PESTE
AL ROMÂNIEI PRAG
~*~
Chiar
acuma o văd la televizor-proteve pe Xonia,
cântă
la vorbește lumea
și
e o româncă, e minunea, cea frumoasă,
cum
rar ca luluc, ca fizonomie, cu armonie faină sinfonie,
cu
omenie, senină, o lumină dulce, de pomină,
Ben
ca o doină, lumină lină ca cea a învierii și mesie, a iubirii
(declară,
că iubește România și aiasta-i culmea,
idila
profetului, pe altarul soarelui).
Zice
că există suflet și cuget,
de
dragul rimei,
pe
aleia teilor înfloriți, pe alei,
pentru
rod cu tei înfloriți, cu albi porumbei,
cu
a păcii pârghii-liturghii,
un
fain firesc românesc,
cu
un unic specific,
un
drag de drag-făinoșag dialectic fabulos-frumos-luminos
ca
mireasă care va fi,
pe
brață trecută
peste
prag, cu artă,
este
peste trecută peste,
a
României prag.
*
CU
IZ UNIVERSAL
În
vorbește lumea, în culori de neliniște
e
un profund păstor excelent, blând,
cu
sentiment de liniște,
în
la sentiment,
la
sentiment național,
în
trăsături blânde, de liniște și de realitate,
cu
iz universal
de
profund
e
o scumpă,
Xonia.
~*~
PAVEL
RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu