Jianu Liviu-Florian - Mama nu a murit

 

Mama nu a murit

 

 

~*~

 

Mama nu a murit. Se odihnește. Doarme.

A fost în misiune specială.

Din primii ani în care s-a ivit.

Din brațele bunicii ei, de școală.

 

Bunica ei, era chiar propria-i mamă.

Nu au murit , un lanț – ce n-a murit – de mame.

Ce-au învățat cuvântul,

și să se ridice pe picioare.

Să se ajute. Să învețe că există, fiecare.

Că au și mâini, și cap,

au și picioare.

Că au să-și poarte, una,

alteia, de grijă.

Să nu le-atingă-un ac,

sau vârf de schijă.

Să nu le ardă-un glonț,

sau vârf de sticlă.

Să nu rămână singure,

în pâclă.

Lovite-n Devenirea

lor, de mamă.

Ce naște-a Vieții

puilor, coroană.

Pe care-o apără

un Lung Convoi de

Trupă.

De Mame,

care niciodată nu se-ngroapă.

De Mame,

care niciodată nu se

surpă.

E Universul ce ne

poartă-n Burtă.

Și Ele-s Stelele Iubirii,

din Armată.

Ce n-ar fi tras în puii lor,

vreodată.

Nici nu i-ar fi condus

spre moarte, niciodată!

 

Mama nu a murit. A fost

plecată

În Misiune Specială pentru luptă,

viața toată.

Altfel nu se putea numi

atâta: Mamă.

Din brațele bunicii , ei,

Și până

Un lanț de mame

Cu iubire ne cunună,

Ne dau din ele, trup,

cuvânt, și viață,

ne apără, conduc, și ne învață,

Le este drag – și dor –

De-a noastră față –

Și ne așteaptă

Puii lor să vie

Căci Viața este numai

Bucurie,

Nu Moarte, chin,

Și Lovitură, și

Prostie

 

Să faci din ea,

Din rău, mai rău, să fie

Să te conducă Mamele,

la Moarte,

Cu Bună Știință,

și cu Bună Carte,

De proprii lor copii,

a se desparte

și propria lor Copilărie

 

Mama nu a murit.

Căci una este. Și știu toate.

De-aceea, nici să moară,

ea nu poate.

E-adevărat,

Că nu mai poate să transmită,

E-adevărat

Că toată-a fost zdrobită.

Ea este Solul de la Marathon,

Ce-avea o Știre

Nemărturisită

Pe-această Lume Minunată,

Nemaipomenită

Nesimțită.

 

Care-a luptat atât

Pentru o Moarte Chinuită.

 

8 septembrie 2026

 

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian