Ioan
Miclău Gepianu: APRECIERI DEDICATE CELOR DOUĂ POEZII
ALE
Dlui. ADRIAN BOTEZ:
ONIRISM
ȘI PROFETISM + CUM APARE POEZIA
Fără a recurge la probabilități sau alte criterii de a
evalua valoarea operei scriitorului și poetului Adrian Botez, cred că important
ar fi să știm a pătrunde înspre înțelegerea scrierilor sale. Pentru asta e
nevoie de un oarecare nivel propriu de pregătire în cultură, istorie, religie,
filosofie, hermeneutică, s.a.m.d. În vers cu atât mai mult, nu odată mi s-a
întâmplat să trebuiască să repet a citi și a desface din metaforă frumusețea
unei idei luate din realitate și redate spre învățătură. În această scriere a
mea, să-i zicem o simplă recenzie la versurile de sub titlu Onirism și
profetism + Cum apare poezia este o dovada la
cele scrise mai sus. Cunoscând atât etimologia cât și semantica vocabulelor
onirism și profetism, la prima privire esti tentat să crezi căci sub acest
titlu au să se alunge niste halucinații alcoolice, iederile unui profetism deșucheat
ce înfășoară arbuștii unei jungle sau prăpăstii. Nici vorba de așa ceva.
Altele, mult luminoase înspre adevăr și viață sunt procedeele de stil,
sculptarea în gând a unui vers, întregul arsenal al harului divin cu care opereaza
în strălucita sa imaginație poetul Adrian Botez. Am avut nevoie de timp până a
ințelege totuși, din labirintul imaginației bucovineanului născut la Gura
Humorului al Bucovinei. Fiind profesor de Limba Română, domnul Adrian Botez nu
se dezminte, cunoaște limba românească, dar și regionalismele limbii noastre,
încât oricând ai impresia a fi un ardelean, sau oltean!
Revenind la tema recenziei mele, mai vreau să recunosc
si aceea că autorul poemelor dă versurilor sale structura unui ”maraton de idei”,
după care să te tot ții! Iar când autorul găsește potrivit a îngemăna versurilor
poemei în discuție cu noile versuri de sub titlul Cum apare poezia,
s-a realizat exact ceea ce-și dorea, adică o sinteză a tot ceea ce se cheamă
educație, creație, responsabilitate, in final talent hăruit pentru luminarea
căilor unei vieți omenești prin bună simțire și creștere, iubire de Dumnezeu și
aproapele cu care conviețuiești! Dar de fapt, dl. Adrian Botez și-a statuat cu
mult timp înainte poziția sa de om al culturii și educației sănătoase, prin
ființarea revistei Contraatac, prin care și-a propus ca obiectiv, tocmai
a fi ”o revistă de educație, cultură, literatură și atitudine, pentru
elevi și profesori – îndreptată împotriva prostului-gust, imposturii și
agresiunii imoral-antiartistice”. Din acest moment suntem pe calea cea
bună de a înțelege în mare măsură valoarea operei dlui. Adrian Botez. Nimic nu
lasă autorul fără control și acoperire întru adevăr, cu siguranță că și aceasta
face parte din profesiunea sa didactică, profesor la catedra de Limba Română al
Colegiului Tehnic ”Gheorghe Balș” –Adjud. Dar nici pe sine însuși nu se cruță
atunci când situațiile o cer. Puțini, probabil, sunt cei care pătrund lirismul scrierilor
sale, fiindcă se poate observa, de fapt ceva specific oamenilor de geniu, a lua
asupra lor greșelile și nimicniciile pe care niciodată nu le-a comis, dar le
evidențiază tocmai spre a le stârpi din viața publică fără a crea neplăceri, nu
în ultimul rând, a se feri de invidii și celelalte răutăți specifice și
inerente nouă oamenilor! Astfel de cele mai multe ori tocmai aceste genii rare
dar binefăcătoare ajung, acelorași motive, martirizați, crucificați, alungați,
precum Hristosul și Aminul nostru Eminescu, așa cum îi place dlui Botez al numi
pe marele său bucovinean!
Mărginându-mă la acele versuri de sub titlurile, Onirism
și profetism + Cum apare poezia, vom observa robustețea gândirii poetului,
apoi asezarea acesteea in haina lingvistică a verbului, bineînțeles în stilul
propriu poetului:
”Prefer
să mor cu
ai
mei-în același părintesc
mormânt-decât
să mă
salvez
într-un rece
abrupt-vitreg
necunoscut”.
***
”Dincolo
de cenuși-dincolo de orice
infern-dincolo
de
orice
răsărit de lume-voi afla-din
nou-visul
cel mai
frumos,
mărul stufos înflorit al unei iubiri
iubire
a
mea
pentru
cineva
din vis-iubire a cuiva pentru
mine
cel revenit în
paradis.
***
(Din
poema ”Onirism ș1 Profetism”)
Avem in aceste versuri o lirică atât de profund
simțitoare, atât de incărcată în spirit patriotic și ancorare în Neam și
Familie, încât citindu-le, le simți asemenea unei intrebări de constiință
proprie, ”oare nu sunt și eu la fel?” Experiența de-o viață, vasta cultură
acumulată, îi dă autorului puterea de pătrundere în esențialele probleme ale
vieții, istoriei prezente și antice, religiei dacice-ortodoxe, neobosit
cercetator și hermeneut. Am putea spune fără a gresși, un om de știință, un
deschizător de drum unui nou curent în cultura româneasaca, în care bunul simț
și morala creștină desăvârșită să domine școala și educația tinerelor
generații!
Creind o parabolă dinspre titlul poemei înspre
versurile redate mai jos, vom observa că acestea devin mai puțin lirice și mai
autentic critice! Bisturiul doctorului, doare dar face bine!
”La
acest timp – cerul,
vomită
lumină – peste
cadavrul
împuțit al
lumii
se
aude-scorojită- doar
vocea
profetului mincinos: toți o să
murim
– toți o să murim- toti
o
să murim...”
***
Dar nimic nu este anarhic, ba chiar am putea aminti
aci despre ”efectul fluture”, care mai greu poate fi înțeles de mulți, deoarece
într-un haos care cuprinde lumea si a tot cuprins-o istoricește, există o
perfectiune dumnezeească care zidește după legitățile divine, nu după profeți
mincinoși! Dl. Adrian Botez știe a da versului său încărcătura stiinței,
ironizând veșnicele ”sfârșituri de lume” de care se tot sperie umanitatea! Iată
ce ne spun următoarele versuri ale autorului:
”Într-o
peșteră – dincolo de
autostradă
– se naște
proaspătă
– 0
Stea”
***
Cred că se află in aceste câteva versuri ce-a mai
exemplară metaforă prin care putem înțelege ”autostrada” acea cale largă a
deșertăciunilor și rătăcirilor oamenilor, pe când ”dincolo de autostradă,
într-o peșteră , se naște proaspătă o stea”, deci reînvierea noastră prin
Hristos – Steaua lumii! Deci nicidecum moartea lumii!
Autorul trebuie înțeles a fi un om de știință, de
cultură, un cercetator hermeneut în ale istoriei în adâncime. El nu face
profeții, ci documentat și pe bază de documente reușește să surprindă cele mai
dificile adevaruri, și, înspre care nu au mulți gânditori ai zilei chemările
neostoite spre a le pătrunde! In această ipostază, dl. Adrian, Botez, capătă în
modul cel mai meritoriu, loc de frunte în cultura și literatura românească!
Bineînțeles, autorul nu se dezminte nici în alte
direcții, cum ar fi bunăoară critica societății românești actuale, pe care o
dorește din tot sufletul său, a fi îndreptată pe calea unei desăvârșite morale.
Dascăl și poet, iată o sintagmă ce-l caracterizează și care în personalitatea
domniei sale se împletesc intr-o continuă muncă de educație, într-o
efervescentă creație literară! Se revoltă deseori împotriva imposturii și a
miciunii care bântuie lumea , nu se mulțumește sau mai bine zis, nu se împacă
nici cu servilismul unora care se zice că au îngenuncheat la statuia zeitei
Poeziei, dar, talentul lor se scurge dinspre zona intereselor, și, mai puțin
dinspre acele idealuri sfinte ale artelor și muzei iubirii frumosului
din/pentru viață!
Demnă de exemplificare devine poezia ”Cum
apare poezia”, din care putem înțelege că aceasta nu se face oricum;
cum se zice popular, adunând snopuri și căpițe de ierburi uscate! Autorul se
dovedește un critic colțuros dar nu lipsit de un oarecare humor, bineințeles în
stilul propriu al domniei sale! Redăm mai jos mai multe versuri din poezia
amintită :
”Nu
dai drumul la robinetul cu
poezie-
când vrei tu: întâi
se
strâng acolo în cer
sfinții
– și fac o
ședință
sau o consfătuire
ceva
– în urma căreia se
hotărăște
dacă – ținând seama că
păcătosul
cutare nu mai poate dormi nici cu
îngeri
nici fără îngeri – nici cu
vreun
codru – nici fără codru
aproape
– și în
general
– s-a urât cu lumea de jos – care
lume
s-a smochinit ”di tăt” – oare n-ar fi cu
cale(”ba
da, Preasfinte!”)- pentru a-l mai ține
ocupat
încă oleacă jos(așa vorbesc sfinții în rai – ei
înde
ei – cu ”di tăt”-cu ”oleacă” și cu ”și vrei măi”)- și ca să nu
țâșnească
el păcătosul – deodată în
sus-
Doamne ferește!- ca un meteor stricat la
minte
și montat pe invers – și având în
vedere
că în rai e acum
înghesuială
mare și se fac
de
zor și întruna( de când se știe el
raiul
rai!)- lucrări de restaurare – deci
păcătosul
ăla ar trebui s-aștepte cam mult și
degeaba
la poarta raiului – așa-așa-
așa
– care va să zică- să se întredeschidă
oleacă
poarta raiului – de către portarul de
serviciu(”unde
ești sfinte
Petre?-ai
auzit ce-am spus?”- ”da-da-da- am
auzit-
colega sfânt-am...da”) revin: să se
întredeschidă
poarta – ca
păcătosul
ăla neurastenizat să
caște
gura cât o șură – o
clipită
numai - la ce-i pe aici
frumos(
adică – vreau să spun- numai pe unde
nu
se mută mobila cerească în
colțul
opus) – iar noi...”tranc!” apoi – poarta i-o-nchidem în
nas
– iar el – păcătosul făra prea mulți
creieri
în
devlă
– cu ochii
sticlind
ca la lup – s-o ia la sănătoasa îndărăt – către
pământ
– și să scrie
acolo
jos – cea furat el chipurile cu ochiul aici
sus
– pe când dormea
jos
– buștean – așa-așa-
așa
– (”e bine măi? – da-da-da – cum de
nu
– Preasfinția Ta!”) drept care s-a
încheiat
prezentul proces
mut(semnați
măi cu raza asta de la
mine
– hai toți odată”) – și
gata!
...și
Poezie s-a făcut!
***
Îmi însușesc propria-mi critică pentru gestul de a-mi
lua curajul a prezenta întreaga poemă a dlui A.B. , dar o găsesc atât de legată
ca prezentare încât orice trunchiere ar duce la o oarecare pierdere de unitate
a temei, fapt care ar fi și mai supărător pentru mine!
Dacă unora li se pare greoaie poezia autorului, cu
prea multe paranteze, cu trimiteri in vremi antice, sau zone celeste,
întărindu-și astfel explicația unui adevăr, în realitate domnia sa nu face
altceva decât să-și etaleze, așa cum am mai spus, erudiția sa de om cult,
studiat, drept pâna la sacrificiu in credința și conștiința sa! Acesta este
omul și scriitorul despre a cărui gândire și imaginație creatoare vorbim, și se
va vorbi întotdeauna!
Revenind la lucrarea sa, găsim ceva atât de
folcloristic încât graiul și umorul popular vin împreună spre a mări înțelegera
ideii, dar nu se pierde, ci dimpotrivă, apare la suprafață cu tenacitate acel
sarcasm, uneori dureros, prin care onirismul și profetismul își înfig viciile nesănătoase,
si vorba autorului: ”poezie s-a facut”, chit că nu mișcă vreo ureche sau ochiul
vre-unui critic care operează de fapt doar cu autentice valori literare!
Fin observator și pătrunzător analist al creațiilor
literare în general, dl Adrian Botez se dovedește a fi unul dintre acei critici
ai artei si literaturii românești și universale, care la modul cel mai
categoric operează în direcția rolului fundamental al educației și culturii
spre folosul generațiilor de tineri, de profesori si studenți, ce au să poarte
în timp și spațiu, sfânt stindardul Neamului și a Istoriei noastre milenare și
primare! Dorim Profesorului și Poetului ADRIAN BOTEZ multă sănătate și putere
de muncă în continuarea minunatei sale activități!
IOAN MICLĂU GEPIANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu