CARMEN DOREAL - Tu nu îmi poți atinge cuvintele

CARMEN DOREAL – fișă biobibliografică

         Carmen Doreal este numele artistic al poetei şi artistei plastice de origine română Carmen Ţuculescu Poenaru, stabilită din 2001 la Montreal, Canada. Carmen Doreal s-a născut la Petroşani, România, a absolvit cursurile Școlii de Muzică şi Arte Plastice din Tg-Jiu,  Liceul Sanitar din Tg. Mureș și Colegiul ,,LaSalle”, Montreal. Este membră în Asociaţia Scriitorilor de Limbă Română din Quebec, Asociația Scriitorilor Români din America de Nord, Cenaclurile Eminescu și Destine Literare din Montreal, Cenaclul Columna, Tg-Jiu şi Fundaţia Culturală „Constantin Brâncuşi” din România, Academia Internaţională de Beaux Artes Quebec, Cercul Artiştilor Plastici şi Sculptorilor din Quebec şi Academia Americano-Română de Stințe și Arte din S.U.A.

        Publică în diverse reviste literare din România si Canada: Luceafărul (București), Ramuri (Craiova), Columna, Măiastra și Confesiuni (Târgu-Jiu), Tribuna (Cluj), Astra (Brașov), Vatra Veche (Târgu-Mureș), FeedBack (Iași), Constelații Diamantine, Românul Canadian (Toronto), Capitala (Ottawa), Pagini româ-nești, Tribuna noastră, Candela, Destine Literare, La Concorde , Zig-Zag Român Canadian (Montreal), Lumina (Novi Sad), Auteurs des Laurentides, The League of Canadian Poets, The alternative, Culture inside, Arts et Lettres, Jurnal românesc, Clipa, Vocativ, Glasul Românesc al Americii, Curentul Internațional, Boema, Romagazine, Agonia, Wordpress, Versuri și Creații, Sfera online. Participă  şi colaborează cu diverse emisiuni de radio şi televiziune, atât în România cât şi în Canada.     

       Carmen Doreal este prezentă și în antologii literare, precum : Brève Anthologie, Palabras el en mundo / Les mots du monde, Les Cahiers de Val-David (vol.1 și 2, 2009, 2014) Festival’s Notebooks / Los cuadernos de Val-David (2009, 2014), apărute sub îngrijirea poetei Flavia Cosma, Toronto, Antologia A.S.L.R.Q., două volume (2012, 2015), Ed. Fides, Iași și ASLRQ Montreal, sub îngrijirea lui Dumitru Scorțanu și a poeților Adrian Erbiceanu și Ionuț Caragea, Poètes Vos Papiers! Anthologie de la poésie roumaine, (selecție și traducere de Paula Romanescu), 2014, Iași, Enciclopedia Românilor din Montreal, autor Prof. Dr. Dan Fornade, 2014, Montreal, Antologia poeziei de dragoste; Sărutul, 2014, Ed. Măiastra, Tg-Jiu, sub îngrijirea poetei Elisabeta Gâlcescu, Gorjul Literar, Antologia Columna, 2015, sub îngrijirea autorilor Doru Strâmbulescu și Marius Iorga, Antologia Destine Literare, autor și editor: scriitorul Alexandru Cetațeanu, 2016, Montreal, Convorbiri cu Personalități Românești din Montreal, două volume (2016 și 2019), interviatoare și coautoare: Veronica Balaj și Eva Halus, Proceedings of the 40th American-Romanian Academy Congress, redactori: Ruxandra Vidu și Ala Mindicanu, 2016, Montreal, Voci din Diaspora, 2017, autor: Ion Cristofor, Ed. Napoca Star, Cluj, Escale în Panteon, de la Dosoftei la Vișniec, eseuri și portrete literare, autor: Daniel Corbu, Ed. Princeps Multimedia, Iași, 2019.

      Carmen Doreal este autoarea a patru cărți de poezie:

« Vernisajul Iubirii », 1999, Ed. Curierul Dunării, București,

« Poeme în culori / Poemes en couleurs », 2010, Ed. Nemesis, Montreal,

« Întâlnire fără argumente », 2013, Ed. Fides, Iași, 

« Reves d’emprunt / Vise de împrumut », 2019, Ed. Fides, Iași.

Toate aceste volume reprezintă dublul crez artistic al poetei-pictoriţe. 

      Autoare a peste o sută de lucrări în acrilic și ulei pe pânza, Carmen Doreal a participat la nenumărate expoziții internaționale de pictură în Europa și în Canada. A avut patru expoziţii personale: două organizate de Galeria de Artă Inter-Pallas Montreal, în 2009 și 2010, şi două în 2012 și 2016, la Biblioteca Municipală din Deux-Montagnes, orașul actual de reședință, la nord de Montreal.

      Lucrările sale artistice sunt expuse în Europa și în America de Nord, în galerii de artă și colecții particulare.

***

Tu nu îmi poți atinge cuvintele

~*~

tu nu îmi poți

atinge cuvintele

trebuie doar să înveți

cum să îmi citești sufletul

imaginează-ți întâlnirea

ta proprie

bărbatul ideal

cu femeia ideală

trăind amorul bumerang

în a vieții spirală

surprinși

pe o canava iluzorie

de fiecare dată

când dorința ta converge

în jurul visului meu

eu reîncep poemul

despre această noapte

pe care tu o mângâi

doar cu vârful degetelor

uitând de mine însămi

în brațele tale

în timp ce luna

înoată cu noi

în ape virtuale

Virtualia

muzică pentru  îndrăgostiți

colorată sonor

cu șoapte minore

sufletul consumat

în oglinzi retrovizoare

are tot dreptul să ne vadă

exersând atingerea

alfabetului Braille

pe ape venețiene

în aceste clipe

când tu

îmi citești inima

batând puternic

speriată la gândul

că te voi pierde

printre rânduri

Yin si Yang

rezemați de secunda

ce bate

doar în propria inimă

creștem odată cu timpul

unul spre celălalt

unde sfârșesc eu

începi tu

ca o continuare

între Yin si Yang

lună-soare

Nostalgii cu fluturi

în oglinda retrovizoare

amintirea pașilor noștrii tineri

îmi iese în cale

dincolo de pânza răsăritului

mă astepți tu

să îmi sorbi fericirea

dintr-o suflare

eu îți aduc inima

așezată sub gesturi mărunte

te amăgesc cu surâsul

intuit în rânduri incendiare

ce flutură nerăbdător

promisiunea mea

peste mare

momentul acesta

aleargă cu noi fericit

pe pânze abstracte

respirația mea

te mângâie pe obraz

mă petrec

de la o pagină la alta

ochii tăi arzători

așa cum ridic

fără încetare iubirii

castele de nisip

până ce dimineața ne ascunde

sub cămeși albe

doua inimi ce bat

în criză de timp

Cosmosul nu are limite

în primul rând

încă rotește

albastrul monden

în jurul nudurilor

înaripate

culegătorul de vise

are ochii mascați

cu stele si flori

minune însuflețită

îmi citește pulsul

cu delirul flagrant

al sângelui

celebrând nemurirea

în carte

armă de distrugere

în masă

este această întâlnire

romantică

în doi

ne regăsim

înfiorați magnetic

nuferi cerești

pe ape abstracte

Vise la zid

ideograme

cu picioarele goale

cuibăresc îngeri

în măduva cuvintelor

fără emfază

și cu multă timiditate

magia promisiunilor

cu dinți ascuțiți

mușcă în tăcere

inimi cu aripi înalte

Jurnalul vărsătoarei de ape

m-am întrebat mereu
ce lacrimă doare mai tare
ce gând
taie mai adanc
fericirea lucioasă
ascunsă în apele ochilor tăi?
mi-e noaptea un poem
desenat cu sânge pe buze
iubirea m-a mușcat
arătându-mi cum să trec
lângă tine prin iarnă
mi-e dor de trăiri
și vise confuze
adormite în brațele tale
frunzărite de tine
printre sărutari
nu sunt de ajuns
apocrifele liniștii
dizolvate sub pleoape
într-o singură viață
cu o singură bătaie de inima

dragostea respiră tandru
în jurnalul vărsătoarei
de ape

  

~*~

CARMEN DOREAL