GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - Tăierea capului Sf. Prooroc IOAN Botezătorul

 

Tăierea capului Sf. Prooroc IOAN Botezătorul

 

   „Vremea apocalipsei aduce pârga  

   roadelor eroismului și ale martiriului!”

                     (Valahiel Monahul)

    „Este vremea muceniciei! Luptați până la capăt! Nu vă temeți!”

                                  (Părintele Iustin Pârvu)

 

   Mântuitorul nostru Iisus Hristos, avertizează Proorocii despre înșelarea, vicleșugul, fățărnicia cărturarilor și fariseilor – legiuitorii, ierarhii cultului religios, alți dregători, statul, orânduirea lumească, care fac legi dar nu le respectă, care una zic și alta fac, dar continuu asupresc, împilează, nedreptățesc, profanează, fac ucideri, mișelii, strâmbătate și fărădelegi.

   4. „Că leagă sarcini grele și cu anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul nu voiesc să le miște.

   5. Toate faptele lor le fac ca să fie priviți de oameni...

   6. Și le place să stea în capul mesei la ospețe și în băncile dintâi în sinagogi.

   7. Și să li se plece lumea în piețe și să fie numiți de oameni: Rabi.

   8. Voi însă să nu vă numiți rabi, că Unul este Învățătorul vostru: Hristos, iar voi toți sunteți frați.

   9. Și tată al vostru să nu numiți pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.

   10. Nici învățători să nu vă numiți, că Învățătorul vostru este unul: HRISTOS.

   11. Și care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru!

   12. Cine se va înălța pe sine (parveni) se va smeri (micșora, va cădea), și cine se va smeri pe sine (va fi modest) se va înălța.

   13. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că închideți împărăția cerurilor înaintea oamenilor; că voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați.

   14. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! (ierarhii, clerul...) Că mâncați casele văduvelor și cu fățărnicie vă rugați îndelung; pentru aceasta mai multă osîndă veți lua.

   15. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un ucenic, și dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei și îndoit decît voi.

   16. Vai vouă, călăuze oarbe, care ziceți: Cel ce se va jura pe templu nu este cu nimic legat, dar cel ce se va jura pe aurul templului este legat.

   17. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul?

   18. Ziceți iar: Cel ce se va jura pe altar cu nimic nu este legat, dar cel ce se va jura pe darul ce este deasupra altarului este legat.

   19. Nebuni și orbi! Ce este mai mare, darul sau altarul care sfințește darul?

   20. Cel ce se jură pe altar se jură pe el și pe toate câte sunt deasupra lui, pe Cel ce locuiește în el.

   21. Cel ce se jură pe cer se jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el.

   22. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii (Legea divină): judecata, mila, credința; pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați.

   23. Călăuze oarbe care strecurați țînțarul și înghițiți cămila!

   27. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că semănați cu mormintele voastre cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sînt pline de oase de morți și de toată necurăția.

   29. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele proorocilor și împodobiți pe ale drepților.

   31. ...Voi sînteți fii ai celor ca au ucis pe prooroci.

   32. Dar voi întreceți măsura părinților voștri!

   33. Șerpi, pui de vipere, cum veți scăpa de osînda gheenei?

   34. De aceea, iată EU trimit la voi prooroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni; dintre ei veți biciui în sinagogi și-i veți urmări din cetate în cetate.

   35. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel, până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ați ucis între templu și altar.

   36. Adevărat grăiesc vouă, vor veni acestea toate asupra acestui neam.

   37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și cu pietre ucizi pe cei trimiși la tine; de cîte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ați voit.

   38. Iată, casa voastră vi se lasă pustie.” (Matei 23, 4-38)

   Deseori, puternicii politici ai zilei și-au ucis Profeții, cum a fost omorât Profetul Ioan.

   „În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.

1.    Și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morți și de aceea se fac minuni prin el.

2.    Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat și l-a pus în temniță, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.

3.    Căci Ioan îi zicea lui: Nu ți se cuvine să o ai de soție.

4.    Și voind să-l ucidă, s-a temut de mulțime, că-l socotea pe el ca prooroc.

5.    Iar prăznuind Irod ziua lui de naștere, fiica Irodiadei a jucat din mijloc și i-a plăcut lui Irod.

6.    De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.

7.    Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.

8.    Și regele s-a întristat, dar pentru jurământ și pentru cei care ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.

9.    Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan, în temniță.

10. Și capul lui a fost adus pe tipsie și a fost dat fetei, iar ea l-a dat mamei sale.

11. Și, venind ucenicii lui, au luat trupul și l-au înmormântat și s-au dus să dea de știre lui Iisus, care s-a întristat.” (Matei 14, 1-12)

   Profetul IOAN Botezătorul a fost cel mai mare Prooroc din seminția getă – Patria profeților, a filosofilor, și-a poeților, din toate timpurile care, a în clarviziunea sa a văzut vremea divină pogorâtă pe pământ prin venirea lui MESIA – IISUS HRISTOS, întrupat din Fecioara MARIA, Prințesă a seminției geto-dace, care L-a născut pe Mânuitorul lumii.

   IOAN Botezătorul este de două ori Darul privilegiului divin: este văr primar cu Hristos și Nașul lui de botez.

   Misiunea lui Ioan a fost să pregătească spiritual CALEA misiunii mesianice a lui Iisus, de aceea i se mai spune și Înaintemergătorul, cel care netezește Calea ca să vină LUMINĂTORUL lumii.

   Proorocul Ioan a învățat poporul apăsat de jugul legii politice, l-a curățit de păcate, l-a primenit ca să-L poată primi pe PROFETUL absolut, i-a luminat conștiința, l-a întărit în credință, i-a format caracterele, l-a apropiat de Dumnezeu, l-a înfiiat lui Hristos – Mântuitorul, i-a certat spre îndreptare pe asupritori, pe marii păcătoși, precum tetrarhul Irod, Irodiada, fariseii...

   Sălășluirea păcătosului în păcate grele, precum desfâul, curvia, preacurvia, dezmățul, alte fărădelegi, fără a ajunge la pocăință și la îndreptarea prin fapte bune, atrage după sine păcate strigătoare la cer, ca, uciderea, sodomia, persecuția, arestarea, tortura celor nevinovați.  

   Toți întunecații lumii, bezmeticii urii (cei care întorc spatele lui Dumnezeu, spatele LUMINII necreate), văd în bezna lor, nebunia mișelească de a ucide pe luminători, ei, nebunii și orbii, care nu se văd decât pe ei, deseori nici nu se văd, ci doar se simt, care vor ca poporul să-i vadă și să-i cinstească doar pe ei, să robească doar lor și să se jertfească doar pentru ei.

   Proorocii sunt Fiii spirituali, cei mai de seamă ai unei națiuni, ai unui popor, ai unui Neam, care au vocație și misiune divină ca să lumineze, să îndrume, să călăuzească, să înțelepțească, să întărească CETATEA – comunitatea națională a vremii lor și după caz să se jertfească, conform Voinței și planului lui Dumnezeu, cu poporul respectiv.

   Proorocii sunt înzestrați, hărăziți de Dumnezeu cu virtuți deosebite, cu haruri speciale, cu destine providențiale, între ele sălășluind credința, curajul, răbdarea, cumpătarea, oratoria, demnitatea, autoritatea, înțelepciunea, viziunea, proorocia, clarviziunea, jertfa, iubirea.

  Proorocii respectă legea omenească dacă este dreaptă, statul și oligarhia lui, atâta timp cât nu contrazic Autoritatea, Libertatea, Adevărul, Dreptatea, Morala și Iubirea lui Dumnezeu.

   Proorocii sunt pilde, modele, arhetipuri pentru toți cetățenii comunității lor și ai lumii!

   Când se comit prin lege ori stăpânire, abuzuri, asupriri, crime, imoralități, nedreptăți, profanări, fărădelegi, furturi, înșelăciuni, prigoniri, persecuții, învățături deșarte, desfrâu, Proorocii sunt în focul luptei pentru Adevăr și Dreptate, prin graiul, trâmbița, tribuna, sabia cuvântului cu care lovesc în oricine, chiar și în suveranul vremelnic care încalcă Armonia divină a poporului jertfelnic și credincios.

   Toți Proorocii își au discipoli, înțelepți, cărturari, care țin prin pildele lor, cumpăna și conștiința trează în popor, împărtășind aceeași soartă cu Profeții lor, deseori plătind tributul lor sacru cu sânge curat.

     Proorocii și ucenicii lor, au ca misiune divină, Voința lui Dumnezeu, Care se pogoară peste voința poporului, iar ca vocație sacră eroismul și martiriul vieții-voinței lor.

   ”De aceea, iată EU trimit la voi prooroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni; dintre ei veți biciui în sinagogi și-i veți urmări din cetate în cetate. Ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ.” (Matei 23,34-35)

   Niciodată n-a lipsit din Patria noastră – Patria lui Hristos și a Maicii Sale, Dacia Mare, PROOROCUL și ucenicii lui, dar nici Irod, nici cărturarii și nici fariseii fățarnici.

   Profetul nostru Mihail Eminescu a fost ucis din ordinul expres al lui Irod de Hohenzollern. „Profund incomod tuturor centrelor antiromânești de putere – care-și exercitau, din plin, în epocă, influența asupra țării – a fost distrus, în mod sistematic, de către agenți ai acestora – între care, și nota bene, jucând roluri-cheie, se numărau personalități de primă mărime ale vieții noastre publice.” (Radu Mihai Crișan, Spre Eminescu, Ed. Cartea Universitară, București – 2005, p. 267)

   Înscenându-i-se nebunia, irozii l-au internat abuziv în diverse sanatorii de boli psihice, de fapt, un alt fel de domiciliu obligatoriu. Astfel, Profetul nostru a fost ucis de două ori: Întâi spiritual, când i-a fost înscenată nebunia pentru a-l discredita în ochii națiunii și a i se retrage dreptul de a-și exprima convingerile, Adevărul, în presă. A doua oară l-au omorât fizic, prin administrarea de substanțe chimice nocive, inclusiv mercur sub formă de injecții.

   Marele Prooroc Arsenie Boca, a fost ucis de securitate, din ordinul Irodiadei, în 28 Noiembrie 1989. Într-o noapte a Sf. Ap. Andrei, în urmă cu o jumătate de veac a fost ucis mișelește alt mare Profet al Neamului și al Bisericii lui Hristos. Părintele a prezis că, „Ceaușescu va fi omorât în ziua de Crăciun 1989”, continuând, „Și voi muri și eu, cu vreo 3 săptămâni înaintea lui.” (mărturie consemnată de Biliboacă Matei, Săvăstreni în, Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum, vol. 2, Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2006)  

   „Ne-a mărturisit că nu va mai dura mult timp și va pleca spre împărăția Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mișelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuși, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată.” (Radu Cinamar, Viitor cu cap de mort – în culisele puterii, Ed. Daksha)

   Alți Profeți ai Neamului și ai lui Dumnezeu, precum Părintele Iustin Pârvu, arhimandritul   Arsenie Papacioc și mărturisitorul Ioan Ianolide, și mulți alții, au pătimit crunt în temnițele diabolice ale irozilor atei, unelte oarbe ale lui Antihrist, ale Distrugătorului.

   Toți nebunii, orbii, cărturarii și fariseii, fățarnici politici, satrapi ai zilei, slugi care au pregătit Marșul Distrugătorului, aduc în timpul orbirii și mișeliei lor, zile sau ani din vremea apocalipsei. „Cine poartă în sine pecetea duhului rău, grăiește Sf. Siluan Athonitul, acela revarsă acest rău și asupra celorlalți.”

   Când monștrii răului, slugile mondialismului, ale ecumenismului, ale Distrugătorului, instaurează Era lor – apocaliptică sub domnia lui Antihrist, în ura lor asupra creștinilor ortodocși și a lui Dumnezeu, nu se mai tem de nimic, distrug totul.

   Răstoarnă totul cu susul în jos: creația, firea, familia, casa, rânduiala, armonia, tradiția, libertatea, adevărul, școala, biserica, cultura, curajul (lupta), justiția, copiii, tineretul, poporul, toate instituțiile fundamentale...

   Distrug totul după vrerea Distrugătorului.

   Ucid totul, până și pe Profeți, după pofta Distrugătorului.

   Vremea apocalipsei aduce însă cu sine pentru Neam și vremea eroismului, a martiriului!

   Din înțelepciunea Profeților noștri pătimitori ori uciși :

   Luceafărul MIHAIL Eminescu

   „A te manifesta liber înseamnă a dispune după propria-ți judecată – eul cogitans, nu eul dogmatic al politicianului – de puterile tale intelectuale și moral-religioase. Libertatea înseamnă ierarhie. Ierarhie a creației, a conștiinței, a spiritului, a virtuțiilor, a meritelor, a competențelor, a responsabilității, a sacrificiului, a jertfei, a iubirii.

   Anularea oricărei ierarhii înseamnă haos, confuzie de valori, putința de a egaliza omul de valoare cu nulitatea. Egalitatea este întunericul însuși, este în accepțiunea ei perfidă, „cea mai mare dușmană a libertății” și de aceea la noi în țară o vor toți străinii.” (Mihai Eminescu, Libertatea și marginile ei, în Opere, vol. XV, p. 79)  

   Părintele ARSENIE Boca – Sfântul Dacoromânilor

   „Sfânta Liturghie mai ține lumea. Sângele Mielului din Sfânta Împărtășanie mai ține sufletul în oase și lumea în picioare... Să ne spovedim și împărtășim mai des, că va sosi timpul când se va lua Sfânta Liturghie la cer și nu se va mai săvârși pe pământ...

   Îmi pare rău de voi românilor că sunteți slăbiți în credință. Veți cădea din cauza fricii. Frica-i de la diavol; nu vă fie frică pentru a vă salva sufletele. Vor veni vremuri foarte grele, dar toate sunt îngăduite de Dumnezeu, care este camaradul de drum al fiecăruia, de la naștere până la moarte.

   Vor cădea și cei aleși, îmi pare rău că sunteți cei de pe urmă. Vă vor cerne. Vor pune impozite, taxe și alte îngrădiri. VĂ VOR LUA TOTUL!” (Profeții și mărturii creștine pentru vremea de acum, vol. 2, Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2006)   

    Duhovnicul Moldovei, Părintele IUSTIN Pârvu

    „Nu credeam că voi trăi să văd și eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice – dar iată mânia lui Dumnezeu – pentru toate păcatele și fărădelegile pe care le-am săvârșit – a venit mai degrabă asupra noastră... Ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viață, până acum ar fi fost o risipă de energie...

   Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim și să ne punem cenușă în cap, ca să ne dea Domnul harul și puterea de a primi mucenicia.

   Va trebui să creăm mici fortărețe, mici cetățui de supraviețuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep și își amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, școala noastră – în care să ne creștem copiii în duhul acesta ortodox, să avem spitalele și moașele noastre. Copiii încă de la naștere trebuie protejați...

   Fiecare este dator să-și mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze și să vadă că ne aflăm în fața unui moment de mare cumpănă în care ai de ales: să-ți pierzi sufletul sau să-ți salvezi sufletul. Acum e timpul jertfei!...

   Lupta este deschisă. Luptați până la capăt! Nu vă temeți!  Așa cum a început creștinismul, așa va și sfârși – în dureri și în suferință. Pecetluiți creștinismul cu mucenicia voastră pentru Hristos!” (Marșul Distrugătorului, Ed. „Credința Strămoșească”, 2009, p. 5-11)

   Părintele ARSENIE Papacioc – Patriarhul de La Marea Albastră

   „Inima e adâncul cel mai adânc din noi. Aș putea spune că inima e o ființă în ființă. Spune Dumnezeu: „Am făcut inima ta ca să locuim în ea!” (Ioan 14, 23) Inima este locul pe care l-a făcut special ca să fie găzduit EL. Mintea e subordonată inimii. Ființa noastră de răspundere și de adevărată bucurie prin unire cu Dumnezeu e inima. Curățirea inimii ar fi deci un motiv care trebuie respectat în vederea primirii Sfintei Împărtășanii cu Trupul și Sângele Mântuitorului.” (Profeții și mărturii creștine..., op. cit.)

   Mărturisitorul mistic IOAN Ianolide

   „Deținutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Și totuși el e trist și îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării țării se profilează ca stăpâni și ai lumii ce va veni. Este îngrijorat pentru că înțelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenți și fără precedent.

   Vițelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină mașinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material și a finalității neantice.

   Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice și al tehnicii de determinare a conștiințelor va fi atotputernic și va nimici omenirea.  

   Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizație, nimeni nu poate guverna forțele tehnologice în această civilizație. De aceea omenirea trăiește pe culmile disperării.

   Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos și a creștinilor. De câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie și la Duhul Sfânt.

   Suferințele ce ni se pricinuiesc au menirea să biciuiască lenea noastră și să ne lumineze mințile.”  8 August 1985. (Ioan Ianolide, Deținutul profet, Ed. Bonifaciu, București-2009)

 

    Să stăm bine în dreapta credință, în ultima prigoană!

    Să stăm fără frică, spre a nu ne pierde sufletele!

    Să luăm aminte la apocalipsă, dar și la mucenicie!

   Tuturor purtătorilor sfântului nume, credință, curaj, rugă, răbdare, luptă, biruință!

                  GHEORGHE  CONSTANTIN  NISTOROIU

     28 August 2023  -  Ajunul Tăierii capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul