Jianu Liviu-Florian - Partidul e-n toate!

 

Partidul e-n toate!

 

 

~*~

 

Partidul e-n toate. El n-are puteri.

Consumă din tot și din toate.

Și vieți, și resurse, și timp, și averi,

Partidul ridică, construcții înalte,

Partidul ucide, îngroapă, și bate

Pe du’șmanii lui, democrate!

Între acte! Cu acte! Jucate!

 

Partidul e cel mai ales, care poate!

Să aibă și cap. Și picioare. Să meargă.

Să știe și mâinile , cum să le poarte,

Și sângele scurs, De pe urmă-i – să șteargă!

Și propria-i Prostie, întreagă!

 

Căci Lui – numai Viața-i e dragă!

 

Partidul acuză, partidul – gândește

El judecă, el! – instanțiază!

Partidul ! – condamnă!

E singurul care trage-o alarmă!

E singurul care – o Lume, chiar sfarmă,

Să aibă Lumină, și tată, și mamă,

Copii, și bătrâni, și – trăind fără teamă,

Nici griji, să nu aibă, de-o rană!

 

Durere, sau lipsuri, pomană!

 

Partidul e-al celor născuți de o seamă!

 

Ei toți au fost memmbri făr nicio știință,

Și nicio credință, și nicio putință!

În brațele mamei de-o ființă!

Purtați tot pe brațe,

Un ghem într-o țoală,

Cu  tigva cât pumnul, și goală,

În somnul lor plin de credință!

 

Că nicio putere din lume, nu-i scoală!

Nu-I bate! Ucide! Zdrobește! Omoară!

Desparte!

Le ia viitorul cel plin de aleană!

Departe

De mamă!

 

Partidul e-n toate. El n-are puteri.

Nici astăzi, nici mâine, nici ieri.

E-a lui slăbiciunea de-a fi cel ce este

e-a voastră puterea de-a fi de poveste

Eroii! – pe culmi! – de pe creste!

 

Ce sfarmă și-ngroapă direcțiile-aceste.

Atât de agreste.

 

Legate în jugul lor,  dobitoace,

Trăgând Naționalul, cu nervii în ace,

În două picioare, să joace în pace,

Și-un tata, ce trage, și facă

Programul așa cum vă place.

 

Și dacă e negru, și dacă e mut,

Înseamnă că tot ce-a putut

Să facă, să scrie,  să pună-n născut,

Nu v-a plăcut.

Ci doar v-a crescut!

 

N-ați intrat

În peștera lui răcoroasă.

N-ați avut ușurarea cea mai  frumoasă.

Nu ați stat,

Nici cu dânsul, la masă.

N-ați băut din apa lui cea sufloasă.

n-ați jucat

în locul umbrit, fericit,

ba nici n-ați privit și simțit și gândit, și vestit,

n-ați primit

de la el, nicio lacrimă-n ochiul  lui fericit,

bucuroasă!

 

Ați oștit.

Păpușoiul

De la Adam,

Și mai sus, pe o creastă.

 

Ca Partidul în veci, să trăiască!

Națiunea Marină, Sorească!

 

 

~*~

10 septembrie 2026

Cdr,

Jianu Liviu-Florian

        Fațada Teatrului Național Craiova