Ioan Miclău-Gepianu:
VERSURI ALCAICE
~*~
N-am visat între ce vremuri mi-a fost dat să creez
versuri,
Să-mi înnobilez ființa cu-ale armoniei daruri și
eresuri.
Vise mari în lumi de aburi, Doamne, de ce mi-ai
trimis,
Între nori bătuți de vânturi să-mi ridic un paradis?
Într-un veac umplut cu intrigi, par un bulgăr românesc
Aruncat în groapa mare ca dovadă de cât frații mă
iubesc!
Am un Neam creat de Tine, Sfinte Mare Dumnezeu,
Îl iubesc, și-oi fi ferice cu mult har să-l dăruiești,
Iar eu o frunză pe vânt să zbor spre-alte lumi
cerești!
*
POMUL DE SANDAL
Câtă bunătate are, ce parfumuri glorioase, tămâioase,
Ne aduce ramurile, frunzele, pom din rai - pom de sandal,
Nu pretinde, de se-ndoaie nu se rupe, pare șui, un pom
banal,
Dar e-ales ca simbol mare, razele de soare, ale Lunii
cea bălaie,
Îl incoronează numai pentru că el parfumează și
securea care-l taie!
*
EU
Eu niciodată n-am bârfit pe omul cel cuminte,
Și-am căutat cuvinte potrivite și pentru cel ce minte!
Căci uneori și omul cel cinstit, se poate ca să mintă,
Dar numai spre a se feri, a nu se da de partea celora
cu smintă!
*
PRIETENIE
Când un prieten drag te lasă, nu te plânge plină-i
lumea,
Dar încearcă astă dată să-ți alegi un fost dușman,
Nu te speria, căci este tot un om cu simț uman,
Ba are să fie mândru, mai cinstit, bucurie ce-și
dorea!
*
Drept Judecător…
Nu sunt eu să judec lumea, este sus un Drept
Judecător,
El judecă de merit cel are fiece popor.
Eu sunt un trecător peste hotare ca furnica,
Sunt omul călător ca fiecare, dar mai mult, sunt un
nimica!
~*~
IOAN MICLAU GEPIANU
COMENTARII:
Aici e o familie, o sfântă familie, cu multă artă mândră, harnică, cu mult spirit românesc, cu multă odiseie și poezie homerică geto-dacică. PR-F
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu