VIDEOSONET 19
Antisonetul, așa cum l-am numit, nu e
doar un surâs forțat, aruncat peste marasmul zilei. E un zâmbet necesar. Tot în
ideea echilibrului. Mutația ține mai mult de orientarea conceptuală. De la teme
clasice și reiterate de veacuri (dragoste, natură) se trece la decodarea
orizontului din imediata noastră vecinătate, la relația dintre ceea ce mișcă în
apropiere și propriile noastre comprehensiuni. In extenso, putem spune că
sinonimul antisonetului este chiar ființa.
PS: Să mai spună cineva că sonetul nu
poate sta la braț cu noi, cei de azidictionar de sinonimeDD!
DOI STURZI
antisonet 2
~*~
Când să parchez în faţa casei mele,
Văd locul ocupat şi nu m-ajută
Privirea calmă. Intru în derută.
A fost o zi cu-o sută de belele.
Vine vecinul, cel bolnav de gută.
- A cui e rabla? zic, pornit pe rele.
Simt că mă ia pe loc cu ameţele.
- Sunt musafiri la numărul o sută.
- Şi chiar la mine s-au găsit să
steie,
Să nu-mi pot pune roata lângă scări?
- Câte bordeie-atâtea obicee!
Îmi vin în cap o mie de-ntrebări.
Din portbagaj apuc nervos o cheie....
Doi sturzi în pom se ţin în
dezmierdări.
~*~
Adrian Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu