IDEI
CUANTICE
De când cu IA nu se
mai poate discuta cu niciun specialist de la garajele de servicii și
întrețineri ale automobilelor cu combustie internă. Nimeni nu trebuie să mai
învețe vreo meserie pentru că inteligența artificială va prelua totul. Harari
se tot laudă cu povestea scrisă de robot. El nu știe că în lume, spunea Joseph
Campbell nu sunt decât 7 poveșți de bază, maxim 9, dar trase de păr, în rest
sunt variațiuni a celor 7 biblice. Inteligența Artificială nu va face altceva
decât să scrie și ea o altă variațiune a uneia din cele șapte. Ce or mai face
ai mei din țară? Bună! Mai este Viorica de la Hălărești? Caută pe Dănuța!
Bunicul după mica era pădurar, parcă, și curvar. Bărbatul uneia l-a prins în
pădure și l-a bătut cu patul de la pușcă până și-a scuipat plămânii și a murit.
Bunica era tratată ca o servitoare, făcea copii și treabă acasă, iar la ultima
sarcină a fost la Puiești la o babă să facă un avort, iar la întoarcere spre
casă a făcut hemoragie în căruță și a murit. Cam atât știu și eu.
E prea simplă povestea.
Eu cred că e mai mult în ea. În ce an l-au omorât? La ce vârstă a rămas mica
fără tată? Tipul care l-a omorât, știu ce a pățit? Poate că a fost omorât de
comunișți sau alte forțe și s-au absolvit cu scuza bărbatului gelos. El avea o
funcție guvernamentală. Andrunachii au fost mult prea inteligenți și cu avere
și în perioada aia se dădeau lupte politice mari. Toată familia Andrunachilor a
fost adusă la tăcere. Dacă mă uit la toți Andrunachii – DEOSEBIT DE INTELIGENȚI
și toți tac. Nu se poate. Cine a fost bătăușul? Cine a fost muierea? Ce a pățit
bărbatul după crimă? A fost închis? Judecat? Ceva a fost. Și asta continuă pe
toate sursele de știri: aceiași criminali comuniști își predică politica de
expansiune. Până când nu ne ridicăm să-i amendăm, să-i ajutăm pe acești
promotori ca să se schimbe civilizația se va prăbuși în violență și disperare,
în decadență spirituală și fizică. Dacă nu se iau măsuri împotriva neglijenței
și a greșelilor de fraudă financiară și protecție a sănătății speciei umane, a
eticii în societate ne vom duce toți de râpă.
Cum e posibil să-i
acceptăm în continuare pe cei care au comis fraude să ne predice și să ne
traseze directive în direcția dezvoltării și relațiilor sociale în societate.
De ce nu sunt arestați sau internați acei disfuncționali din societate? Ce se
întâmplă cu logica și etica din viața noastră, dar cu încălcarea drepturilor
omului votate în constituția neamului. Unde e respectul pentru aproapele și cel
neajutorat? Dacă ei vin cu argumente ca să-și justifice agresiunea, atunci noi
de ce nu-i contracarăm și acceptăm cu ușurință crima lor și ne supunem. Se
vorbește de reducerea populației ca motiv ecologic. Bill Gates, Soros, Fauci,
Schwab etc. toți umblă cu șopârle. Suntem deja înlănțuiți aproape global prin
plasa internetului care a anulat toate sursele indepedente de controlul lor.
Cum ridici vocea în apărarea adevărului nativ, cum eșți închis. De ce? Unde e
democrația - libera exprimare a cuvântului?
Geneza a fost
creată prin CUVÂNT, nu prin CIOMAG. Unde să mai fugi pe acest continent gol și
ars de dogoarea soarelui australian. Șosele întinse care îți permit în partea
de nord să atingi mari viteze, de cât te țin curelele mașinii și acest Masarati
nu vrea să depășească 260 km/h în ciuda faptului că pe ceas scrie 320 km/h
maxim. Când vorbești,
vocea la viteza asta vine nu din gura ta ci de undeva de pe bancheta din spate.
E bine totuși că e larg și încăpător, iar seara parcat sub cerul înstelat în
nisipul deșertului poți face dragoste cu iubita dând scaunul pasagerului pe
spate. E relaxant pentru amândoi și o adevărată descărcare de energie
tensionată colectată de peste zi din temperaturile de peste 52 de grade celsius
din nordul roșu australian.
A două zi, treziți
de adierea vântului și a razelor de soare fierbinți pământul e un rotund
perfect de jur împrejur, ne sorbim cafeaua și două chiftele din frigider și cu
zâmbet pe față o luăm din nou la rama cauciucurilor. Combustibilul a scăzut și
dacă nu găsim o stație de benzină curând, riscăm să rămânem blocați. Pe noi
universul ne ajută, Ben, că tu, nu stai ca o momâie faraonică, din piramidă. Ai
dreptate, Lenuța, mă îngrozesc toți aceșția ce stau cu frica în sân și se
ascund de curaj și demnitate, de justiție și înălțare divină. Niște
gândaci care cântă în strună înlănțuitorului. Tu ești prințul aventurii
spirituale, cu activitățile tale interesante, cointeresate de Fructele
pământului (pasa metaforică, cu strălucire, globală, de fericire, cu Albano și
Romira/Romeo și Julieta României, din Abrud-Verona lui Avram Iancu tribun
rebel-revoluționar, îndrăgostit, pașoptist, cum tu te-ai îndrăgosti de frumoasa
și simpatica Mândruță, picătura ardeleană). Azi e mare zăpușeală. Și cum zburăm
pe șoseaua însingurată, dintr-o dată apare în fața noastră o perdea precum un
prapure, o pânză clară precum ligamentul transparent al virginității și în
viteză se rupe elastic și universul deflorat, mă trece într-o altă lume a
deșertului, spre o vale a unei Australii preistorice. Mașina mea nu mai e
mașină, ci doar o căruță la care eu sunt înhămat. Femeia de lângă mine nu mai
era și nici accesoriile secolului 21, ci doar niște paie și ciomege, o undiță,
o sapă, arcul cu săgeți, o toporișcă și câteva funii. Prapurele (de parcă
intrasem într-un stomac) s-a închis la loc. Mă aflam acum în interiorul altei
lumi. În depărtare un nor se ridică în urma unei turme de dinozauri, iar la
marginea drumului de nisip o bătrână aborigineză cânta în jurul unui foc
alăptând doi purceluși, zicând: Dacă nu te întorci repede înapoi din tot ce ai
avut în lumea din care vii, nimic nu va mai fi. O s-o pierzi și pe Lenuța și
bolidul Masarati și tot ce conține viața ta de până acum. Pe americani, pe
ruși, chinezi, evrei și pe români. Am sărit speriat să mă desham de la căruță
cu intenția de a fugi înapoi. Să ies din dezvirginarea cuantică a spațiului și
a dimensiunilor paralele. De fapt, baba înconjurată de câteva ciori, nu o
puteai deosebi de culoarea tăciunilor, mi-a spus că nu există spațiu și timp
liniar, dar eu nu am putut înțelege. Apoi a țipat: Trebuie să rămâi înhămat și
să mergi în revers dacă dorești să-ți revii la locul tău înainte de apusul
soarelui că altcum o s-o pățești ca Dostoievski care s-a căsătorit cu fata
săracă crezând că o va face fericită. Rezolvarea ta nu e aici.
Din văzduh cobora
în picaj un vultur imens ca să mă înhațe. În acel moment, sufocat de ghiarele
lui, am zărit una din ciorile babei că a sărit deasupra pe vultur și-a înfipt
ghearele în șira spinării, l-a apucat de gât în marele clonț negru, zgrunțuros,
plin de dinți mărunți și aprigi. Văzându-se încolțit, Vulturul mi-a dat drumul
și a început să urce cu aripile întinse spre înaltul cerului. Era singura lui
scăpare din bătălia cu Cioara, îmi spuse baba. Vulturul știe că dacă se ridică
sus de tot în atmosfera rarefiată, Cioara nu mai poate respira și-i dă drumul.
Eram ud leoarcă și
aproape gol din cauza transpirației și cum munceam să împing în deal, ea mă
întreabă unde fug așa în grabă, de ce doresc să mă reîntorc în camera secolului
21 care a înnebunit. Rămâi cu noi. Ochii babei s-au luminat, de asemenea și
fața dintr-o dată, privind în căruță, pe bancheta din spatele meu unde zăcea o
salbă din scoici și dinți de Guana pe care le cumpărasem cadou din Muntele Isa.
Le vrei? Sunt ale tale, îi zic, dacă mă ajuți să împing căruța înapoi și așa,
amândoi, în viteză am zburat înapoi în Masarati, lovit de sclipirea soarelui
dintr-un semn de pe marginea șoselei care anunță o stație de petrol în
următorii 30 de km și țipătul Lenuței care sări în sus de frica șopârlei din
cală.
Se
făcu noapte.
Ben Todică
Epilog
Cioara reveni în picaj în dreapta
Bătrânei aborigene în timp ce vulturul imperial își continuă zborul cu gâtul
paralizat, însă cu stil în viață datorită instinctului de conservare, a
înțelepciunii sale de pe urmă. „De ce nu rămâi în lumea noastră unde, cu
înțelepciunea de unde vii, ai putea fi rege?” „Nu. Mă întorc la civilizația
Ginghis Hanilor, Alexandrilor, Napoleonilor, Cezarilor, Staliniștilor a marilor
noștri eroi...” „Mari eroi spui, exclamă băbuța, poate vrei să spui marile
gunoaie ale istoriei al căror nume a cultivat violența și pârjolul, mari
războaie și exterminări de familii și popoare prin anumite evenimente au
dispărut cunoștințele culturii lor milenare în care s-au plămădit leacuri,
binecuvântari și s-au născut semințele salvării omului, semințe dispărute odată
cu îndestularea poftei orgoliilor voastre. Voi mereu vă justificați, crima
ascunzând-o după masca eroului chiar cu riscul exterminării nucleare. Vreau să
mor cu ai mei.” „Iha. Iubirea de aproapele. Văd că ești un mare suflet și am să
te ajut să oprești un astfel de sfârșit. Odată lansate aceste rachete nucleare
nu le mai poate opri nimeni. Gândirea civilizației voastre materialiste și
egocentrice nu va permite să vedeți multidimensional, o dimensiune ce se
cultivă în multiculturalismul popoarelor.” „Cum?” „Odată în zbor trimiți o
radiație laser către racheta care prin schimbarea polară a gravitației
pământului, o simulare forțează adresa programului digital să
schimbe/înlocuiască adresa cu reversul drumului parcurs până atunci revenind la
punctul din care a plecat. Odată rezolvată/anihilată această armă, imperiile
vor renunța la rachete teleghidate.”
Nu am înțeles mare
lucru, însă am fost fascinat de convingerea și ajutorul acestei lumi
ancenstrale. Voi porni detectiv să fac lumină bunicului. Executarea lui e tot
atât de misterioasă precum a lui John Fitzgerald Kennedy.
BT
COMENTARII:
Tu, construiești imposibil, într-un fel
fatastic, fantasme/basme (nu ești, frumoaul mit-legendă-Petre Ispirescu, un
tipograf inspirat, nu și bolund de cap, ci un intuitiv și inventiv, cu vorbe
faine, în limba română, de legende și de basm și altruism,-cuget esențial românesc
care merge ca uns la inima omenească, provita, sus pe Arcă ca pe crucea
hristică a fericirii, prins, cu toate trebile impecabile, compatibile, cu
viața, în și cu structuri, idei fantastice, costruiești, cu mintea brici/bici. PR-F
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu