh de viață, conştiință, întru ritm şi rimă cu răsărit de soare  de sărbătoare şi de lucrare cu binecuvântare de întregire firească între hotare de Românie lămuritor profundă şi mare.

     - Tu vorbesti ca un om liber si ai o logica de om liber insa Romania nu mai este o tara de oameni in drept sa gandeasca liber cum comunismul nu stia ca se poate si noi toti o faceam atunci si compuneam bancuri si radeam in ascuns. Azi aceasta libertate care a ajutat la cresterea constiintei individuale si a spiritului liber nu mai exista in noile generatii de dupa revolutie. E un control masiv si o degradare a constiintei libere prin una fals libera, o masca a libertatii. Suflete de copii curate dar inabusite si infectate de lantul invizibil al tiraniei si indoctrinarii diavolesti. E atata prostie promovata si ne adancim in ea tot mai mult. Asta e ce vedeam noi in Apocalipsa Bibica, SE INTAMPLA! Vorbesti de prietenie cu americanii? Prietenia americana e momeala de prins pesti. Cawboyiul nu stie de astfel de sentiment el cunoaste doar puterea de dupa glont. Ei vad doar sclavi, aceasta e filozofia in care au crescut. Si la fel sunt si au fost toate imperiile.

     - Sântem traşi pe sfoară de prietenii americani Trump, prieteni mai mult sfară decât jumară fără a ne învăța minte ținând minte, că o fi şi o păți, nu-i semn de bine, demn cu limbă de lemn prin splendoare suntem români traşi de români, traşi la mişto cal maro, hățiți, dar şi traşi de urechi, ca să devenim greu, apăsat cu vârf şi îndesat: iepuri altoiți: măgari electrizanți, academicieni savanți curați-murdari luminați: țânțari--armăsari, exasperați, respicați, explicați, că nu-s responsabilizați cu responabilitate la crudă realitate de templu cu vitralii colorate pur şi simplu, că-s buni nebuni politicienii, buni... de nimic pas cu pas disperați, că nu se pune degetele pe rana omului de rând. Cine şi de ce ridică mingea la fileul României şi cu ce scop (explică-mi ca om tobă de înțelepciune, că ce înseamnă asta din partea americană prin Juliani-giuliano de succes remarcabil, un actor de bază esențial acest Rodolf, fir-ar să fie !? c-aici oricine se justifică în orice dezavuând în ceea ce avem sau nu dreptate, în tot ce suntem fără un bun simț, că ce se bagă Iunker aiesta unde nu-i fierbe oala, dar noi cum ne îndreptăm propriile noastre nereguli (de ce nu ne adresăm justiției ori nici justiția nu-i juțiară nefiind cu regula în regulă ?), că noi justițiar oficiali suntem halucinant incorecți, nedrepți, nedemocrați... şi de fapt, care ni pasul următor tot ca îndreptar cu talanții îmulțiți cu har, pentru a ne  eradica răul tăindu-l din rădăcină fără a ne dezrădăcina din sânul punctual detailat al României un cub ciobit ?)  TU nu eşti ca mine lup singuratic, cu-n singur dor: VICA O DRAGOSTE CU PATIMĂ ÎNTR-O LUME UNICĂ A MARII IUBIRI ŞI UNIRI.

     - Voltaire spunea odata ca “politica este mijlocul folosit de oamenii fara scrupule de-a domina oamenii fara..memorie.” In viata exista 2 feluri de hoti: Hotul simplu: cel ce-ti fura portofelul, banii si ceasul. Hotul politician: cel ce-ti fura viitorul, visele, cunostintele, salariul, sanatatea, puterea, studiile si zambetul tau. Diferentele dintre aceste feluri de hoti: Hotul simplu, este acela care TE alege, ca sa te fure, in timp ce politicianul este EL ales de tine, ca sa te fure. Inca o diferenta este ca hotul simplu daca te plangi, este urmarit de politie, in timp ce politicianul este deseori aparat de politie ! Asa, ca data viitoare, la alegeri, ganditi mult si bine inainte de-a vota pentru hotii vostri !!! (primita de la V.L.)

     - Acuma-s în Dej. Tu pe unde combați mucegaiul Arghezi şi igrasia din dreptul de a fi între cucuruzi înăbuşit de de mărăcini şi buruieni ... Acuma-s acasă din nou, oboseala mă dărâmă, dar îmi revin după ce mă întind în pat. Tu, tu, pe unde cânți la liră, că degetele ca suveica printre fire saltă peşte către râma prinsă de firul întins la Piatra pe piatră, că Marin Gruia pictorul şi Lucian Gruia scriitorul şi criticul, frate-su, contemplă pescuind cu pasiune şi stăruință, se relaxează pe marginea lacului de pe undeva de pe lângă Nicula şi privesc în seninul apei holbându-se la biserica sfintei mănăstiri reflectă şi văzută parcă într-un streveziu de cer către care înaintează un alai de nuntă cum mă vezi şi cum te văd şi parcă mirele e Pavel şi mireasa Vica într-un abastru străveziu de adânc de fântâna şi catre mănăstire tot urcau pe trepte ca de lumină şi mirele era cu naşa Maria soru-sa şi mireasa Ludovica, Vica, cu Ioan Sălăjan, cumnatu-meu de loc din Deşertu-Rostolț, din Pustuța, Sălaj, mirii la un moment dat având în acel dans Isaia dănțuieşte, având cununile pe frunți ca împărații Constntin şi Elena, le aveau pe frunte amândoi după ce cu emoție şi îmbujorați, înduioşați au  zis "da", în fața atarului pe deasupra lor fiind sloboziți să zboare auzindu-li-se doar fâlfâitul pur şi lin al aripilor ca-ntr-un basm unde întrebarea a spart liniştea auzindu-se mai clar ca orice doinit şi sinfonic doar rspunsul amâdorora timid, sorelnic:

- "Da", se mai auzea parcă ca într-un vis şi coronele au fost puse de mâinile omenescului preot Găureanu Timoftei din Sâmpetru Bistriței, un fost mucitor lemnar artist de iconostase la Combinatul de Celuloză din Dej, care  s-a străduit cu răbdare şi dragoste să urmeze Telogia la Cluj şi apoi a slujit în parohia Ciubanca, care cuprindea şi satul Ciubăncuța, Cj.

Muncă şi iar muncă, că fără muncă suntem nimeni şi pe nicăieri. Mă îngrozeşte teribil războiul româno-român. Unii vor zăpăceala, pentru a transforma "gloata dezorientată" în mănuşa lor de box!

     - In tara se petrec lucruri grave, haitele dusmanilor trag de trupul tarii sa-l sfartece, sunt multi si lacomi sa insface cate o halca. Ce blestem devine sa ai o tara bogata! Sper că omenirea se va destepta din nepăsare si va da cu ei de pămant. Bănătenii au o vorbă : Satana nu doarme, lucră ! Pregatiti tamaia!!!  Toti tradatorii natiunilor la Haga, pentru socoteala. Sa ne bucuram asadar de ceea ce inca suntem si avem, cat inca e pace! Amin! Sigur sunt 18 milioane de romani in Romania insa tot pe atatia sunt abandonati pe pamant de care politic corect nu aven voie sa amintim. Am umblat prin 18 tari de cand am fugit de acasa i peste tot am intalnit oameni vorbind romaneste care stiau sau nu stiau de unde le vine graiul. Asta e soarta natiunii noastre.

     - George Mihăiță super actorul, directorul teatrului, ca o fată care se dă din una la colțul ierbii în splendoarea soarelui şi clarului lunii cu preplinul sau caracter, zice că a muncit în vara asta ploaiasă, zice ostenit de apelul de seară, că a lucrat, că s-a spetit din greu; să înțeleg cu sufletul l-a gură, că a scris domnia sa la cartea:  -"MIHĂIȚĂ-RECONSTITUIREA UNEI VIEȚI-" ? şi acest puşti în vremea în care tăim e prieten cu lumea implicată cu spuitorii, recitatorii, de poezie, acuma fiind băgat în literatură până-n gât, c-a a scris cu sârg şi ce nu ştiu e faptul dăcă scriitura lui e inedită captând precum Creangă cititorii, că el prin artă e ca un magnet, ne atrage, ca un El Zorab pur sânge, un ceva care ne convinge, că omul e bun, responsabil, impecabil, ca un copil util, dar neascultător, ca să nu se spună niciodată niciodata fiind vorba de viitorul marii uniri, care iminent se face cu iubire şi cu drept la înviere, în ecuație omenescă fiind integră, morală, distracția în firea firii rază de soare, că noi aiasta ştim cu pasul constant a boului, pasul sănătos încăpățânat în bine, cu inteligență respectabilă de iubire înălțându-ne de pe orizontală îmbogățiți cu har pe verticală, ca-n cer vocația să ne fie rezonabilă în veşnicie cu drept la poezie şi sfințenie şi pe pământ de pace şi pâine ne-zaharisită de vorbe de mari schimbări care bucură până şi pe Ionesco şi pe Emil Cioran, în prezent şi viitor de Românie colorată şi aromată cu bucuria gustului autentic pramatic autohton, Românie profundă de cauză nobilă şi valoare autentică, originară, cum zice picant cu amănunte râzându-şi în barbă, pe barba lui lăsând gravidă neglijent o muscă, cu stil şi pe picioroange în bătaia cu flori, Horea Gârbea în România Literară zicând, scriind la intensitate vrute şi nevrute, exploziv scrie verzi şi uscate, despre Pavel Rătundeanu-Ferghete şi aiesta scrie de nebun din "Pădurea nebună"şi să scrie altfel de cântare a cântărilor nici că se poate, c-aşa i s-a părut cu rostul lui şi cum i s-a părut a făcut-o cu lumina zilei de început, c-a scris în zigzag mânat surprinzător de propria lui menire zăbăucă şi cu excelența tocului cu penița scârțâindu-i mândru şi fără modru onlaine, cu o imaginație imperialistă bogată în mândrie, orgoliu adevăr, viață, simetie şi artă oferindu-mi stârnitor-ațâțător, deliciosul aiesta, bucurie, satisfacție, că îndoindu-mă de modul cum scriu: fruct oprit, eu ca cel mai iubit dintre pământeni, Eminescu, exist să lupt cu dragoste şi dor, deşi mă prezintă sus amintutul Isus mai Iisus, ca să mă simt cam greşit redactându-mi textul greşit, cu litere testate fără voe altele, pagubă-n ciuperci, să mă simt neverosimil negativ, prost, fără vrere din cauza unor bube, preconcepții, că el a sărit peste cal saltându-ma din banal, din cenuşa creerului său, un imperiu imperalist egoist avându-şi propria opinie motivată şi obiectivă, că el cu obțiunea lui e matur artist, că nu-l cunoaşte pe autor pasând mingea chetering la plasă, şi triblând trimbulind, dă mingea-n cornel şi haut, adversarul fiind în obsai şi făcând  henț cu buna creştere, că telefonul l-a pus pe jar şi la bătaie cu răul, prea tânăr şi neliniştit însă Gârbea nu vede bună-intenția şi bună-cuvința celuilalt, pornit să se bată cu deşertăciune şi vânt, cu morile Don Quijote, un neaoş spaniol un revoltator dat cool în spectacolul vieții socio-comedie umană, caterincă, de a drege busuiocul cu batista mucoasă de inimă albastră aruncată în focul sinfonic pe pian, pian cu hore şi doină Ciprian care Porumbescu hrănit cu dragoste zboară în eter şi ne distrează zi de zi de zi pâine de toate zilele, de ne cunoaşte, că ne cunoaştem de undeva Quo vadis Domine, nu-i aşa prietene, prieten convins de sens ? Dumnezeu vă dea bine! Mulțumesc pentru că îmi dați atenție, că-mi  apreciați stădania (văzând existența cu oameni şi fapte).

LA ROMÂN ÎN CASĂ

Trăieşti surprins şi cu sens în univers de vers,

cu noi şi noi experențe de frumusețe

cu viață sănătoasă şi tandrețe luminoasă, hristosă, patrie limba română cu îndemână, lapte şi miere, generoasă, spectaculoasă,

fastuoasă,

la român foe verde Făt-Frumos, în casă,

cu drept la înviere candidând cu iubire, cu înălțime şi cu profunzime la fericire.

Corect e pornit. Eu scriu doar pe telefon şi uneori se tastează greşit ori nu se imprimă, dar îmi mai şi scapă... litere, rar cuvinte. Vă salut cordial şi vă mulțumesc chiar pentru publicare în Povestea vorbe a poemului Prestigiu de poet. Un om distinct, principial cu punctul bine pus pe "i", probil din vița aleasă a mamei cu adevărat mamă, cu materie cenuşie aur strecurat, un învingător.

Corect la început:

Domnul alduit în lumina zilei de început

Bun lucru a făcut descifrând taina piciarelor de lut,

Alții din câți ne ştiu şi ne-au cunoscut

Cum e la joc, cu picioare moi,

Când ne mişcăm artistic, deloc greoi...

     - Singur la un pahar de bere ?

     - A fost mai de mult. Mi-am întrebat doctorul, prietenul, pe Rusu Vasile-Marius şi el mi-a zis, că nu recomandă la omul bolnav, ca atare am abstinență, reținere, îl evit paharul şi totuşi la Braşov la  Mircea am avut curajul spărgătorilor de bănci şi am băut un pahar, dar nu pot risca, că nu vreau s-o mai dau cu dracul de pământ sau să mă dea el trrânta de pământ că nu-i frumos şi nici bine (poza e făcută acum câțiva ani, când nu mai ştiam de frica bolii).

Giulianul, americanul imfamul, golanul, huliganul, vândutul dracului,

de ce mama dracului,

de ce ne defăimează şi înferează:

România şi neamul,

fir-ar să fie ! purta-i-ar corbii carnea-n fagi

Şi cioantele pe sub copaci !

Observi, că tu ştii ce face banul, ochiul dracului,

că n-au vânzătorii standard de socio-uman,

că aieştea trăiesc fără fond, fără dragoste şi profund,

lua-ar naiba, că trăiesc în van şi degeaba fără auzi precum Eminescu cum creşte iarba !

     - Traim in credinta si loialitatea noastra pentru frumos si adevarul Dumnezeului nostru. Uratul si rautatea, lacomia si violenta care domina miscarea fortelor care conduc lumea nu trebuie sa ne invinga dragostea pentru leaganul in care ne-am nascut. Asta e realitatea lumii in care ne aflam, pentru care am fost destinati cu intentia de a aprinde fitilul sau reinoda cursul divin. Am fost nascut in cantec de leagan si doina multi insa in intuneric, frig, viscol si bataie. Imagineaza-ti ca toate frumusetile create de om sunt bazate pe sange varsat. Priveste cerul instelat si vei vedea cat de aprins e. Dumnezeu e foc. Suntem cenusa scanteilor LUI.

     - Tu pe unde plimbi cangurul ori pas cu pas

ai dat nas în nas cu-n urs tăindu-ți vorba, elanul

şi te-ai ars, în/pe australianul tărâm de basm cu oportinități de univers

cu şchiopătat vers,

că un habăuc şi năuc, un coiot american trăieşte neuman în van, trăieşte fără potențial

şi cra, cra universal se baligă cu găinaț de ocară pe bară şi ce cacă mănâncă,

că ni batjocorită țara şi neamul, fir-ar să fie !

şi culmea nimeni nu-l condamnă că ne afectează,

nimeni nu-l bagă la închisoare dintru răsărit de soare pentru crunta defăimare, nimeni nu bagă-seamă

pe ciuful care ciufuleşte lumea incluzând  şi a mea mândră şi a mea profundă țară,

care mare conştiință ține ritm cu starea de bine,

ține pas cu viața, cu ce se cuvine.

     - Majoritatea poporului american se hraneste din farmaturile aruncate de titanii intunericului.

     - Eu sunt mândru de țara în care trăiesc de ani şi ani

cu iubire pentru vrăjmaşi, pentru duşmani,

trăiiesc candidat la fericire

cu drept la înviere.

Apropo ce mai faci titanule de valori româneşti ?

     - Sunt in doua lumi: a pamantului si a cerului. Greu de ales intre iad si rai, viata sau moarte, sfintenie si pacat. Cel mai natural ar fi sa fiu nebun si inconstient ca sa continui fara suferinta ca nu ma doare accidentul cat ma doare directia lumii.

În Braşov e in festival de faimă: "cerbul de aur",

de aur cenuşiu strecurat faur de Dumnezeu dat

Şi, Tu, eşti destul de deplin în senin,

Eşti prin esență religie şi conştiință,

Eşti Optimist şi artist prin ceea ce-i iubire şi destin cu ştiință.

Prostia şi domnia

a căscat prăpastia din România,

Ne-a dezbinat şi ne dezbină,

GLOBALIZAREA, fără perssonalitate să ne domine

cu întuneric nemernic nepractic.

Tu însuți eşti o măiastră

Zamolxis sub zarea albastră

Pur şi simplu de templu,

Demn exemplu.

Zile acestea am scris şi am scris, dar nu ți-am trimmis, că poeziile absurd le-am  scris doar în caiet cu pix-fixul. Tu-mi înțelegi îngrijorarea, neliniştea. Doar două vorbe vreau Ben. Activule, ce fac ? E prea mult de când nu mi-ai scris. Te-ai dus de acasă.

C-AFARĂ-I SENIN ŞI SOARE

Cu bine prieteni de prietutindeni,

că doar voi mă mângâiați, nevinovați,

mă bucurați, mă responsabilizați

dându-mi încurajări ce-mi parvin

de peste mări şi țari, din depărtări,

în vin dulci încurajări

de doină şi corolă de lumini,

Că fără soție se ştie cine vrea să ştie,

se ştie, când se vrea să se ştie,

că Vica e dusă la sfântul aşteaptă

şi nu-mi mai pune în farfurii minuni pe masă, că eu un dezordonat,

eu sunt marele lup singuratic"pe care Vic,

Vica nu - l mai aşteaptă la masă cu viața istorie frumoasă, echilibru, viață mândră maiastră,

Hristoasă, corn al abundenței, cum nu mai fu pe sub teii înfloriți pe alei

ori deasupra mării cu pescăruşi

Ciopliți în albastru de Brâncuşi,

Că fără femei cine vrea să ştie

bagă de seamă că nu este poezie, nu este poveste cu fremătare,

provocare, cu barcă pe lacu albastru de codru mândru fără modru,

că cioplit cu măiestrie, în piatră, a cioplit Brâncuşi din zarea zarea albastră

inexplicabilă cu aripa frântă, peste mână,

pe aleia patriei limbii română

Cu dulcele glonț drept răsplată,

că Vica nu mă mai aşteaptă perfect ținându-ma sub papuc, singur cuc pur şi simplu: infinit apropiat impecabil de obiect, deşi când scriu vorba ei, solicitarea ei s-o ajut cu o viață de carieră pe Arcă fără a lăsau-o pe tânjală,

că din cerul-mormânt nu-mi mai telefonează fermă, ca s-o ajut de teamă, că duhul ei mă enervează

(robotul îmi spune: -nu există conexiune... mai încercați !

     - Toata omenirea e cu curu in sus. Nimic nu mai functioneaza cum trebuie.

Eu ti-am publicat tot ce ai trimis.

     - Dumnezeu să-ți dea bine !

O fotografie-n fițe cu frunze veştejite

Cazute diliu, ciuli-buli,

Pe a României sfânt pământ.

Eşti ca Constantin Enceanu având o fată

Cu ureche muzicala pentru sinfonia florală populară comoară extraordinară

De cântec populară ca o curte marțială de lansară cu Mataşa o ardeleancă pârâtă olteancă cu cinstea în clop cu faima ce a devenit mare vedetă care nu-şi comercializează repertoriu de zile mari autentice liturghii cu spice...

Oboseala e o toamnă

Cu frunza care liber cade

Cu prostognic grav,că ne dau peste cap.

Tu scrii o prezentare, omule omenie şi măsură a lucrurilor, că la USR FILIALA CLUJ, preşedintă Irina Petraş zice: -"la anul vorbim domnulePavel Rătundeanu-Ferghete de cererea pentru primirea ca membru." Cu bine şi sănătate. Mulțumesc drag dejan. Domna preşedinte IRINA PETRAŞ USR, CLUJ, mi-a zis, că la anul vom vorbi de cererea de membru. Să sper că voi fi primit, deşi nu cunosc nici un scriitor din filială şi Mircea Vaida-Voevod n-a vrut să-mi facă recenzie. Cu bine om de bine ! Sănătate şi sărutări şi la doamna Maria, ingerul tău păzitor, "Paznic De Far".

CĂLĂUZITĂ CU ARTĂ DE DUMNEZEU

suntem ceea ce-i în iubire stabilitate cu relitate şi realitate omenească ecuație de templu la bază pur şi simplu cu gândire carpatică şi mioritică având fond profund de dragoste de zile mari,

peste aşteptări şi peste mări şi țări

cu apropieri ori depărtări rare comori prinse la plug de adevăr Luceafăr verde de mări

şi nud de iaspravă cu slavă de bucovă de Dumnezeu călăuzită magic şi pragmatic cu spectru sacru de încredere România profundă-tainică şi mare întregită fără asemănare.

Pavel de România

Ai scris greşit numele Ferghete, c-ai scris Fechete.Atâta rău. Sănătate !

N-a fost corect numele meu, reeditează pe blog blogul tău Ben Todică, că l-am rugat ŞALAPA ŞI L-A CORECTAT. SĂNĂTATE, OMULE !

Îmi cer scuze, am remediat, am retrimis textul corectat! Roagă-l pe confratele Ben Todică să-l înlocuiască pe pagina sa cu acesta, recent trimis, notat cu 2 Postfata...!

Fechete ar însemna negru,

iar Feghete(g) ar însemna: uragan, furtună,

sorta pe care o trăiesc senină,

prețul pentru a evada în literatură,

Pentru'că nu trăiesc în van.

     - Iti place coperta?

     - Minunată, mulțumesc, Ben

     - Ma bucur. Va fi gata de tipar prin Februarie. Pana atunci economiseste si viseaza poetic prin iarna.

     - O.K., tu Ben ştii ce ştii corect, perfect, c-apropii infinitul de obiect, că şi de tună şi fulgeră, binele ne adună împreună.

Totul iese bine datorită ție şi pentru'că suntem cu îndemânare, deşi a trecut oarecare vreme de când nu scriu la MERE PĂDUREȚE, că-s moartea-n vacanță,

Că a venit vancanța

Cu trenul din Franța;

Hai copiii la joc,

Cărțile pe foc !

Tu eşti plin de surprize pentru mine, Ben, eşti un esențial moral, om special, ca înflorit ca un pom pentru rod.

Îi scriam lui Gabriel Stănciulescu:

"Scrii natural caracter

Îmbucând, muşcând, din cer

Esență a vieții şi conştiință

Întru răsărit de soare, de binecuvântare

Pro România profundă şi mare.

Gabriel Stănciulescu replică:

"Mulțumesc pentru versurile profunde !

Respect !"

Mulţumesc, cu apreciere pentru gestul colegial!

Eşti gazda unde viitoarea mireasă

îş pierde pantoful unic la potriveală,

că pomii îşi pierd frunza arămie ofilită

Ca o zeiță la holdă de grâu

Te scoli ziorelde ziuă

Ca ziua se cunoaşte de dimineață.

Dinu Iancu Sălăjeanu un sălăjan "cu aşa-mi zice inima" ca mine, e un soare inteligent dezinteresat ce dă norii mai la orizont, ca om de valoare, ca om umblat prin lume, că viața ce n-a fost atât de simplă, în cazul meu simplistă, că acolo sus vorba aceea cineva ne iubeşte, Ben, că El ne pune pe făgaşul normalității, responsabilității, în Arca salvării, deşi tăvălugul ne tăvălugeşte în momente de frumuseți şi eclipse ce se dilată, zbârceşte, încrețeşte, în acest demers, mers, cu drag şi un fel ale vieții cu acele vremuri care se topesc precum o lumânare aprinsă nemaițind cont de noi, oamenii, deşi prezență noastră se scurge ca nisipul prin clepsidra timpului, deşi am fost unici fiecare-n felul nostru aparte în acest musai pentru oamenii dragi (nu uitați, că jucăm întru verde de albastru numai al nostru cu paşi mânânțăl, uneori insifiant, că la urma urmei ce rază de soare a bucuriei suntem pentru ceilalți cu câte-s toate deschinzând o uşă a noastră, uşă a staurului, de toate zilele cum ar zice o pâine a scrisului, Paul Goma, un Joljenițîn român, cutalanții îmulțiți, cum se spune pe la noi, ca despre un om artist în arta scrisului, scriitor rezident politic până-n măduva oaselor păstrând cerul cu "Culorile Curcubeului", că a pus umărul la promovarea culturii, un frumos exprimat frumos, măreț, ca o Sofie a bunului gust cu multe minuni ca colinde ori cântece care aparțin poporului român, în consecință, Ben, ce n-am spus încă în Marea speranță ?) Care ni nonşalanța noastră justificând faptul că suntem un mod de viață, un corect a inteligenței care ne descoperă social-uman având bogăția de viață, că suntem natural o farmacie verde, care pune pe picioare cu eficacitate şi pe ceilalți. E în noi Ben, secretul vieții de a fi.

Ce faceți ? Era prostesc să te tot întreb ce mai faceți ?

Mai sunt multe de spus sau de scris, chiar dacă nu le cunoaştem pe toate, deşi nu vrem să ne lăudăm, că-s multe necunoscute în ecuația omenească firească în dreptul de a fi cu zilele în toate zilele cu bine şi şuperb de şcoală de dinncolo de şcoală care ne inegrează într-un proces de învățământ popular gratuit prin adevărul folcoric fără precedent, ca valoare autentică a ceea ce suntem iubire noi înşine şi ne promovează esență din esență, viață, chiar precice, din pruncie, în tot şi-n toate fiind o permanentă şcoală pe Arca vieții (şi eu răsfoind revista Brâul, Tradiții Clujene 2018, îmi vine să trec în revistă printre altele şi preocuparea lui Marinela Zăgrean Istici consultant artistic - CJCPCT CLUJ, un cercetător viu, un om distinct, deosebit, talentat şi cu abilități, apritudini artistice înteresate şi practice ştiind însemnătatea a tot ce mişcă în sfera artisticului, a folcloricului, totul fiind cu-n scop nobil de instruire şi educație pentru formarea conştiinței naționale din copilărie, în tot existând reguli, principii, o şcoală, o activitate socia-umană plină şi înobilată de experență, un viu al existenței în pwrmanență lăgită, îmbogățită cu creşterea treaptă cu treaptă către adoleşcență şi apoi către maturitate ( şi aiasta mă face cu îngăduință când cu entuziasm sunt oameni preocupați de Cântecul-Creația copiilor, pornind-o de la crâmpeiul cântecului de leagăn, care dă nişte percepții sonoare dulci, de alintare ajungându-se cu arome şi culoare de creație la folclorul copiilor o minunăție şi o înțelepciune a copiilor de pretutindeni şi totuşi ca la români mai rar, ca la nimeni - o cordonată a geniului omenesc, cum plin de duh ar zice elocvent Gheorghe Nistor Dumitrescu-Bistriță, părinte-preot şi învățător, om de cultură, editor, tipograf de primă mână, cu prima tipografie într-un sat românesc, om harnic, practic, părintele revistei IZVORAŞUL, un împătimit dăruit cu dragoste, răbdare, pasiune, ordine disciplină, folclorului şi învățării oamenilor de rând (eu am corespondat cu domnia sa la senectute, acordându-mi prioritate timp de zece ani). Revenind la oile noastre voi arăta că doamna Marinela Zăgrean Istici e preocupată de folcloru copiilor, lucru de loc minor, ci covârşitor şi prioritar în domeniul cercetării, ea subliniind că repertoriu copiilor ocupă un loc special, are paricularități, că are caracteristicile sale, un mod propriu de manifestare (de reținut ce subliniază cu bună dreptate, spirit de observație: "modul de manifestare şi interpetare, cât şi conținutul specific al proceedelor de creație." Bună ziua Ben,

Tu ca totdeauna un român cu fruntea sus, un om corect, celebru prin ce exprimi şi prin ce faci să înțeleagă celalalt. Mulțumesc. Mă faci să-l înțeleg pe omul frământat, luptător pentru bine. Cu drag şi prețuire, sănătate, omule drag şi neprețuit din depărtăriile lumii! Tu ți-ai înțeles rolul, că eşti o esență, un mod de a gândi aparte ca om pentru oameni.

     - Sunt satul de mincinosi

     - Tu ții cu dinții la bine lămurindu-i şi pe ceilalți.

     - Doar nu te astepti de la academici (tradatorii natiunii) sa ne lamureasca, ca ei au scaune de tinut.

     - Au scaune la cap şi-n cap pitici.

Oamenii te plac, aşa că frumosule ai impact cu efect din Australia, şi asta-ți dă curaj, dar ce rost mai are să te mai întreb cu febră: ce faci, deşi după cele trimisă am înțeles călătorule dor de dor un înger de om sub cer preaplin cu caracter eşti mai OK (tu eşti o salvare, o promovare, o conservare, a valorilor, dar cât te percep şi pricep ceilalți care nu fac nimic pentru unire), ca atare, eu m-am îngrozit de ce nu-i talent la mine, dar lumea de unde să te ştie cu fața ta de acasă: pro România profundă în ecuație şi-n luptă cu moartea şi tu ştii ce ştii dialectic negație a negației, că lucrurile se vor linşti în matca lor cu proprie muzică, dar cine pentru cine contează că zi de zi mori în pâinea cea de toate zilele sau mor puțin din puțin contând prezentul, dar cine-şi dă seama de bunele tale intenții, de bunăcuvința cu morală de existență prin esența excelenței impunându-te mai bun ca oricând, că moartea e la firul ierbii, pe acoperiş, trotuar ori din urcuş în coborâ, că s-o rupt fuştelul în deştept şi voinic în prea de tot păcătos de impecabil... culme a culmelor măsură, în care şi eu vreau să le dau de cap, în durerea de cap.

     - Sunt singur cu Dumnezeu. Lumea a inebunit si fiecare trage sa-si tie serviciul. Am fost la profesorul de inima si sistem circulatoriu si de frica sa spuna adevarul referitor la sursa/motivul fluctuatiei mari a tensiunii inalte care creste din trei in trei ore de la 130 pana la 240, deci in acelas ritm iau si pastilele ca sursa este cele trei discuri ale sirei spinarii de la accident, deci accidentul e cauza si tratamentul cu droguri pe care l-am urmat, din care am iesit si aceasta iesire a produs imbalansul/instabilitatea, pentru ca inca sunt in dureri insa le accept ca sa ies de sub influienta calmantele care imi distorsioneaza mintea. Industria farmaceutica te pedepseste ca medic daca te ridici impotriva lor si le critici produsul si atunci incepe sa inventeze sau sa bata campii, cica e din vina somnului: Eu nu dorm bine noaptea pentru ca mintea lupta cu starea in care ma aflu, desi apparent eu dorm bine inauntrul meu se duce o lupta de care eu nu sunt constient si asta imi ridica tensiunea motiveaza doctorul. Am ramas perplex. Deci nu are nimic deaface cu accidentul meu si ca atare asigurarea nu are nici o obligatie ca sa-mi acopere costul medicamentelor. Fenomenul Orwellian incepe sa patrunda in toate domeniile si tarile democratice in care obsedatii financiari au puterea. Ce mica si vorba ta pitica e omenirea. Internetul a scazut in traffic cu 60%, adica au pus tot felul de piedici ca lumea sa nu mai ajunga sa comunice unii cu alti. In loc sa fie in serviciul natiunilor a devenit o plasa de prins peste pentru mafiotii bancari si fascisti, pentru corporatiile care conduc lumea. Deci deevoluam ca specie. Eu continui sa fiu loaial credintei mele fata de locurile si oamenii care m-au daruit chiar daca ei nu mai sunt printre noi. Am datoria sa le fiu recunoscator si sa nu-i dezamagesc. Suntem aici ca sa avem cat mai multe experiente divine. Mi-e mila pentru cei care au plecat mai devreme din aceasta lume si nu au avut sansa sa lege prietenii si sa se scalde in razele soarelui si mireasma pamantului.

     - Eşti un om mare, dar te joci cu focul dând foc a tot ce-s paie, pleavă, academică, un ieftin nepus în balanță, că nu ştim ce-i la ei bună ştiință, conştiință cu alternativă pentru omul de rând, un Cantemir a luminii şi lumii, în corola minunii-păcii şi pâinii, un beneficiu a omenirii, ca avantaj practic fără costuri, deşi suntem scumpi la făină şi ieftini la tărâțe, la zero utilitate, că suntem ceea ce suntem zero, nulitate-utilitate, că nu suntem o siguranță națională, o conştiință națională. Eşti un diferit față de academici, chiar un distinct neplafonat, c-ai început cu dreptul şi eşti din experență, eşti cu paşii corecți încă impecabil, indiferent de riscuri, că tu eşti din batalionul disciplinat a celor ce respectă disciplina, ordinea, în muncă cu responsabilitate stăpânită foarte bine, că eşti matur, dintre oamenii mari şi ştii să te concentrezi şi capacitezi, ca un Paul Goma neavând timpul pierdut, că ai filozofia ta ca o gură de aer şi ai o eleganță în exprimarea stilată, original şi chiar inedit, că investeşti în eco-sănătatea, pacea, pământului şi omenirii, luptând pentru o viață frumoasă şi sănătoasă. Tu eşti un standard neânvins în Arca vieții.

PR-F&BT