școala
de vulpi
~*~
o
singură dată am fost cel mai fericit muritor
cine
a învins un imperiu acela îl va și conduce
păstrându-și
dreptul la durere ca pe o pradă
cine
a blocat o țară tot el o va și debloca spălând-o cu armurile ploii
în
urma mea 599 de împărați își așteptau verdictul
și
dintre toți
numai
eu
fusesem
admis la școala de vulpi
primul
pe listă
nebănuind
că la intrarea în teatrul de elanuri ilicite
mă
așteaptă înțeleptul pentru a deschide toate ușile
conservând
tăria armelor în codri seculari
de
unde să cresc singur ca un lăstar viguros în pădurea
pe
unde nu va călca nimeni deși va fi vreme de foamete
și
toți vor trebui să-și lepede pielea cleioasă de șarpe
și
să coboare în sine pentru a-și vedea mai bine
chipul
de roman și nu de barbar
spălându-se
la vremea de apoi cu versuri de poeți iluștri
trebuind
să se comporte
precum
niște copii bine crescuți când vin musafirii
ca
să le alunge tristețea existențială
încep
să le recite poezii
după
care se ascund într-un colț interstelar
ieșind
de acolo doar când vor fi crescut mari
bucurându-se
de
primirea triumfală a regilor
învinși
de propria lor lașitate
am
deplâns întotdeauna
soarta
necinstită a celor care s-au gândit
la
viața altora mai mult decât la propria lor moarte
fără
demnitate în așteptarea pedepsei
i-am
găsit ascunși în camere obscure
și
ducând o viață mizerabilă
m-am
străduit a le face iertată indolența
omului
beat de propria lui inconștiență
nu-i
poți trezi sentimentul responsabilității
nici
dacă-l lovești în moalele capului cu trăsnetul adevărului de vară
am
coborât în lumea subcerescului și am săpat șanțuri de cârtiță
am
scos la iveală povești de dragoste din alte lumi
păstrez
lumina
ce
am găsit-o în adâncuri
și
ea mă duce
tot
mai departe
încet
tot mai încet
în
lumina dintâi
fără
nume
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu