7 obiceiuri ciudate

7 obiceiuri ciudate ale strămoșilor noștri, care azi ne stârnesc râsul

21 august 2017 Istorie ascunsă

În cazul în care credeai că oamenii din trecut erau mai puțin excentrici decât noi, să știi că te înșeli. Fie că era vorba de modă sau de tradiții, strămoșii noștri erau la fel de surprinzători și inventivi ca noi. Lucruri care astăzi ne șochează, ne revoltă sau ne amuză erau perfect normale acum ceva vreme. De la pantofi cu platforme de 50 de centimetri la fotografiile post-mortem, îți prezentăm câteva obiceiuri ciudate (chiar foarte ciudate) ale oamenilor care au trăit în secolele trecute.

1. Primul și al doilea somn

Obiceiuri ciudate - somn

Foto: medievalists.net

În Evul Mediu, europenii practicau ceea ce se numea „somnul bifazic”. Deși sună pompos, este vorba de un concept simplu. Oamenii din acea vreme mergeau la culcare la asfințit și dormeau până la miezul nopții. Apoi, se trezeau pentru 2 sau 3 ore.

În acest timp, unii se rugau sau citeau, alții stăteau împreună cu familia sau vecinii. Apoi, urma cel de-al doilea somn, care dura până la răsărit. Bineînțeles, nu toată lumea avea aceste obiceiuri ciudate.

Spre exemplu, în „Noaptea în Evul Mediu”, autorul Jean Verdon menționează că obiceiurile nocturne depindeau și de vârstă. Spre exemplu, copiii dormeau întreaga noapte, timp de opt sau nouă ore fără întrerupere.

2. Ceasuri deșteptătoare umane

Obiceiuri ciudate - trezitori

Trezitori profesioniști, în acțiune în Londra

Foto: metro.co.uk

Pe vremea când nu existau ceasuri deșteptătoare, era dificil să te trezești la o anumită oră. Asta până la apariția „ceasurilor deșteptătoare” umane. De la jumătatea secolului al XVIII-lea până în anii ’50, oamenii cu această profesie erau angajați pentru a le da deșteptarea celor care trebuia să se trezească devreme.

De obicei, foloseau un băț pentru a bate la geamul clienților sau trăgeau în ferestre cu boabe de mazăre, printr-un tub special.

3. Obiceiuri ciudate – rochițe pentru băieți

Obiceiuri ciudate - rochii

Foto: eastnews.ru

Din secolul al XVI-lea până în anii ’20, nu era nimic ciudat ca, până la o anumită vârstă, băieții să poarte rochii. De obicei, până împlineau 4-8 ani, părinții îi îmbrăcau pe băieți la fel ca pe fete. Motivul principal al acestor obiceiuri ciudate era, probabil, de ordin financiar.

Dat fiind că la acea vârstă copiii cresc foarte repede, rochițele rămân mici mai greu și, deci, nu trebuie schimbate atât de des. Această cutumă n-a ocolit nici măcar familiile regale. În poza de mai sus, Alexei, fiul țarului Nicolae al II-lea al Rusiei, din familia Romanov, este îmbrăcat în rochie și cu greu poate fi deosebit de surorile lui.

4. Platforme de 50 de centimetri

Obiceiuri ciudate - zoccoli

Foto: collectorsweekly.com

Când vine vorba de modă și frumusețe, strămoșii noștri nu se dădeau înapoi de la excentricități. Între secolele al XV-lea și al XVII-lea, erau populari niște pantofi care astăzi ar stârni râsul. Denumiți zoccoli sau pianelle, acești pantofi aveau o platformă de până la jumătate de metru.

Zoccoli își au originile în Veneția și erau purtați de curtezane și femeile nobile deopotrivă. De cele mai multe ori, zoccoli erau un semn al statutului înalt al celei care-i purta. În timpul Renașterii, acești pantofi s-au răspândit și în restul Europei.

În 1430, înălțimea platformei a fost limitată prin lege la 7,5 centimetri, dar majoritatea femeilor nu respecta regula. Așa cum era de așteptat, zoccoli erau foarte greu de purtat și deformau mersul. De multe ori, femeile aveau nevoie de ajutorul a doi servitori pentru a putea merge și a nu se accidenta.

5. Fotografii post-mortem

Obiceiuri ciudate - fotografie post-mortem

Foto: dailymail.co.uk

Când vine vorba de obiceiuri ciudate, fotografia post-mortem ar trebui să ocupe, probabil, primul loc în top. Când le murea cineva apropiat, oamenii din secolul al XIX-lea făceau ceva de neimaginat în zilele noastre. După ce le machiau și aranjau astfel încât să pară vii, își făceau poze alături de rudele decedate.

Obișnuiau să așeze cadavrul în poziții cât mai naturale, iar în unele cazuri desenau ochi pe pleoapele închise. În acele vremuri, fotografia era ceva rar și costisitor, astfel că imaginile post-mortem erau adesea singurele fotografii cu persoana respectivă.

6. Obiceiuri ciudate – „Mașinile” de scăldat

Obiceiuri ciudate - carute

Foto: messynessychic.com

Spre deosebire de vremurile actuale, oamenii din trecut erau mult mai pudici. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, a face plajă presupunea un ritual elaborat. Pentru a-și feri trupurile de ochii curioșilor, atât femeile, cât și bărbații se scăldau în mare cu ajutorul unor căruțe speciale.

Căruțele erau amplasate în apă, în așa fel încât toată lumea să se poată scălda în voie, în intimitate. De obicei, căruțele folosite de bărbați erau situate la o distanță considerabilă de cele folosite de femei, pentru a limita la minimum contactul vizual.

7. Fumatul în avion

Obiceiuri ciudate - fumat

Foto: npr.org

Deși majoritatea datează de acum câteva sute de ani, unele obiceiuri ciudate sunt chiar mai recente. Spre exemplu, acum 50 sau 60 de ani, fumatul nu era considerat un obicei dăunător. Astfel, se putea fuma oriunde, oricând și în orice circumstanțe. Oamenii nu se abțineau de la fumat nici măcar la bordul avioanelor, care aveau instalate scrumiere la fiecare scaun.

Astfel, până în anii ’70, fumatul era permis în orice aeronavă. Compania americană United Airlines a fost prima care a creat o secțiune de nefumători la bordul avioanelor, în 1971. După lungi dezbateri în Congresul american, fumatul în avion a fost interzis abia în 1988, pentru zborurile interne de sub două ore.

În februarie 1990, fumatul a fost interzis pe zborurile interne de până la șase ore (piloților le-a fost, însă, permis să fumeze în continuare). În SUA, fumatul la bordul avioanelor a fost interzis total abia în anul 2000.

Sursa: Prof. Valentina Lupu

Gand de seara

COPACUL INCOVOIAT - Sfantul Tihon din Zadonsk

Vezi ca un copac încovoiat nu foloseste la nimic. Asa este si omul cel hain, a carui inima este nedreapta. Acesta nu e bun de nimic, întocmai ca si copacul cel sucit. Daca este sluga, lucreaza cu lenevie si cu viclenie, fiind necredincios si prefacut. De este pedepsit, cârteste si se razvrateste. Iar de este miluit, nesocoteste mila. La bucurie se face samavolnic si se îndârjeste, iar la nenorocire se mânie si huleste. Într-un cuvânt, nici prin milostivire nu se pleaca, nici prin pedepsire nu se îndreapta, asemenea unui copac încovoiat, care nu se va face drept nici de la caldura, nici de la ger. Iar pricina dintru care se întâmpla astfel este inima nedreapta, care pe toate le înrâureste. La fel si un om slobod, daca este rau, îsi vadeste rautatea, caci unelteste doar cele pe care le vede ca fiindu-i lui prielnice, chiar daca Domnul se scârbeste de acelea, iar pentru el si pentru ceilalti sunt pagubitoare. De i se va da acestuia un loc de cinste sau o dregatorie, va cauta numai folosul sau, nu si pe cel al supusilor lui. Din pricina cinstirii se îndârjeste, iar fiind lipsit de ea, se razvrateste, cârteste si huleste; nimic nu-l poate îmbuna, întrucât inima lui este sucita si desfrânata. Ori, dimpotriva, asa precum un copac drept e trebuincios pentru orice lucru, la fel este si omul bun, care are o inima dreapta. Iar inima dreapta este cea care asculta de Domnul si Facatorul ei si urmeaza voia Lui cea sfânta. Dumnezeu le face pe toate spre folosul nostru. Asemenea si inima cea buna se straduieste sa faca totul spre slava lui Dumnezeu si spre folosinta fratilor ei. Ce vrea Domnul, aceea voieste si ea. Dumnezeu le doreste si le face tuturor doar binele, fara nici o dobânda pentru Sine. Asemenea si ea nazuieste si se straduieste sa savârseasca cele bune pentru toti, fara a-si cauta siesi folosul. Caci zice Apostolul ca „dragostea nu cauta ale sale” (1 Corinteni 13, 5). Acolo unde se gaseste dragostea cea adevarata, se afla si inima cea dreapta. Necatând la cinstirea ce i se aduce sau la dregatoria care i se da, o inima ca aceasta mereu si pretutindeni va face faptele dreptatii si va fi vrednica de orice lucrare ori dregatorie.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 110

BUSOLA - Sfantul Ioan din Kronstadt

Avem un barometru care nu greseste si care arata cum urca si coboara nivelul vietii noastre duhovnicesti. Acesta e inima. Am putea-o numi si busola, dupa care ne calauzim când navigam pe marea vietii. Ea ne arata încotro mergem: spre Rasaritul cel duhovnicesc, Care este Hristos, sau spre apus, adica spre întunecata împaratie a mortii, cea a diavolului. Cauta cu luare-aminte la aceasta busola, sa nu te însele; sa-ti arate calea cea dreapta. „Daca inima noastra nu ne osândeste, avem îndraznire catre Dumnezeu” (1 Ioan 3, 21), adica ne îndreptam spre Rasarit.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 64.

           

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda

ITHACA 499, FABULA CEASULUI CUMPĂRAT LA PRAGA, Arturo Corduera, Peru