D-ale
președintelui nostru
George
Mandicescu
Am promis ieri că voi reveni mai detaliat despre
întâlnirea d-lui Nicușor Dan de ieri de la CSM. Am scris cam lung dar merită
citit și dat share tocmai pentru ca să știe cât mai mulți români adevărul.
Adevărul este că dl. Nicușor Dan nu a fost la CSM
pentru Justiție. A fost pentru a bifa un exercițiu de imagine. O vizită de zece
minute.
Dacă voia cu adevărat să înțeleagă ce se întâmplă în
Justiție și să schimbe ceva, avea la dispoziție o ordine de zi plină de
probleme care îi privesc direct pe români, o ordine de zi dată de lege care îi
permite să conducă o ședința a CSM.
În loc să dea dovadă de seriozitate, profesionalism și
respect pentru românii care chiar își doresc o justiție funcțională și o țară
eliberată din ghearele corupției organizate și a politicii furtului, dl.
Nicușor Dan a tratat totul cu o superficialitate desăvârșită.
Un lider care vrea reformă nu face act de prezență.
Pune întrebări care contează și propune soluții. Mai
ales când, în campanie, se lăuda și promitea că are soluții pentru o “Românie
Onestă”.
O simplă întrebare preliminară: oare de ce, dintre
toate problemele Justiției, l-a interesat tocmai primul punct de pe ordinea de
zi, cel privind procurorii care investighează magistrații?
Despre durata dosarelor? Despre dosarele care se
prescriu? Despre cauzele care durează 10, 15 sau 20 de ani? Despre prejudiciile
care rămân nerecuperate? Despre promovări, delegări și detașări? Despre
încrederea românilor în Justiție? Despre problemele care vin din interiorul
sistemului?
Nimic.
Astăzi vedem doar o „dezescaladare” politică bizară și
un discurs mult prea confortabil despre „calm”.
Iar când CSM atacă public politicieni incomozi, presa
și societatea civilă cu faimoasa “listă neagră” președintele se spală pe mâini
și spune cu calm că nu are pârghii?!
Problema acelor zece minute nu este timpul în sine.
Problema este ce a ales președintele să facă în acele zece minute.
Într-un moment în care Justiția are nevoie disperată
de încredere, explicații și reformă reală, România avea nevoie de întrebări și
soluții serioase, nu de politețuri protocolare și priviri duioase cu unii
membrii ai CSM!
Când vorbim despre reformă, nu este suficient să
spunem că vrem schimbare. Trebuie să avem curajul să întrebăm ce nu
funcționează, cine răspunde și ce se schimbă concret.
Cred că dl. Dan, onestul președinte, avea obligația să
fi pus pe masa CSM cel puțin următoarele întrebări legitime, concrete și
incomode cerând răspunsuri clare.
Dar, mai ales, eu aș fi pus pe ordinea de zi SOLUȚIILE
CONCRETE pentru un STAT CORECT, un stat cu o Justiție fermă și funcțională, în
care nimeni nu este mai presus de lege iar fiecare leu furat statului român să
fie recuperat.
Pentru că despre asta ar trebui să fie orice discuție
serioasă despre Justiție: despre cetățean, despre soluții și rezultate și
despre responsabilitate.
Tocmai pentru că în calitate de ministru al justiției
am fost membru de drept al CSM când dna Lia Savonea era președinta CSM și își
expunea toxicitatea în N întâlniri, consider ca ieri dl. Nicușor Dan trebuia să
adreseze membrilor CSM cel puțin următoarele întrebări!
1. Despre încredere, timp și dosarele uitate în
sertare
Care este astăzi nivelul de încredere al românilor în
Justiție și care sunt principalele cauze identificate de CSM pentru această
lipsă de încredere?
Ce face concret CSM pentru ca Justiția să fie
percepută și să funcționeze exact așa cum trebuie să fie: ca un serviciu public
în slujba cetățeanului, nu ca un sistem închis în propriile mecanisme?
Cât durează, în medie, soluționarea unui dosar/anchetă
în România și cum se compară acest timp cu standardele europene?
Câte dosare/anchete sunt mai vechi de 5, 10 sau 15 ani
și ce responsabilitate există pentru întârzierile nejustificate?
Soluțiile sunt concrete: termene clare, management
real al instanțelor și parchetelor, evaluarea rezultatelor și răspundere atunci
când întârzierile sunt nejustificate. Românii nu mai pot aștepta ani și ani
pentru ca un dosar sau o anchetă să fie soluționat/soluționată.
2. Despre marea corupție, rețele și prescripții pe
bandă rulantă
Câte dosare importante de corupție s-au prescris în
ultimii ani și care au fost cauzele concrete ale acestor prescripții? Ce a
făcut CSM concret dar ÎCCJ?
Și aici trebuie să punem și întrebarea pe care prea
puțini au curajul să o pună: câte dosare zac ani întregi în Camera Preliminară?
Este o nouă “rețetă” de scăpare a infractorilor prin prescripție?!
Soluția trebuie să fie una curajoasă: eliminarea
camerei preliminare, astfel încât verificarea legalității probelor și a actelor
de urmărire penală să se facă fără ca această etapă să transforme procesul
penal într-o cursă contra cronometru până la prescripție.
Plus soluția propusă de mine de ani de zile; Faptele
de corupție să nu se mai prescrie!
Ce prejudicii au rămas nerecuperate ca urmare a
prescrierii faptelor și ce face sistemul judiciar și instituțiile responsabile
pentru recuperarea efectivă a prejudiciilor?
șa cum am spus de fiecare dată: fiecare leu furat
statului român trebuie recuperat.
Nu este suficient să avem dosare și condamnări dacă
prejudiciul rămâne nerecuperat.
Avem legea mea, în vigoare din 2020, privind
confiscarea extinsă a averilor ilicite. De ce nu se aplică? Cine nu o aplică să
răspundă legal!
În condițiile în care România se confruntă cu forme de
corupție organizată în societate, rețele care implică oameni de afaceri,
funcționari publici și intermediari, cum se asigură CSM că sistemul are
capacitatea de a investiga și judeca eficient aceste cauze complexe?
Aici nu vorbim despre a pune etichete pe instituții.
Vorbim despre realitatea unei societăți în care corupția organizată poate
afecta administrația, economia și funcționarea statului.
Câte cauze complexe de criminalitate organizată și
corupție sunt în prezent în lucru la parchete și instanțe și care este durata
lor medie de soluționare?
Avem nevoie de procurori specializați, poliție
judiciară suficientă, expertiză financiară și capacitatea de a urmări banii
până la recuperarea prejudiciilor.
3. Despre anchetarea magistraților, disciplină și
„puterea din umbră”
Câte cauze privind magistrați sunt în lucru și care
este infracțiunea? Câte au fost clasate în ultimii cinci ani și câte au ajuns
în instanță? Pe ce criterii concrete desemnăm procurorii care îi anchetează,
astfel încât să garantăm o independență reală și să nu creăm o structură
ineficientă?
Care este cel mai vechi dosar privind un magistrat
încă nesoluționat și de ce durează atât?
Câte proceduri disciplinare au fost inițiate împotriva
magistraților și câte au fost admise? Ce se întâmplă cu cauzele câștigate în
instanțele naționale și europene fiind dovedite sicane și nu infracțiuni reale?
Ce măsuri a luat CSM?
Există grupuri informale de putere în sistem care
monopolizează deciziile?
Ce mecanisme există pentru ca independența
magistratului să fie protejată fără ca independența să fie confundată cu lipsa
răspunderii?
Asumarea răspunderii magistraților este o prioritate
zero. Independența Justiției trebuie apărată. Dar independența nu poate însemna
lipsa răspunderii.
4. Despre integritate, promovări și curățenia din
interior
Ce face CSM pentru ca promovările și numirile în
funcții de conducere să se bazeze exclusiv pe competență, integritate și
rezultate?
Există mecanisme eficiente pentru identificarea
conflictelor de interese, a incompatibilităților și a influențelor informale
care pot afecta cariera unui magistrat?
Cum își exercită CSM rolul constituțional de garant al
independenței Justiției atunci când apar presiuni sau ingerințe reale externe
asupra magistraților?
Și, la fel de important, cum își exercită CSM acest
rol atunci când problemele vin din interiorul sistemului?
Pentru că rolul constituțional al CSM nu poate însemna
doar apărarea sistemului de “atacuri” din exterior. Înseamnă și
responsabilitatea de a vedea ce nu funcționează în interior și de a acționa.
Cum sunt justificate și controlate delegările,
detașările și numirile temporare în funcții? Ce criterii obiective sunt
folosite și cum ne asigurăm că aceste mecanisme nu devin instrumente de
influență asupra carierei magistraților?
Există situații în care delegările, detașările sau
numirile temporare se repetă atât de mult încât ajung să creeze dependențe
personale sau profesionale? Dacă da, ce face CSM pentru a le preveni?
Aici este nevoie de reguli simple și transparente:
criterii clare, verificabile și aplicate tuturor la fel. Promovările și
numirile trebuie să se bazeze pe competență, integritate și rezultate, nu pe
relații, influențe sau apartenența la un grup.
CSM vorbește despre competență, integritate și
meritocrație. Foarte bine. Dar unde sunt criteriile clare, verificabile și
aplicate tuturor la fel? Pentru că, dacă aceste criterii sunt cu adevărat
decisive, atunci românii au dreptul să știe cum au fost ele evaluate în cazul
doamnei Lia Savonea, numită președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Și aceeași întrebare trebuie pusă pentru toate celelalte numiri-cheie, inclusiv
în Inspecția Judiciară și în funcțiile de conducere din instanțe și parchete.
Ce face concret CSM pentru propria reformă și pentru
a-și îndeplini în mod real rolul constituțional de garant al independenței
Justiției și, în același timp, de a recâștiga încrederea cetățenilor? Care sunt
cele 5 măsuri de reformă pe care CSM și le asumă, cu termene clare și rezultate
măsurabile?
5. Despre respectarea dreptului european și resurse
Ce face CSM pentru aplicarea corectă și uniformă a
jurisprudenței CJUE? Legal, deciziile CJUE nu sunt opționale. Respectarea lor
este parte din obligațiile României ca stat membru al Uniunii Europene.
Ce mecanism are CSM pentru a identifica situațiile în
care aplicarea neunitară a jurisprudenței europene poate produce efecte grave
asupra dosarelor penale? Ce măsuri a luat fața de Lia Savonea care a refuzat
aplicarea deciziilor CJUE și astfel, a scăpat infractori acuzați de fapte de
corupție?!
Câți procurori și polițiști judiciari lipsesc și ce
resurse sunt necesare? Iar dacă resursele sunt asigurate, în cât timp își asumă
sistemul că va reduce întârzierile?
„Nu avem oameni” nu poate fi o scuză la infinit.
Doamnă președintă Chiriac, doamnă Savonea, dacă mâine
primiți toate resursele pe care le solicitați, care sunt cele trei lucruri pe
care le schimbați în interiorul sistemului și în cât timp pot românii vedea
rezultate palpabile? Ca un dosar să nu mai dureze 10 sau 20 de ani.
6. Despre „lista neagră” realizată de Secția pentru
Judecători
Care este părerea plenului CSM despre faimoasa „lista
neagră”, cine a întocmit-o, în baza cărei autorități și a căror criterii? Cine
răspunde pentru existența și folosirea ei? A fost sau nu votată și asumată de
toți?
Dacă există probleme reale, ele trebuie explicate și
rezolvate prin lege, nu prin liste sau mecanisme opace. Presa și societatea
civilă trebuie să poată critica instituțiile statului fără să fie tratate ca
adversari.
De ce, de 36 de ani, dosarele cu răni istorice ale
acestei națiuni NU sunt închise nici astăzi? De ce zac în sertare dosarul
Revoluției, dosarul Mineriadelor, Colectiv, 10 August?
Cum putem cere românilor să aibă încredere în Justiție
când adevărul despre cele mai mari tragedii naționale este îngropat de decenii
sub mormane de hârtii și proceduri nesfârșite?
Pentru aceste dosare trebuie o soluție clară: o
structură specializată, cu competență clară, responsabilități precise și
obligația de a produce rezultate.
Iar dacă vrem cu adevărat un STAT CORECT cu o Justiție
fermă și funcțională soluțiile sunt simple și mâine pot fi adoptate dacă este
curaj și respect față de români, soluții propunse și asumate de mine precum:
Sancțiuni ferme pentru infracțiunile grave, cu pedepse
mărite pentru corupție, viol și trafic de droguri.
Faptele de corupție sa nu se mai prescrie.
Recuperarea efectivă a banilor furați.
Răspundere reală pentru tergiversările nejustificate.
Promovări și numiri bazate pe competență, integritate
și rezultate.
Zero imunitate politică și zero persoane condamnate
penal în funcții publice.
O Constituție nouă, cu maximum 300 de parlamentari.
Și acțiuni ferme pentru aducerea în țară a marilor
fugari.
Iar CSM trebuie să aibă un plan public de reformă, cu
obiective clare, termene clare și rezultate raportate public. CSM ori se
reformează ori se desființează!
Încrederea românilor nu se cere. Se câștigă prin ceea
ce faci și prin rezultatele pe care le livrezi.
În campanie, Nicușor Dan promitea reformă,
independență și luptă cu sistemul. Astăzi vorbește despre „dezescaladare” și
„calm”, iar când CSM atacă presa și ONG-urile, se spală pe mâini spunând că
n-are pârghii.
Acum ridică o singură întrebare: Care este adevăratul
Nicușor Dan? “Reformatorul” cu “România Onestă” din campanie sau politicianul
de azi, preocupat doar să nu deranjeze sistemul?
Poate că Nicușor Dan nu s-a schimbat deloc. Poate doar
îl vedem, în sfârșit, fără fardul din campaniile electorale și acum se arată
exact cum a fost: un pion sub steag fals, inclusiv falsul activist care
împreună cu gașca anti SUA protesta împotriva proiectelor strategie energetice
( americane) Chevron, Exxon (iar de când e președinte nu a făcut nimic pentru
proiectele nucleare de la Cernavodă deși eu i-am spus situația reală) care ar
fi asigurat o energie ieftină românilor și industriei românești dar acum este
disperat doar doar va avea o poză că de o întâlnire bilaterală nici vorbă deși
împreună cu catastrofa de la conducerea MAE ( numită de el) au tot mințit că,
de peste 1 an și jumătate, “se întâmplă” ba până în toamnă, ba in primăvară… în
realitate nu a fost niciodată pe agenda reală!
🤝Părerea
voastră? Ce întrebări trebuia să pună ieri la CSM dl. Nicușor Dan?
#anabirchall
( foto 1) campanie 2025; 2) ieri la CSM).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu