ADRIANA WEIMER - CUVÂNTUL DIN CUVÂNT (spicuim)

 

ADRIANA WEIMER

CUVÂNTUL DIN CUVÂNT

 

 

~*~

 

Naştere

Poţi să te naşti,

înaintea naşterii tale,

prin ideea de tine

a părinţilor;

poţi să gândeşti,

înaintea gândirii tale,

prin puterea de inteligenţă

a materiei;

dar nu poţi privi,

înaintea privirii în tine,

prin ochiul străin

al cuvântului

 

 

Profund

Cât zbor îngenunchează

în păsări

pentru aripi

ce nu pot zbura

de prea multă linişte

şi prea mult cer.

Cât înalt coboară

în munte

pentru stânci

ce nu pot rodi

de prea grea măreţie.

Câtă lumină se topeşte

pe buze

pentru naşterea

unui singur cuvânt

spre iubire.

 

 

Stare de spirit

Să depinzi de un DA,

de o stare de spirit străină ţie.

Îţi sprijini gândurile

pe clipa ce va veni pentru tine

sau nu

şi pleci din numele tău

şi numele tău

rămâne închis în dosare.

În câte feluri ţi-e dat să trăieşti.

Ţi se dă să alegi

dar nu ţi se dă să ştii

care drum

dintre bine şi rău

ţi-e destin

 

 

Întru tine

Profund,

sentimentul de tine,

venirea ta aici,

în sufletul meu,

e o binecuvântare

a faptului că exişti,

că exist întru tine.

 

 

Un semn

Aştepţi un semn

de viaţă ori de moarte,

de iubire ori de nepăsare,

de aducere-aminte ori de uitare.

Aştepţi în tăcere un semn

şi răspunsul tăcerii

te cuprinde şi doare

şi însăşi tăcerea aşteaptă un semn

de tine ori de fiecare.

 

 

Conştiinţa de a fi

Conştiinţa de a fi în fiinţă,

conştiinţa de a deveni nefiinţă,

conştiinţa întregului, conştiinţa rotundă,

conştiinţa ascunsă, mută şi surdă,

conştiinţa de timp, de rău şi de bine,

conştiinţa de noi, de tine, de mine.

În câte feluri se poate rosti

eterna conştiinţă de a fi !

 

 

Şi stelele

Stelele mor de singurătate,

ca oamenii,

de prea multă lumină neluminată,

de prea multă umbră necălcată.

Stelele mor pe sărite,

ca oamenii,

din când în când,

câte una, câte unul, mai cad.

 

 

Nerostire

Să iubim clipele

ce vin înspre noi din iubire;

să iertăm clipele

ce se duc dinspre noi

spre povara tăcerii eterne,

în nerostire.

 

 

Să fiu

Atât de mult aş vrea să vă fiu

o mare de lumină

într-un strop de cuvânt

şi o mare de suflet

într-un strop de lumină;

atât de mult aş vrea să vă fiu

o mare de suflet

într-un strop de cuvânt

şi un strop de cuvânt

într-o mare de suflet.

 

 

Clipa – Lumină

Sunt

mii de

ani-lumină

întreg

universul.

Eu,

doar o

clipă-lumină.

 

 

Timp

Dacă pot

să renasc

din clipă,

mă voi numi

timp.

 

 

Am adunat

E-atâta timp

în tot ce-am adunat

în gânduri

în suflet,

în cuvinte

rostite sau nu,

rostuite-n secunde.

E-atâta cer

în tot ce-am înălţat

din gânduri,

din suflet,

din cuvinte

scrise sau nu,

înscrise-n destine.

 

 

Plecăm

Plecăm pe rând;

nu cum venim,

ci cum e scris în Cuvânt.

Plecăm pe rând

spre Apoi;

drumu-napoi

nimeni nu-l ştie.

Plecăm pe sărite;

nici cine,

nici când

nu se ştie.

Din pământ, în pământ.

 

 

Sensul

Am învăţat să trecem prin timp

în tăcere,

cu ani povară,

cu întrebări nepuse

purtând în ochi toate mările

într-o singură lacrimă scursă;

dar pe un drum neînceput,

uitat în memoria unui destin,

privirile se vor întoarce

şi vor găsi sensul.

 

 

~*~

ADRIANA WEIMER

CUVÂNTUL DIN CUVÂNT