Ion Măldărescu - Atentat la Mareşal

 

Atentat la Mareşal

Ion Măldărescu

30 Iulie 2023

 

La 28 iulie 2023 s-au împlinit 79 de ani de la mai puțin cunoscutul atentat la viața marelui patriot român, Mareșalul Ion Antonescu. Reluăm un mai vechi text publicat în Revista ART-EMIS în anul 2015 (Redacția).

 

Olăneşti. O mică localitate aflată sub umbra pădurilor şi a muntelui, binecuvântată cu ape tămăduitoare. O localitate unde şi-au găsit loc de popas, linişte şi alinarea suferinţelor nenumăraţi oameni anonimi, dar şi personalităţi istorice. La începutul anilor ’60, bariera de cale ferată care despărţea Râmnicul de trecerea peste Olt s-a lăsat în faţa a două maşini; un „Зил” negru şi o „Волга”. În „Зил”  era Gheorghe Gheorghiu-Dej care venea deseori la Olăneşti să se trateze, iar în „Волга” se afla garda personală a celui care scosese trupele sovietice din România. La atât se rezuma garda personală a lui Gh. Gheorghiu-Dej. Unul din agenţii de pază a coborât din maşină şi a mers la cabina cantonierului somându-l să ridice bariera. A fost refuzat categoric. Riscul era enorm. După ce trenul a trecut, maşinile au plecat lăsându-l pe bietul om cu teama că fie va fi arestat, fie îşi va pierde slujba. A doua zi a fost chemat la şeful gării, care i-a înmânat din partea lui Gheorghiu-Dej suma enormă pe atunci de 3.000 de lei (echivalentul a cca. 10 salarii ale unui muncitor), drept recompensă „pentru că şi-a făcut datoria!”. Vă închipuiţi cum s-ar petrece lucrurile astăzi, când trece actualul excursionist al statului român? Geamurile fumurii ale maşinilor blindate - nu două, ci nouă - girofaruri, sirene, surle şi trâmbiţe... Ar fi în stare să pună barierele invers - pe calea ferată - ca să treacă navetistul săptămânal cu convoiul care blochează circulația pe Valea Oltului...

 

In urmă cu aproape opt decenii, la Olăneşti, unde ctitorise şi o bisericuţă (dărâmată după instalarea regimului comunist), poposea uneori şi Conducătorul Statului, Mareşalul Ion Antonescu. Fără tam-tam, aproape pe neştiute. Nu este niciun secret că Mareşalul avea o gardă personală simbolică: câţiva ofiţeri şi câţiva militari cu grade inferioare care-l însoţeau şi care-i asigurau paza. Nu s-a pus niciodată problema suplimentării efectivului acestei mici echipe de gardă de corp. Dimpotrivă, Şeful S.S.I., Eugen Cristescu fusese atenţionat şi avertizat de Mareşalul Antonescu că „dacă nu-şi retrage oamenii puşi să-l apere, va da ordin să fie arestaţi şi trimişi pe front”. Desigur, Cristescu nu i-a îndepărtat pe agenţii de pază personală a Conducătorului Statului, ci i-a atenţionat să fie mai discreţi. Mareşalul se deplasa în public - subliniez: pe timp de război - în maşină deschisă şi nimeni nu a manifestat un act agresiv.

 

Să nu uităm că împotriva altor şefi de state: Hitler, Churchill au avut loc mai multe tentative de asasinat. Pe de altă parte, este o certitudine faptul că Mişcarea Legionară a fost penetrată, la un moment dat, de N.K.V.D., ceea ce l-a îndreptăţit pe Păstorel Teodoreanu să enunţe cunoscutele versuri: „Camarade, nu fii trist/Garda merge înainte prin partidul comunist…”. De altfel, şi profesorul Ion Coja aminteşte în „Marele Manipulator şi Asasinarea lui Iorga, Ceauşescu, Culianu” de 3.000 de uniforme de legionari, venite de la Moscova, cu care au fost imbracaţi tot felul de infractori. In vara anului 1944, timp ce Mareşalul Antonescu se afla la Olăneşti, în noaptea de 27 spre 28 iulie 1944 cinci legionari racolaţi de N.K.V.D. (Miron Nicolae, sublt. Djonat Tudor, sublt. Gheracostea Constantin, Serg. Maj. Vlăsceanu Pandele şi fruntaş Buţă Dumitru) au fost paraşutaţi în apropierea Olăneştiului, misiunea lor fiind aceea de a-l suprima pe Conducătorul Statului Român care urma să vină la tratament în această localitate.

 

După căderea lui Mussolini, Ion Antonescu devenise al doilea om al Axei, după Hitler, prestigiul său ca militar şi seriozitatea sa erau bine cunoscute ceea ce l-a determinat pe Stalin să afirme că „Mareşalul Antonescu este singurul cu care se poate trata şi singurul care poate garanta condiţiile unui armistiţiu”. În acea perioadă,  Mareşalul  purta - prin ambasadorul nostru la Stokholm, F. Nanu şi reprezentanta U.R.S.S., doamna Kolontay - tratative cu sovieticii. Atunci cum poate fi explicate tentative de asasinat? Simplu: se căutau căi paralele de rezolvare a contraofensivei sovietice, soluţia venind o dată cu marea trădare naţională a regelui Mihai I, de la 23 august 1944. Există „voci” -  care afirmă că actul fostului suveran nu ar fi fost străin de „sugestiile” N.K.V.D., supoziţie care poate fi asociată cu misiunea generalilor Aldea şi Racoviţă din acel august, supranumită neoficial „Poarta Iaşilor”, adică intrarea trupelor sovietice fără opunerea rezistenţei de către Armata Română, în contextul „Operaţiunii Iaşi-Chişinău”.

 

Revenind la atentatul împotriva Mareşalului Ion Antonescu, acesta a fost tratat la momentul producerii cu o discreţie absolută din partea S.S.I. şi a organelor de cercetare, toate documentele fiind secrete, direcţionate spre serviciul special şi ascunse accesului public. Meritul dezgropării acestui caz îi aparţine în întregime dezvăluirilor fostului şef al Siguranţei vâlcene, Serghie Iandola, care, în 1992 a scris în presa locală despre acest caz. Precizez că în arhivele locale nu există documentE sau referirI la atentatul în cauză. Ulterior, la 12 ani după decesul lui Serghie Iandola relatările fostului şef al Siguranţei au fost „confiscate”, prelucrate şi brodate cu suplimente literare de un profesor de istorie[1], comentate şi de istoricul Cristian Troncotă. De necontestat este însă faptul că, după cum relatează chiar domnia sa, dr. Florian Bichir: „Şansa mea a fost să descopăr, după doi ani de trudă şi cercetări încrucişate în dosarele din Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (A.C.N.S.A.S.), adevărul despre Atentatul de la Olăneşti. Iar Arhiva C.N.S.A.S. are nu mai puţin de 28 de kilometri liniari. Cu toate « periajele » făcute de sovietici, tot au rămas urme! Adevărul nu dispare niciodată! Acest demers ştiinţific ridică o întrebare fundamentală pentru istoriografia românească, la care de acum încolo va trebui să se răspundă. Dacă Mareşalul negocia cu Aliaţii, deci inclusiv cu sovieticii, de ce s-a încercat lichidarea fizică a lui? Să fi fost toate discuţiile doar o şaradă? A câta oară am fost traşi pe sfoară?”[2]. Aşa a apărut volumul documentar „Atentat la Mareşal. Olăneşti, 28 iulie 1944. Ion Antonescu - ţinta paraşutiştilor sovietici”[3].

 

Pentru o mai corectă şi complexă documentare, vă invit să citiţi un fragment din volumul Dr. Florian Bichir, Bucureşti, Editura RAO, 2015,  „Atentat la Mareşal. Olăneşti, 28 iulie 1944. Ion Antonescu - ţinta paraşutiştilor sovietici”: „Primul cercetător care abordează în istoriografie subiectul acestui atentat este Cristian Troncotă, care, în revista „Dosarele Istoriei” publică câteva rânduri dedicate acestui episod[4]. Reputatul istoric al serviciilor secrete va reveni ceva mai pe larg în volumul Glorie şi tragedii - momente din istoria serviciilor de informaţii şi contrainformaţii române pe Frontul de Est (1941-1944). Cristian Troncotă a găsit cel puţin primele indicii ale acestui fapt absolut incredibil, dar eludat timp de decenii, însă cercetările sale s-au finalizat în două pagini pe care le dedică acestui moment crucial al istoriei noastre. Iată ce avea să consemneze acesta: „Un atentat politic, mai puţin cunoscut şi analizat de istoriografie, fusese planificat şi urma să se producă la sfârşitul lunii iunie 1944. Ţinta acestuia era mareşalul Ion Antonescu, adică persoana care, la acea dată, îndeplinea funcţia de conducător al statului român. În noaptea de 28 spre 29 iunie 1944, a fost lansată o echipă formată din şapte legionari (3 ofiţeri, 2 subofiţeri şi 2 radio-telegrafişti) în apropiere de staţiunea Olăneşti-Vâlcea, într-o zonă muntoasă, prielnică unei astfel de operaţii. După lansare, membrii grupului au reuşit să-şi ascundă toate materialele cu care fuseseră dotaţi, şi anume: armament, explozibili, mai multe rânduri de acte false şi bani (aproximativ 3.000.000 de lei).

 

Unul dintre membrii echipei, îmbrăcat în uniformă de căpitan al armatei române, s-a deplasat la Olăneşti pentru a lua legătura cu un curier legionar - soţia unui preot din Râmnicu Vâlcea. Intrând într-un restaurant şi aşteptând să-şi contacteze legătura, ofiţerul român a consumat o cantitate mai mare de băutură, ajungând într-o stare avansată de ebrietate. Ca urmare, a fost reţinut şi dus la postul de jandarmi. La acea dată, măsurile de ordine, precum şi vigilenţa autorităţilor româneşti din zonă fuseseră sporite, întrucât în staţiunea Olăneşti se afla pentru tratament mareşalul Ion Antonescu.

 

Starea de spirit s-a precipitat, iar organele de ordine au intrat în alertă atunci când unuia dintre ofiţerii de jandarmi, «intrat din întâmplare» în camera în care se afla reţinut «căpitanul turmentat», i s-a părut că-l cunoaşte, fiind convins că mai avusese de-a face cu el în timpul rebeliunii. Suspiciunile s-au clarificat în urma studiului atent al fizionomiei, al comportamentului şi a vocii arestatului, ofiţerul de jandarmi dându-şi seama că avea în faţă pe nimeni altul decât pe Tudor Djonat, comandant legionar, despre care şi-a amintit că fusese trimis pe front cu gradul de sublocotenent, iar în registrele militare figura ca dispărut în luptele de la Don. Cel care a reuşit identificarea a dovedit perspicacitate, întrucât Djonat «trecuse printr-o transformare fizică», modificându-i-se, printr-o operaţie estetică, configuraţia obrajilor şi a bărbiei «spre a-l face de nerecunoscut». S-a procedat imediat la o cercetare informativă mai amplă. La postul de jandarmi s-a deplasat locotenent-colonelul Almăşanu - şeful Biroului de Control Militar -, însoţit de o echipă de ofiţeri, care a ajuns la Olăneşti, cu două automobile, în jurul orei 2 dimineaţa.

 

Tudor Djonat s-a arătat cooperant în perioada anchetei, iar informaţiile furnizate de el au dus la identificarea şi apoi la arestarea celorlalţi 6 membri ai grupei de legionari. Au fost anunţate imediat autorităţile de la Bucureşti. Încă de la 6 dimineaţa şi-au făcut apariţia în Olăneşti generalul Constantin (Pichi) Vasiliu, şeful Jandarmeriei, generalul Nicolae Diaconescu, directorul general al Poliţiei, şi Eugen Cristescu, şeful S.S.I., însoţit de echipe de agenţi şi jandarmi. Cercetările informative şi investigaţiile făcute în acest caz au confirmat informaţiile aflate deja în bazele de date ale S.S.I. şi ale Siguranţei. Astfel, Tudor Djonat era cunoscut ca unul dintre comandanţii legionari, «al şaselea membru în faimoasa echipă a spărgătorilor de fronturi de sub conducerea legionarului terorist Ovidiu Găină, şef al poliţiei secrete legionare, fost chestor la Prefectura Poliţiei Capitalei în regimul legionar, ajutor al lui Ilie Stângă, implicat în asasinatele de la Jilava, din noiembrie 1940, asasinarea evreilor, iniţiator a numeroase jafuri şi unul dintre conducătorii rebeliunii din ianuarie 1941», trimis pe front ca sublocotenent şi «dispărut în luptele de la Don». Ceilalţi doi ofiţeri ai echipei erau şi ei cunoscuţi cu «zestre la dosar»: I. Al. Miron, îmbrăcat în uniformă de locotenent, fost conducător al legionarilor terorişti, şi Cristu Costache Gheracostea, care purta uniformă de sublocotenent, şi el fost comandant legionar, «un fanatic» care îndeplinise «rolul de organizator al grupelor teroriste macedonene». Cu toţii s-au dovedit cooperanţi pe parcursul anchetei, recunoscând scopul pentru care fuseseră paraşutaţi: acela de a-şi face legături şi de a lua apoi contact cu Moscova, prin aparatele de radio-recepţie, urmând să indice un loc de aterizare pentru şeful organizaţiei care-i instruise în U.R.S.S. şi care urma, la rândul lui, să fie paraşutat lângă Olăneşti la finele lunii iulie, data «când trebuia să se declanşeze acţiunea din interior». În momentul arestării lui I.Al. Miron şi a unuia dintre subofiţerii legionari ai echipei s-a produs un accident neprevăzut: «Când Miron s-a aplecat să bea apă (dintr-un izvor - n.n.), a fost împuşcat mortal de subofiţer».

 

Pe baza rezultatelor cercetării, dar şi a asasinării lui Miron de către un comandant de-al său, Eugen Cristescu şi generalul Pichi Vasiliu au formulat ipoteza că echipa celor 7 legionari fusese lansată în scopul asasinării mareşalului Ion Antonescu. Suprimarea lui Miron - probabil, conducătorul grupului - s-ar fi produs tocmai pentru ca în anchetă, acesta să nu divulge şi alte detalii privind adevăratul mobil al acţiunii. Ulterior, directorul S.S.I. «i-a luat pe Djonat şi Gheracostea şi i-a dus la Conducătorul Statului». Documentele S.S.I., aflate în unitatea arhivistică pe care am consultat-o, nu ne mai dezvăluie şi ce a discutat mareşalul Ion Antonescu ori ce era interesat să afle de la cei doi atentatori legionari pregătiţi în U.R.S.S.. Se menţionează doar că agenţii de siguranţă, echipele de jandarmi şi ofiţerii Biroului de Control Militar, deplasaţi la Olăneşti, «au primit ordine să înceteze activitatea», întrucât «colaborarea a fost terminată». Probabil că mareşalul Ion Antonescu a intenţionat să nu dea amploare acestui caz, pentru el fiind suficiente informaţiile care demonstrau că o serie de legionari cochetau cu Serviciile Secrete sovietice, aspect pe care-l sesizase şi în timpul rebeliunii (şi care fusese evidenţiat şi în lucrarea Pe marginea prăpastiei. 21-23 ianuarie 1944, publicată de Preşedenţia Consiliului de Miniştri)” [5].

 

În ciuda faptului că arhivele române au fost „periate” în repetate rânduri de către sovietici după 1944, după cum mărturiseşte şi Cristian Troncotă, dar şi alţi cercetători în domeniu, norocul ne-a surâs. După ani de cercetări în arhive suntem în stare să dezvăluim exact cum s-a desfăşurat atentatul. Până atunci, ca o scurtă observaţie asupra celor consemnate de Cristian Troncotă, trebuie să semnalăm două confuzii. Troncotă crede că evenimentul s-ar fi petrecut în luna iunie 1944. În realitate, el a avut loc în iulie 1944, după cum se va vedea mai departe. De asemenea, în articol (şi în cele două volume) se vorbeşte de o echipă de şapte legionari paraşutaţi (trei ofiţeri, doi subofiţeri şi doi radio-telegrafişti). Un alt cercetător, Sorin Oane, susţinea după declaraţiile martorilor oculari, în special vâlceni, de patru legionari. De fapt, după cum reiese din documentele descoperite, au fost cinci: sublt. Miron Nicolae, sublt. Djonat Tudor, sublt. Gheracostea Constantin, Serg. Maj. Vlăsceanu Pandele şi fruntaş Buţă Dumitru. Sorin Oane a publicat în presa vâlceană mai multe articole pe acestă temă, pe baza unor martori oculari. Dintre acestea, cel mai valoros şi complet studiu este cel intitulat „Atentatul dejucat de la Olăneşti contra mareşalului Antonescu. O variantă de lucru”. „Arhivele vâlcene nu au păstrat niciun document despre acest incident”, scrie prof. dr. Sorin Oane[6]. În ciuda celor afirmate, documente există, cu toată sortarea care a fost efectuată de către sovietici.

 

În fine, ultimul istoric care s-a ocupat de subiect este colonelul Mircea Tănase, un istoric specializat în paraşutism şi care, în volumul „Eroi ai nimănui”, în subcapitolul „Mareşalul Antonescu vânat de paraşutişti”, reia practic informaţiile lui Cristian Troncotă. La Olăneşti apar Eugen Cristescu, şeful S.S.I., şi generalul Piki Vasiliu (subsecretar de stat şi Comandant al jandarmeriei - n.n. I.M.). Ancheta desfăşurată indică o faptă de mare vitejie la prima vedere. Mână în mână, Siguranţa şi Jandarmeria ar fi salvat viaţa conducătorului statului, mareşalul Antonescu. Cercetări ulterioare amănunţite vor arăta că altfel au stat lucrurile. Câteodată anchetele nu seamănă cu faptele.

 

Tudose P. Iorgulescu, un băiat de 13 ani, elev la Şcoala Primară cl. VII-a din Comuna Cheia, satul Gurguiata, va declara anchetatorilor: „În ziua de Sâmbătă 29 Iulie a.c., a venit la casa tatălui meu un căpitan decorat (este vorba despre Tudor Djonat - n.a), care a cerut mâncare şi ţuică de băut. A băut o litră de ţuică şi a plătit 500 lei. S’a îmbătat şi a cerut tatei să mă lase să-l duc peste deal la Călimăneşti, dar fără să trecem din Băile Olăneşti. Când să intrăm în Băile Olăneşti, m’a ameninţat cu pistolul pentru a mă speria, eu am fugit. Am spus tot acasă. Tot în ziua de Sâmbătă pe la ora 3 după masă am plecat la oi la tata, pe coastele Gurguiatei, pe deal am văzut doi indivizi îmbrăcaţi în haine de culoarea armatei. Când am fost văzuţi de aceşti indivizi s’au luat după mine şi au tras focuri de revolver, eu am fugit şi m’am ascuns, apoi am plecat la tata la oi. Tata a povestit jandarmilor cari patrulau pe acolo cele întâmplate, am fost luat şi am dus pe jandarmi, la locul unde au fost ei”.

 

O altă localnică, Smaranda D. Drăghici, de 15 ani, din comuna Olăneşti, „lengereasă la stabilimentul Băilor Olăneşti”, a povestit anchetatorilor: „în ziua de Sâmbătă 29 Iulie a.c., pe la orele 14 după masă, am văzut pe un ofiţer care sta de vorbă la scară la vila Liviu, cu o doamnă cu părul cărunt. Acest ofiţer l-am auzit cerând o adresă unde ar putea să găsească o maşină particulară să meargă la Călimăneşti unde are pe cineva bolnav. Doamna aceia a spus că ar putea găsi la hotelul Băilor din maşinile Domnului Mareşal, iar eu i-am spus să meargă la Primărie că poate găsi mai repede o maşină. El a spus că vrea repede şi o maşină particulară. Apoi a plecat spre hotelul băilor, eu l-am urmărit, el se uită iscoditor cercetând în toate părţile, apoi s’a întors înapoi şi a mers până dincolo de cartierul vilelor. Văzându-mă la casa D-lui Buzagiu, care l-a întrebat dacă nu este din cei cu paraşute, după vorba ce am avut-o eu cu ea înainte, el n’a răspuns, au venit doi copilaşi atunci ofiţerul acesta a scos 500 lei şi le-a spus că le dă bani dacă-i aduce o maşină. Noi ne-am vorbit să anunţăm un jandarm sau din garda D-lui Mareşal şi Elena Barbu a găsit doi subofiţeri de la Dl. Mareşal şi l-a arătat, apoi a fost ridicat de jandarmi şi poliţia din parc”.

 

Elena Barbu de 42 de ani, din comuna Olăneşti, „băişiţă la stabilimentul Băilor Olăneşti”, confirma cele spuse de Smaranda D. Drăghici. „A venit un ofiţer la noi care ne-a spus să-i găsim o maşină că ne dă bani. Dar eu cum vorbisem cu Smaranda despre paraşutişti l-am întrebat «Eşti din cei cu paraşute» el m’a întrebat imediat dacă mai sunt paraşutişti în Băi, eu nu am răspuns, atunci a văzut doi copii şi le-a spus că le dă 500 lei dacă aduc o maşină pentru el. A plecat cu copii iar eu am anunţat trei subofiţeri din garda Dlui Mareşal, care l-au înconjurat şi acest ofiţer a stat pe o bancă la intrarea în parc. Subofiţerul a anunţat şi acest ofiţer a fost ridicat de jandarmi dela garda Dlui Mareşal şi poliţie”[7].

 

La 10 ani de la eveniment, Securitatea îi interoghează pe participanți

 

Într-o primă declaraţie dată Securităţii, Iandola Serghie, comisar, şeful Biroului Poliţiei de Siguranţă din Poliţia Oraşului Râmnicul Vâlcea, nu-şi prea aducea aminte ce se întâmplase şi care era implicarea sa în acest caz. Era şi cazul să se ferească! „Cazul paraşutiştilor de la Olăneşti. În această chestiune nu am avut nici un fel de legătură după cum se constata din raportul meu către Direcţiunea Generală a Poliţiei, ci în mod întâmplător mă găseam la Olăneşti la restaurant, când s’a produs arestarea unui ofiţer la distanţa de 200 m. de mine, ce era paraşutat şi care mergea la postul de jandarmi ca să se predee şi m’am dus şi eu să văd cum s’a petrecut cazul şi am asistat la predarea lui postului de jandarmi Olăneşti împreună cu suma de 100.000 lei, un revolver şi o busolă. Ofiţerul era român şi se numea Djonat Theodor, nu am schimbat nici o vorbă cu el şi nici relaţiile nu mi s’a dat cum stau lucrurile deşi am cerut Comandamentului de jandarmi a Legiunei Vâlcea”[8].

 

Ulterior, arestat în urma interogatoriului de la 2 martie 1954, comisarului Iandola Serghie avea să-i revină memoria. Nu mai avea nimic de pierdut!

 

„Întrebare: În procesul verbal de interogatoriu din 1 Martie 1954, ai arătat că în Iulie 1944, în com. Băile Olăneşti-Vâlcea au fost lansaţi un număr de 4-5 paraşutişti de un avion sovietic. Care a fost activitatea Dtale în cadrul acestei acţiuni?

 

Răspuns: În cadrul acestei acţiuni eu nu am desfăşurat nici un fel de activitate.

 

Întrebare: Detaliază tot ce cunoşti în legătură cu cele de mai sus?

 

 

 

Răspuns: În luna Iulie 1944, am primit dela Legiunea de Jandarmi o notă telefonică prin care mi se cerea să iau măsuri de identificare şi arestare a unui număr de circa 4-5 paraşutişti ce au fost lansaţi de un avion sovietic în jurul com. Băile Olăneşti, în cazul că aceştia îşi vor face apariţia pe raza oraşului Rm. Vâlcea. După 2 zile dela primirea acestei note telefonice a venit la Rm. Vâlcea numitul Anton Vulcan fost comisar ajutor şi agentul Sava Ţurcanu, ambii din Direcţia Generală a Poliţiei, cari erau detaşaţi la Preşedenţia Consiliului de Miniştri şi cari la aceea dată făceau parte corpul de pază al poliţiştilor de pe lângă Mareşal Antonescu - care se găsea la Olăneşti.

 

Aceştia mi-au cerut să le pun la dispoziţie fişierul siguranţei fără a-mi spune despre ce este vorba. După ce au căutat în fişier au plecat la Olăneşti, şi mi-au spus că vor mai veni a doua zi cu maşina să mă ia la Olăneşti pentru a sta de vorbă cu Eugen Cristescu - Şeful S.S.I. A doua zi a venit o maşină şi am plecat la Olăneşti. Am aşteptat la hotel până la ora 12,30 pe Eugen Cristescu - însă acesta nu a venit. - În timp ce aşteptam pe Eugen Cristescu - am discutat cu Ştefan Teodorescu fost Şef de Poliţie, care era Şeful echipei de pază şi cu Anton Milcan. - Dela ei am aflat că la punctul Comanca s’au lansat 5 paraşutişti - îmbrăcaţi în uniforme de ofiţeri români - cari erau legionari. Că după ce au fost lansaţi s’au luat la ceartă cu care ocazie unul dintre ei a împuşcat pe unul din acel grup după care cel care săvârşise crima a plecat şi s’a predat Postului de Jandarmi. Mi-au mai spus că unul din cei lansaţi se bănueşte că ar putea fi găzduit de o studentă din Rm. Vâlcea, în care sens urmam să mi se ceară relaţii de Cristescu Eugen.

 

La orele 12,30 împreună cu cei doi am plecat să luăm masa la restaurant, unde am găsit la o masă mai mulţi ofiţeri împreună cu Eugen Cristescu şi Generalul Pichi Vasiliu - Ministru de Interne. În timp ce luam masa cu cei doi arătaţi mai sus a trecut prin faţa restaurantului un cetăţean îmbrăcat în uniformă de cpt. de artilerie (uniforma armatei române) cu bonetă în mână şi cu nasturii desfăcuţi la haină. Anton Milcan văzându-l s’a adresat şefului de Poliţie Teodorescu spunându-i că ofiţerul îmbrăcat în uniformă de căpitan este legionarul Djonat Teodor pe care el l-a filat timp de 6 luni în Bucureşti când făcea serviciu la Dir. Generală. Atunci Teodorescu Ştefan l-a întrebat de circa 2-3 ori pe Anton Milcan dacă nu greşeşte, iar acesta susţinând cele arătate mai sus am plecat amândoi în urma ofiţerului căpitan pe care l-am oprit, iar căpitanul nevoind să se supună s’a petrecut o busculadă între ei.

 

Ofiţerii cari erau la masă cu Eugen Cristescu, văzând busculada dintre 2 civili şi un militar au fugit întracolo cu care ocazie am plecat şi eu în acel loc. Ajungând acolo am auzit discuţia violentă dintre căpitanul arestat şi Colonelul de Jandarmi Ionescu al cărui nume l-am aflat ulterior. Căpitanul adresându-se colonelului i-a spus: «că nu stă de vorbă cu nimeni decât cu Generalul Şteflea sau Mareşalul Antonescu pentru că a venit într’o misiune». Cu aceea ocazie am văzut la cei 2 poliţişti un pistol Bereta, mai multe bancnote a 500 lei şi o busolă. Colonelul Ionescu a ordonat să fie dus la Postul de jandarmi, iar căpitanul a spus că refuză să meargă la postul de jandarmi şi că merge cu cei 2 poliţişti pe care îi cunoaşte. Eu împreună cu cei 2 poliţişti şi cu căpitanul am plecat la Postul de Jandarmi Olăneşti unde Teodorescu Ştefan a încheiat un proces verbal de predarea sus numitului Postului de jandarmi împreună cu corpurile delicte şi obiectele găsite asupra căpitanului (suma de 105.000 lei). Proces-verbal pe care l-am semnat atât eu cât şi Milcan Anton ca martori. Predarea s’a făcut Plut. Popa. După aceasta a venit la Postul de Jandarmi colonelul Ionescu care ne-a cerut să părăsim postul şi astfel noi am plecat.

 

După 30 minute am plecat la Râmnicu Vâlcea şi am raportat inspectoratului cele de mai sus menţionând că jandarmii au refuzat să-mi dea relaţii amănunţite în acest sens. Mai târziu am aflat că ei au venit ca să atenteze la viaţa Mareşalului Antonescu. După ce am citit cuvânt cu cuvânt prezentul proces-verbal de interogatoriu şi am constatat că corespunde întocmai cu cele declarate de mine susţin şi-l semnez”[9].

 

Mărturia comisarului, confirmată de declarația lui Tudor Djonat. Comisarul de siguranţă nu minţea. Chiar Tudor Djonat recunoştea în prima declaraţie scrisă cum a fost arestat:  „Ajuns în sat am găsit nişte ţărani cosind fân pe care i-am rugat să-mi dea explicaţii cum să ajung la Călimăneşti sau Râmnicu Vâlcea; ei mi-au spus că imediat merg şi ei. Mergând am ajuns la un şopron unde am cerut unui om un pic de apă şi acesta mi-a spus că nu-i bine să beau apă şi mi-a dat ţuică. De acolo am luat un băiat să mă conducă; ei mi-au spus că e mai bine să merg la Olăneşti şi de acolo să iau cursa spre Râmnicu Vâlcea. Am mers circa vre’o două ore şi am ajuns la Olăneşti. Aci ajuns am văzut că era armată multă adică jandarmi şi se află Dl. General Vasiliu. Eu atunci m’am întors înapoi spre centrul băilor Olăneşti şi aci am văzut de departe nişte civili care veneau spre mine; imediat i-am recunoscut că erau poliţişti din Prefectura Poliţiei Capitalei şi atunci am fost bucuros că voi putea să-i rog să mă ducă la cei în drept; ei s’au apropiat de mine şi au strigat Dl. Djonat, da el în persoană şi atunci au tăbărît asupra mea vre’o patru subofiţeri de jandarmi, cărora le-am spus d-lor fiţi vă rog puţin mai tacticoşi şi nu faceţi din aceasta un spectacol şi nici un act de bravură pentru Dvs. Au asistat la aceasta şi mai mulţi ofiţeri de jandarmi şi au văzut cât de paşnic şi liniştit eram. Ceiace mă determină să mă duc la Călimăneşti sau Rm. Vâlcea era faptul că voiam să mă predau unor autorităţi care să înţeleagă adevărata situaţie şi să nu caute să-şi bată joc de mine şi pe spatele meu să-şi facă un titlu de glorie înscenând o întreagă poveste, căci ştiu felul cum procedează şefii de post şi modul barbar cum se comportă”.

 

Tot acest demers ştiinţific de cercetare a tentativei de atentat asupra mareșalului Ion Antonescu ridică o întrebare fundamentală pentru istoriografia românească. Întrebare la care de acum încolo va trebui să se răspundă. Dacă Mareşalul negocia cu Aliaţii, deci inclusiv cu sovieticii, de ce s-a încercat lichidarea fizică a lui? Să fi fost toate discuţiile doar o şaradă? A câta oară am fost traşi pe sfoară? Prin descoperirea acestor documente, atentatul de la Olăneşti devine o bornă de neocolit în istoria neamului românesc.

 

 

Mărturiile arhivistice confirmă teoria profesorului Sorin Oane (preluare din articolele fostului şef al singuranţei vâlcene, Serghie Iandola - n.n. I.M.), care susţine în „Atentatul dejucat de la Olăneşti contra mareşalului Antonescu. O variantă de lucru”: „Unul dintre legionarii paraşutaţi, Tudor Djonat, s-a deplasat şi el la Băile Olăneşti pentru a lua legătura cu un curier legionar, soţia unui preot din Râmnicu Vâlcea. Până a-şi întâlni legătura, Djonat a intrat într-un restaurant din staţiune, unde a consumat o cantitate mai mare de băutură. În stare de ebrietate, Djonat a plecat apoi spre locul întâlnirii. Din nefericire pentru el a fost însă recunoscut de comisarul Milcom, aflat pe terasa unui restaurat din centrul staţiunii. Milcom stătea la masă cu Serghie Iandola, şeful Siguranţei vâlcene, şi cu Ştefan Theodorescu, poliţistul care urma să răspundă de securitatea mareşalului Antonescu la Băile Olăneşti. La celelalte mese se aflau Piki Vasiliu, Eugen Cristescu, cât şi avocatul Radu Liveazeanu. Milcom vorbea tocmai despre... Tudor Djonat, având informaţii despre el de la Gheracostea, legionarul care se predase. Iandola îi povestea că îl cunoştea pe fratele acestuia, pe Ion Djonat, refugiat basarabean din Soroca, stabilit la Râmnicu Vâlcea şi a cărui soţie era evreică. N-au trecut 30 de minute de când se aşezaseră la masă, când Milcom a observat că din direcţia vilei mareşalului, vila Scarlat, cobora un ofiţer în uniformă de căpitan, mergând puţin legănat. Avea vestonul descheiat la gât, iar chipiul era ţinut în mână. Comisarul s-a sculat în picioare ca fulgerat, l-a fixat cu privirea şi a spus perplex: «D-le şef, acesta este Djonat!». El s-a repezit la Djonat, l-a apucat pe la spate de ambele mâini, iar în acelaşi timp şeful de poliţie Ştefan Thedorescu i-a ieşit în faţă, Djonat fiind astfel complet imobilizat.

 

Djonat a fost recunoscut de comisarul Milcom cu destulă greutate, totuşi, datorită unei operaţii estetice, care i-a modificat fizionomia obrajilor şi a bărbiei. Milcom îl ştia însă foarte bine din perioada rebeliunii legionare din 1941, Djonat fiind şi unul dintre participanţii la asasinatele de la Jilava, din seara zilei de 27 noiembrie. Comisarul îl filase şi după aceea. Dar, după reprimarea rebeliunii legionare, Djonat fusese trimis pe frontul rusesc. De fapt, Antonescu îi trimisese în prima linie a frontului pe toţi legionari prinşi după rebeliune. Piki Vasiliu i-a pus o întrebare, dar Djonat a răspus obraznic: «Domnule general, cu dumneavoastră nu stau de vorbă! Vin într-o misune specială şi nu iau contact decât cu dl.  general Şteflea!». Acesta era şeful Marelui Stat Major al Armatei.  La acest răspuns a intervenit colonelul de jandarmi Ionescu, care l-a înjurat pe Djonat. Acesta a replicat tăios: «D-le colonel, nu mă înjura, sunt ofiţer român ca şi dumneata!»”.

 

Atentatul din iulie 1944 impotriva Mareşalului, coroborat cu rebeliunea legionară, ambele dirijate de Moscova, dar şi cu actul de trădare naţională de la 23 august 1944 capătă sens, volumul domnului dr. Florian Bichir fiind, în egală măsură oportun şi important prin documentele - elementele de noutate - prezentate în volum.

 

Notă: Textul face parte din comunicarea prezentată în cadrul Sesiunii de Comunicări şi Dezbateri Ştiinţifice ŞTIINŢA, ISTORIA, ARMATA şi SERVICIILE SPECIALE ÎN APĂRAREA ROMÂNIEI, 12-14 iunie 2015 şi citează fragmente din volumul Dr. Florian Bichir, „Atentat la Mareşal. Olăneşti, 28 iulie 1944. Ion Antonescu - ţinta paraşutiştilor sovietici”, Bucureşti, Editura RAO, 2015.

 

---------------------------------------------------

 

[1] http://www.ligamilitarilor.ro/istorie-militara/atentatul-dejucat-de-la-olanesti-contra-maresalului-antonescu/

[2] Dr. Florian Bichir, Membru al Colegiului C.N.S.A.S., http://www.evz.ro/cum-au-vrut-sovieticii-sa-l-asasineze-pe-maresalul-antonescu.html

[3] Florian Bichir, Atentat la Mareşal. Olăneşti, 28 iulie 1944. Ion Antonescu - ţinta paraşutiştilor sovietici, bucureşti, Ed. RAO, 2015, 256p

 [4] Cristian Troncotă, „Atentate dejucate”, în „Dosarele istoriei”, nr. 5/2000, pp. 51-53.

[5] Cristian Troncotă, Glorie şi tragedii – momente din istoria serviciilor de informaţii şi contrainformaţii române pe Frontul de Est (1941-1944), Editura Nemira, 2003, pp. 122-125.

[6] Sorin Oane, „Atentatul dejucat de la Olăneşti contra mareşalului Antonescu. O variantă de lucru”, Revista Buridava, Muzeul Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu”, Vâlcea, nr. 7, 2009, pp. 226-232.

[7] A.C.N.S.A.S. Fond Informativ I 375802

[8] A.C.N.S.A.S., Fond Informativ D I 310033, Vol. 1.

[9] A.C.N.S.A.S., Ibidem

Maria Diana Popescu - Ne-am dat demisia din societatea opiniei publice

 

Ne-am dat demisia din societatea opiniei publice

Maria Diana Popescu

30 Iulie 2023

 

La fel ca toți miniștri muncii din România celor peste trei decenii de tras ca boii la căruța capitalismului anarhic, capitalism de cazino, capitalism de speculație, știut fiind că doar speculantul face bani buni în capitalism,  Simona Bucura Oprescu sau Mimoza cum o alintă colegii pesediști, vine cu promisiuni din caietul de dictare găsit pe banca ministerului. Promite multe, cu avînt globalist, vrea să reformeze ad integrum sistemul bugetar, mai ales în ceea ce privește salarizarea, vrea chiar să schimbe soarta pensionarilor și a bătrînilor din lagărele-azil, vrea să taie sporurile bugetarilor, ale medicilor... pînă la urmă, chiar craca pe care a fost cocoțată.  Prin urmare, judecata mea simplă și veridică îmi spune că ideea tăierii sporurilor este bună doar dacă se aplică și la SRI, STS, SIE, SPP, servicii cu nevoie stringentă de curățenie generală, urmate de Președinție, Guvern, Parlament,  Justiție, administrații locale, care colcăie de trepăduși ce încasează și salarii de lux și pensii. Ceea ce nu știe sau știe din start este că nu-i de capul ei la Minister și nu va face nimic cu entuziasmul ei naiv. Cineva deține sforile ministresei de 43 de ani și le va manevra așa cum este ordin din afară. I s-a preparat în prealabil garnitura de regizori, actori, sufleori și foaia de parcurs public.

 

Se pare că după atîta amar și sărăcie, la români tot mai ține abureala! De la Violeta Andrei, Raluca Turcan, pînă la Marius Budăi, doar mărunțiș și apă de ploaie acidă. Toți miniștrii muncii și-au promovat măsurile prin minciună și dezinformare, iar consecințele în plan economic și social sînt dezastruoase. Alt dezastru conturat la orizont este numirea în fotoliu de ministru al muncii a Simonei Bucura Oprescu, care va aduce acest domeniu cu un picior pe mal și unul în groapă.

 

Incompetența, minciuna și manipularea vor stinge pînă la urmă lumina  în România. De la Băsescu încoace activitatea Ministerului Muncii a fost un șir lung de minciuni, greșeli și jocuri  dictate de la Davos, via Strasbourg prin goarna bețivanului Jean-Claude Junker și corupta Ursula von der Leyen.  E drept, „cine se-aseamănă se-adună”. Codul Muncii, adăugit și falsificat de acești specialiști malefici a transformat românul în zilier ieftin, exploatat zi-lumină, ușor de batjocorit și de dat pe ușă afară.

 

Scăldatul în manipulare, corupție și imoralitate a favorizat îmbogățirea incompetenților avari și meschini, scutiți de problema cîştigării existenței, care au schimbat radical orizontul muncii, al retribuirii și moralei. Evident, și cultura muncii  s-a transformat, uşor, uşor, din templu al spiritului creator de valori ca scop în sine.

 

Guvernul își completează efectivul de marionete, dublu sau triplu licențiate, pe care nimeni nu le întreabă cît le-au costat patalamalele sau cîte zile au trecut pe la „școalele superioare” ale cumetrilor. Noi le acceptăm promisiunile mincinoase, le acceptam discursurile incoerente și demagogice, de parcă ne-am dat demisia din societatea opiniei publice. Trăim într-o lume a accepțiunilor de orice fel, o lume a iluziilor și nu mai reușim să ne concentrăm asupra realității. Iată de ce, „moralitatea” guvernanților nu mai poate fi percepută ca proiecție a realității, ci ca un mare fals al unor creiere publice.

 

Uriașe sînt mizele oricărei numiri în Guvern! Guvernarea poporului se reduce la executarea firmanelor resetate ale Înaltelor Porți, la interese de partid și de clan. Mult clamatul interes național a ajuns un focar de corupție parafat de justiție. Potrivit propriei declarații, proaspăta ministreasă a muncii Simona Bucura Oprescu a urmat facultatea ba la București, ba la Craiova, nici ea nu mai ține minte, cum și cînd, se încurcă în ani, la fel ca Raluca Turcan. Simona Bucura Oprescu a declarat public că are pe deasupra o pereche de studii postuniversitare: la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” și la Colegiul Național de Informații din cadrul Academiei SRI. Tînăra vînătoreasă s-a înscris la doctorat în 2013, dar, citez, „din 2019 nu mai sunt la doctorat”. Încurcată minciună,  pentru că niciun doctorat din niciun domeniu de studiu nu durează 6 ani! Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3 ani. În situații speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat și în limita fondurilor disponibile. Așadar, să luăm aminte: Simona Bucura Oprescu a studiat la Academia SRI, potrivit CV-ului, motivînd că „este o instituție de învățămînt la fel ca celelalte din România la care fiecare dintre noi dorește să aibă parte de un tip de cunoaștere pe care nu l-ar putea găsi la o altă instituție”. Întrebarea este: cînd anume l-a cununat pe fiului fostului rector al Academiei SRI „Mihai Viteazul”, generalul Gheorghe-Teodoru Ștefan? Înaintea intrării la Academie, în timpul sau după?

 

Aranjament grafic - I.M.

Geo Stroe - ”Dacia va renaște în România prin adevăr, dreptate, muncă și credință!”

 

Conducerile de mai sus, reunite, analizînd starea moral-politică, economico-socială și cultural-spirituală a națiunii și a lumii în cheia identității dacoromânești de la data 30.07.2023 – de la începuturi întru eternitate, în conformitate cu dacoromânistica (știință a conștiinței națiunii dacoromâne (acțiuni, inacțiuni) de la începuturi și pînă în viitorii posibili și dezirabili), sunt împuternicite să comunice: A). Existența României libere este în atenția marilor puteri. Trăim acum într-o neocolonie, ca stat în faliment, sub o dictatură a minciunii și a prostiei, stăpîniți de o elită coruptă, susținută de trupe de ocupație aliate, cu cetățeni care pleacă și nu se mai întorc, cu hemoragie de creiere tinere, vecini care ne sfidează, fosti prieteni care ne hulesc, ba chiar ne urăsc sincer. Suntem in tabăra pierzătoare, Trebuie să schimbăm tabăra pentru că vom plăti și pentru alții. E nevoie de un nou 23 august ca nu pierdem teritorii, fără să mai curgă nici o picătura de sînge românesc, ca să redobîndim libertatea, bucuria de a fi liberi și uniți în vatra strămoșească. ”Nu există decît un singur fel de a-și iubi neamul și țara: să lupți, pe orice cale, pentru eternitatea lor. Lupta pe care fiecare o înțelege după firea și iubirea lui. Dar numai setea eternității poate transfigura acest sentiment și această luptă. Numai prezența eternității poate depăși politica (Mircea Eliade). Se știe că înțelepții spun adevărul pentru că îl cunosc, iar proștii pentru că nu îl pot ascunde. Lucrurile se limpezesc și în Ucraina. „...Trăim într-o lume cu multă dezordine, parcă lipsită de aranjamente care să ordoneze conduita statelor mari și mici...” (Henry Kissinger, Ordinea mondială). „Războiul este părintele și regele tuturor lucrurilor; pe unii îi face zei, pe alții oameni, pe unii robi, pe alții liberi.” (Heraclit din Efes). De fapt, cînd puterea are dreptate, dreptatea n-are putere. Nouriel Roubini a avertizat: ”Pregătiți-vă pentru o criză fatală: Băncile sunt aproape de colaps Dolarul, în cădere, se va prăbuși definitiv. Putin și Xi Jin Ping sunt axa lumii viitoare. Acum se știe cine va învinge. ”În viitor vom elimina sufletul cu ajutorul medicinei. Sub pretextul unui ”punct de vedere sănătos”, va fi un vaccin prin care organismul uman va fi tratat cît mai curînd posibil, chiar la naștere, astfel încît ființa umană nu își poate dezvolta viziunea existenței sufletului și a spiritului. Medicilor materialiști le va fi incredințată sarcina de a scoate suflerul omenirii”. Omul va fi robotizat, vaccinul devine o forță arhimanică (demoniacă, Rudolf Steiner). ” Popularitatea bate personalitatea... propaganda bate adevărul științific, dacă nu e mediatizat” (Alvin Toffler). Evident: elita bolnavă de la București ne-a băgat în război de partea care va pierde. ”Imperiul Ucraina” ar fi captat Moldova și România, Polonia, alte state est[1]europene pentru a deveni Israel II. Continuă crizele multiple, suprapuse. Din cauza unei gloate de degenerați, lacomi de averi, lumea e în agonie. Răul era cît pe ce să reușească. Banii păreau că au biruit asupra muncii. Dreapta vrea profit uriaș, dintr-o dată, mai puțină educație, mai puțină cultură, mai mult haos în lume, și cît mai puțină inteligență umană. Digitalizează, automatizează, robotizează, scoate omul din circuit ca să biruie capitalul. Stînga, adică munca, vrea salarii mai mari, comfort, asigurări, protecție, bani mai mulți la pensii, vrea creșterea nivelului de trai, mai mult profesionalism la locul de muncă, mai multă cultură și educație aleasă. Asta nu convine capitalului. Lumea este împărțită în două tabere gata să se sfîșie cu arme sofisticate, inclusiv nucleare. China este speranța care va schimba fața lumii. Răsăritul răsare și va învinge, iar Apusul dezumanizat, apune. Secolul nou va fi secolul cunoașterii, al muncii, al națiunilor libere și suverane. În spatele ușilor închise cei mari negociază. Aparent ar fi trecut vremea jafului, colonizărilor, a imperiilor globale. Oamenii se revoltă, pot schimba cursul și fața lumii. Din cauza idioților ”elitei” care ne-a băgat într-un război de partea celor care vor pierde, vom avea numai nenorociri in dictatura minciunii și a prostiei specifice ”statului eșuat și bine educat”. Vom consolida: cultura, educația, cercetarea științifică prin ADR (încă nescoasă în afara legii),cu oameni de cultură, gînditori, cercetători, vizionari, profesioniști etc. Consolidăm Alianța Națională a Dacilor Liberi – ANDL ca mișcare de eliberare națională pentru a ne recupera identitatea națiunii, țara, statul, să ne salvăm viitorul liber, demn, onoarea și rostul.

Ce urmează?

O societate a cunoașterii, în care cultura, cunoașterea, educația, cercetarea științifică devin, împreună, a cincea putere a umanității, mai importantă decît celelalte patru (legislativă – care nu mai reprezintă voința autentică a națiunilor din cauza dispariției democrației și a alegerilor libere, a referendunului național, executivă – care luptă contra propriei națiuni, judecătorească – devenită juristocrată, egoistă, coruptă și alienată. Presa, fostă” cîine” al democrației, a rămas doar un cățel al celor trei puteri. Această a cincea putere universală, ESTE PUTEREA ETERNITĂȚII ȘI VA BIRUI.. Gînditori, creatori din toate țările, uniti-vă! Manifestul ComTerra va fi aspirația victoriei omului în timp. Totul a pornit de la mafia kazară care a dat greș cu Ucraina în care România ar fi devenit Israelul al II-lea. Aici este izvorul nenorocirilor, dinainte și după 1989. SUA coboară obosită de pe tron. Putin a avut curajul să le opună un ”Niet!” categoric. China aștepta reacția rușilor, iar acum mai mult de jumătate din lume este aliată contra SUA. Paradoxal, noi, cei mai jefuiți și umiliți de ruși de 3 secole, vom scăpa de NATO, SUA, UE pentru că rușii ne vor eliberați în interesul lor. Iar noi trebuie să obținem libertatea prin noi înșine. B.Lumea de azi este dominată de două imperii: Statele Unite, ultimul imperiu din colonizarea britanică a Americii de Nord și de Regatul de Mijloc (Țara de Jad din centrul lumii-n .r.,) dominată de etnia han - China... Mai sunt rămășițe imperiale mai vechi care nu mai au resurse mai multe decît Rusia. Azi, vorba lui Mark Twain: ”dacă nu citești ziarele ești neinformat, dacă le citești, ești dezinformat.” Ucraina este poligonul/laboratorul de încercare, pe viu, al noilor arme expuse cu vînzare pe cîmpul de luptă. S.U.A. au bombardat după bunul plac peste 20 de state civilizate, fără nici o temei. Tacitus spunea: ”nimeni nu a folosit vreodată puterea obținută prin mijloace banditești în scopuri nobile”. China este deja prima putere globală a lumii pentru multă vreme. Apoi, va veni vremea Indiei. Iudeomasoneria euroatlantică spera de multe vreme să dezmembreze mai întîi Rusia în 3 etape: a) a sistemului socialist, b) a U.R.S.S. și, ultima fază, Federația Rusă în zeci de stătulețe, mai ușor de jefuit. Dacă învinge Rusia, șansele unei lumi normale sunt mai mari. Rusia nu mai e nici bolșevică, nici comunistă, nici sovietică. Este naționalistă și are resurse aproape pe îndelete. Ne vom recupera vechile teritorii de la granițele de la răsărit, nord și sud-est. Marea tragedie a Rusiei este că nu are granițe etnice clare. Ucraina deține teritorii ale noastre, tratează în bătaie de joc românii noștri, limba, de acolo, inclusiv chestiunea Bîstroe. Poți să prostești unii oameni tot timpul și toți oamenii un timp, dar nu poți să postești toți oamenii tot timpul” (Abraham Lincoln). România va fi prietena tuturor națiunilor numai dacă va fi respectată. La noi acasă nu primim să fim stăpîni decît pe noi înșine.

Să refacem Armata Națională, Gărzile naționale, Rezistența armată în teritoriul vremelnic ocupat de inamic, luînd ca model Elveția, Israelul. Anul 2023 va fi Anul DACOROMÂNIEI REÎNTREGITE! Răsăritul răsare, Apusul apune. Neutralitatea, suveranitatea, naționalismul, costă,, sunt amare, însă viitorul lor e dulce. Patriile supraviețuiesc, imperiile pier. Vremea mafiei khazare a trecut.. Important este să nu mai curgă nicio picatură de sînge dacoromânesc. În aceste vremuri tulburi avem șansa reîntregirii, fără să tragem un cartuș. C). România, absorbită forțat prin complotul (pe care l-au susținut împreună cu alții) în NATO și UE, nu a mai prins loc pe scaun, nici în picioare, ci doar în genunchi. Acum se află condusă prost pe contrasens, mergînd orbește, înfrîntă, spre dezmembrare și neocolonizare. Deviza necesară Românilor este? Complotați, complotați, complotați!.

”Partenerii/protectorii strategici”ne-au devenit stăpîni.

Urgent trebuie să refacem legăturile normale cu China. China ne va ajuta să ducem la bun sfîrșit ceea ce am sperat și planificat sub Ceaușescu. Cei de acum ne-au impus să distrugem, să vindem tot, să muncim la ei, nu la noi acasă. Avea dreptate Mahatma Ghandi: o elită școlită de colonizatori este principalul dușman al poporului său. Slugile slugoilor complotiști/ impun legi imorale. Succesul AUR național este firesc și necesar. Spiritul dacilor liberi va supraviețui într-o Alianță Națională a Dacilor Liberi (ANDL), fie printr-o cine știe ce mișcare nouă. Azi, în România NU se poate face politică românească cu legislația existentă. Statul e cucerit din interior și pus să lupte, ca și în alte epoci, contra propriei națiuni. Capitalul românesc trebuie să sprijine partide, capabile de o repoziționare inteligentă în lume, fără a mai curge o picătură de sînge românesc, pe baza unui Proiect DACIA - 2075. A fi naționalist înseamnă a fi iubitor de națiune (pentru etnicii autohtoni). A fi patrioți înseamnă a fi iubitori de patrie (și cei de altă etnie născuți în patria România, pot fi patrioți și au dreptul să fie naționaliști ai etniei de care aparțin).”Nici o robie nu e mai rușinoasă decît cea de bunăvoie.” (Seneca). „Nu poate o nație să fie pururea condusă de neadevăr și de corupție” (M. Eminescu). Atenție, să ținem minte aceste cuvinte:„[Românii sunt] un popor fără istorie... destinaţi să piară în furtuna revoluţiei mondiale... [Ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevoluţiei şi [vor] rămîne astfel pînă la extirparea sau pierderea caracterului lor naţional [...] Dispariţia [lor] de pe faţa pămîntului va fi un pas înainte" (Friedrich Engels- un evreu antiromân nerușinat). Zicea Sun Tzî: "Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior." ”Oamenii cu curaj și caracter le par întotdeauna stranii celorlalți.” (Hermann Hesse). Oare, dacă ne-ar cere ”partenerul strategic” Dobrogea, cine ar spune NU – (cum a răspuns Antonescu cînd SUA i-au cerut-o imperativ)? Ce oare alte sacrificii vor cere acum? Atîtea trupe străine pe la noi, chiar în capitală, pot trece ”Rubiconul” oricînd și putem să rămînem sclavi pe veci. Ne desființăm Armata Natională ca să hrănim mercenari străini plătiți, nu oștenii români? Rușii ne cheamă să ne luăm teritoriile înapoi, iar kazarimea din guverne spune că nu avem pretenții teritoriale? Ucraina încă ocupă fără drept 2 teritorii răpite de la noi de U.R.S.S. Ca să ne impună N.A.T.O., S.U.A. ne-au cerut să renunțăm la teritoriile de la răsărit. Așa procedează un aliat?!

Să scoatem trupele străine cu componente nucleare din țară!

Gh. Gheorghiu-Dej s-a opus prezenței rachetelor nucleare sovietice în România. Azi, de ce nu? România este o țară ocupată, prizonieră a străinilor. Puterea politică în stat nu mai aparține românilor și nu mai reflectă voința autentică a națiunii. Toate alegerile au fost, sunt și vor fi falsificate, numirile la vîrf se fac prin plicuri sigilate cu acordul unor străini. SALUS (POPULI) REIPUBLICAE SUPREMA LEX ESTO. Salvarea poporului, a țării, să fie legea supremă. Este un principiu de drept roman fundamental care călăuzește salvarea unei națiuni în vremuri de restriște. Armata, cînd protestează, bagă cartuș pe țeavă; Serviciile secrete, cînd protestează, fac și desfac guverne din umbră, gata să le impună fie prin forță/complot, fie prin alegeri libere și democratice, într-o noapte - surpriză. A venit vremea GREVELOR GENERALE ȘI TOTALE, care să destrame clica alogenă trădătoare de la putere. Nu vrem să mai fi prizonierii NATO și UE. Vrem să reluăm relațiile normale cu toate țările lumii. Unde e Guvernul din umbră capabil să salveze România? Atenție, luna august a fost totdeauna nefastă pentru România, marile puteri acționează!!! D) Statele lumii se împart în două categorii, suverane și dependente. Cele dependente sunt: a) slab dependente și, respectiv, b) puternic dependente. România e puternic dependentă. Doar vreo 4-5 sunt suverane (Mihail M. Pîrlog). Pacea depinde de raportul de forțe dintre SUA, RUSIA, CHINA, INDIA. România este dominată de S.U.A., condusă de Germania și Ungaria, ba chiar și de Austria pînă acum, iar la București alogenii terorizează autohtonii care au mai rămas. Autoexilații s-au salvat și vor reveni în forță și cu mai multă forță acasă. România va fi liberă într-o alianță cu statele care își vor desăvîrși unitatea națională: Polonia, China, Coreea, Irlanda, țările arabe, latino-americane, unele țări africane etc. Polonia și Coreea ne sunt aliați naturali. Asupra României încă identificăm 3 cercuri. Primul, cel global, se constituie din întreaga lume interdependentă: China, SUA, Rusia, India. Al doilea, este cercul intermediar, ponderator, în care există Paris, Londra, Teheran, țările arabe etc. Al treilea, este cercul apropiat constituit de Berlin, Moscova și Ankara – cercul ”periculos de activ”, al celor ce ne-au asuprit multe secole. Cele 3 aspiră la refacerea imperiilor lor. Dacă ne aliem cu una dintre aceste capitale, celelalte două se aliază contra noastră. Noi trebuie să avem prieteni (sau cel puțin unul) în primul cerc al celor 4 superputeri globale, preferabil numai cu China (poate și cu India la rîndul ei), care să ne elibereze de celelalte două cercuri constrîngătoare. Nu trebuie să avem în același timp doi dușmani în cercul prim global. Niciodată nu trebuie să fie contra noastră simultan cîte 2 mari puteri (invățătura lui Stefan cel Mare și Sfînt) din cercurile 1 și 2, ca în 1989 (greșeala lui N. Ceaușescu). Ar fi bine dacă liderii din cele trei cercuri s[1]ar înțelege între ele, însă, NU pe seama noastră. Vom fi în siguranță doar cînd se ceartă între ele, n-ar mai avea timp de noi și, probabil, ne-ar lăsa în pace. Cu China trebuie să fim prieteni sinceri permanent (Nu am avut și nici nu avem ceva de împărțit cu ea).

În 1968, printr-o simplă declarație, China a ținut U.R.S.S. la ea acasă, altfel ne ocupau sovieticii și aliații lor... Numai de atît avem nevoie să facă China pentru noi. Să fim atenți ca SUA să nu se prăbușească cu tot NATO și UE peste noi. Cu Rusia trebuie să avem relații de bună vecinătate. Rusia, azi, nu se teme de S.U.A., nici de Germania. Se teme doar de China. S.U.A. nu se tem de Rusia și nici de Germania. Se tem numai de China. Iar China... nu se teme de nimeni! Rusia pare azi vasală Chinei. Finala va fi: China – India. Apoi, fiecare își va alege aliații la timpul lor. SUA, Occidentul în general, nu mai pot fi modele culturale, nici exemple morale pentru România. Am devenit o țară[1]țintă, o pradă pe care alții o rîvnesc ca tară de strămutare a popoarelor lor, poligon viu, de experimentare arme, sisteme politice, revoluții, medicamente, alimente, foamete, otrăvuri, boli, de tot ce e mai rău. Conform Constituției (1) Art. 118 – Forţele armate. (1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. Nu mai avem armată națională! Cum rămîne cu apărarea și garantarea inclusiv a demcrației constituționale? Armata noastră, în slujba cui este acum? Cui îi este frică de ea? Armata Europei apără un imperiu german!

O fi fost rău în vremea lui Ceaușescu, acum este și mai rău. Armata era și este pe viață. Militarii în rezervă și în retragere sunt ultima speranță a României. Un partid cu numele ”AM JURAT PE TRICOLOR” ar uni simbolic Armata activă și Rezerva ei. Tehnic vorbind, în istorie, nu există ”revoluții”, există numai comploturi reușite – pe care complotiștii le numesc ”revoluții” (ca învingători care scriu istoria), și comploturi nereușite, pe care cei care rămîn la putere le denumesc: răscoale, rebeliuni, răzmerițe etc. Puterea se ia, nu se dă! Armata este coloana vertebrală a unei națiuni - ultima carte pe care o poate juca națiunea pentru a exista. Golda Meir: ”Dacă vreți să construiți o țară în care se vor întoarce fiii și fiicele voastre, dacă vreți să construiți o țară în care oamenii vor pleca doar în timpul vacanțelor, dacă vreți să construiți o țara care nu va avea frică pentru viitor, atunci faceți doar doi pași: echivalați corupția cu trădarea de țară, iar oficialii corupți cu trădătorii, pînă la a șaptea generație și faceți trei profesii cele mai bine plătite și cele mai respectate: profesia de militar, profesor și medic.” Eminescu : Greşelile în politică sunt crime; căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se-mpiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se-mpiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei. Să incriminăm infracțiunile politice (de conducere) în Codul penal român. Ceaușescu a scos forțat țara din evul mediu în modernitate, a dus-o printre primele 10 în lume în cîteva domenii. Ne-a lăsat o țară la cheie. O țară cu resurse ca a noastră, dacă este și rămîne săracă este că a foarte prost condusă de impostori aserviți ocupanților. Nu va muri nimeni pentru noi, dacă nici un român nu moare pentru România, ca să fim liberi.

Să construim noua capitală DACOROMÂNIDAVA, în Țara Bîrsei (în 7-10 ani, cu 2-3 mil. de români pe șantier și în case construite pentru ei), Canalul București– Dunăre, Muzeul Național de Istorie, canalele de irigații, să reindustrializăm, să retehnologizăm. Toate trebuie apărate de români cu armele noastre în mîini făcute de români. Două articole din Constituție, Fidelitatea față de țară și Apărarea țării sunt determinante astăzi pentru noi toți: 54 (1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră. (2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege. Și 55(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România. (2) Condiţiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică. (3) Cetăţenii pot fi încorporaţi de la vârsta de 20 de ani şi până la vârsta de 35 de ani, cu excepţia voluntarilor, în condiţiile legii organice. Așadar, Fidelitatea față de țară e sacră, nu e turnătorie. Apărarea nu e ” pierdere de vreme”, ci drept și obligație națională. E). Gheorghe I. Brătianu spunea: ”Suntem ceea ce Nicolae Iorga numea: un Stat de necesitate europeană. Răzimată pe cetatea carpatică și veghind asupra gurilor Dunării, străjuind aici în numele și interesul întregii Europe din spatele ei - ba, încă și mai departe - se cheamă că România noastră trăiește și vorbește aicea nu numai pentru dînsa singură. Statul nostru este deci, în atenția estului și vestului, nordului și sudului deopotrivă - și în tot timpul. Ea deține, cum s-a spus, cu adevărat o pozițiune - cheie. Iar atenția aceasta a altuia pentru tine poate fi grijă și simpatie, poate fi ocrotire, dar poate fi și apetit sau primejdie. Înseamnă, deci, că, mai mult decît oriunde aiurea, veghea în astfel de puncte trebuie să fie mereu trează (veghea ta, a celui acolo așezat). Ideea de hotar, de putere și apetit economic internațional, de autarhie și independența, trebuie purtată acolo mereu în conștiințe, ca o obsesie. Suntem, prin poziția noastră pe glob, dar și prin cele ce poarta fața și ascund măruntaiele pămîntului nostru, ca o stînă carpatică la un vad de lupi. Ciobanii, drept aceea trebuie să aibă ghioagă bună toți și ...să doarmă cît mai puțin. Se înțelege, deci un Stat cu o astfel de situație în care te urmează în tot locul vînturile, valurile, dator este, el cel dintîi, să cunoască aceasta situație și să-și dea permanent seama de toate, bune și rele, cîte se ascund într-însa. Toți membrii acestui Stat, și în primul rînd pătura lui conducătoare, trebuie să-și aibă gîndul mereu ațintit la ele.” Cîtă transparență, atîta democrație!

Față de cele de mai sus, conducerile reunite ale F.A.D.R. „T.D.C.“ și ale A.N.D.L. propun și susțin următoarele obiective, scopuri și idei: 1) Primordial: Alegerile din 2024 să fie corecte. Ele vor readuce voința autentică a națiunii în Parlament. E timp să fie bine, pe deplin și corect pregătite. 2) Un Guvern de uniune națională cu 1 prim ministru și 12 miniștri, pe baza unui Program de renaștere națională aprobat de Parlament 3) Guvern din umbră, instituționalizat (1 p.m. și 12 m.), permanent, plătit de la bugetul de stat, capabil să preia puterea de a finaliza obiectivele planificate. 4) Adoptarea unei noi Constituții prin referendum național în 12 luni de la instalare, un nou Cod penal in care corupția, delapidarea, minciuna politică să fie să fie echivalate cu trădarea de patrie; un nou Cod de procedura penală, un nou Cod administrativ național, un nou Cod electoral național, Codul militar. 5) Desecretizarea dosarele privind privatizările, verificarea lor în instanțe (unde s-a încălcat legea să se ia măsurile legale care se impun). 6) Președintele țării, magistrații, demnitarii de stat, funcționarii, de sus pînă la consilierii comunali, toți cetățenii, în mod egal, să răspundă în fața legii. 7) CSM depolitizat; justiția să își spele rușinea cu ”Procesul revoluției”. DNA, Curtea Constituțională să devină instanțe in cadrul Î.C.C.J. 8) Naționalitatea oricărui ales să fie declarată în scris. Fără dublă cetățenie și fără penali în funcții publice, vot deschis numai în țară, obligatoriu, în scris, sub semnătura publică (model elvețian). referendum. În toate funcțiile de sus pînă jos în România numai români de naționalitate și cetățenie română.. 9) Tot de urgență: un nou Cod Militar al Securității și Apărării Naționale, al Siguranței și al Ordinii Publice, noi Statute ale cadrelor militare, ale ofițerului de informații și contrainformații, ale diplomatului, polițistului, medicului, profesorului, funcționarului public etc. Dreptul de a purta arme:„Niciunui om liber nu i se va exclude utilizarea armelor.” (Th. Jefferson), atîta vreme cît statul nu poate apăra drepturilor cetățeanului: dreptul de a purta armă este sacru (de introdus în Constituție). Națiunea trebuie să aibă mai multe arme pe persoană fizică decît forțele armate naționale. 10) Reforma urgentă serviciilor secrete: doar trei servicii secrete a) Serviciul Secret de Informații Externe al DacoRomâniei, b) Serviciul Secret de Informații Interne al DacoRomâniei–și, c) Serviciul Secret Special de Contrainformații Militare al DacoRomânilor–, ca ”vînător de trădători” care să verifice loialitatea celor care depun un jurămînt, inclusiv loialitatea președintele Republicii (prietenii știu de ce...). Ministerele de forță să fie conduse numai de militari români. 11) C.S.A.T. trebuie pus sub controlul Parlamentului, sub voința autentică a națiunii, nu deasupra ei, într-o republică a națiunii libere și suverane. 12) Alocarea a peste 10% din bugetul național de cercetare științifică. Producția autohtonă să fie conformă cu nevoile reale de securitate și apărare ale țării. 13) Să consolidăm identitatea culturii, educației, să apărăm limba, tradițiile în vatră și la românii din întreaga lume.

Un 1989 rejudecat cu istoria așa cum a fost. În viața națională trebuie să impunem: Etica, Ordinea şi curăţenia, Integritatea şi cinstea, Punctualitatea, Responsabilitatea, Dorinţa de perfecţionare, Respectul pentru legi şi regulamente, Respectul pentru drepturile celorlalţi, Dragostea pentru muncă, Efortul pentru a face economii şi cheltuiala cu chibzuinţă. 14) Cuvintele România, Român, DacoRomânia, DacoRomân cum scria Eminescu, să fie scrise cu litera mare inclusiv numele neamului și al neamurilor. 3 15) Latinizarea este doar un basm, Re-dacoromânizarea vine datorită unei de-dacoromânizarea forțate. ”Holocaustul NU a fost la noi. Dacoromânocidul ” DA. Făcut de A. Pauker? Nu vom plăti minciuna ca să trăiți din munca noastră! AtlantoDacoRomânia e țară divină, primordială, leagănul civilizației Europei. Limba noastră e moștenire divină, atlantă! Cu noi este Dumnezeu!... NU ISRAEL ÎN DACOROMÂNIA! 16) Academia Română prin lege și statut să devină Academie DacoRomână care să lucreze în cheie dacică întru identitatea națiunii. 17) Continuăm comunicările științifice și dezbateri publice de dacoromânistică, de știință, cultură, educație, geopolitică, tehnici de vîrf, lingvistice , etc. în fiecare joi al fiecărei luni calendaristic (vezi Planul ADR 2022-2023) 18) Ungurii, rușii, evreii, kazarii, americanii, germanii, austriecii, turcii, bulgarii, ucrainienii, să ceară iertare pentru crimele contra dacoromânității! 19) Stop vînzării bogățiilor țării, a avuției naționale, a pămîntului țării, pădurilor și apelor. Străinii vor să ne smulgă din rădăcini, să vindem pentru a cumpăra ei, ca să devenim chiriași în propria țară. Legea malpraxisului, trebuie adoptată imediat! 20) 9 MAI este ziua suveranității și independenței inalienabile a statului național unic, unitar cucerite prin jertfe de sînge, de moși și strămoși, de ostașii în războaie.. 21) F.A.D.R.”T.D.C.” trece în al 33 an și are un nou statut încă în lucru. Publicațiile vor continua aparițiile periodice lunare și anuale. Colaboratorii și sponsorii revistelor, ai Enciclopediei Academiei DacoRomâne (ed.a-III-a), pot trimite comunicări și donații către FUNDAȚIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ „TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA“, Cont CECBank, Agenţia Drumul Taberei, Buc., sect. 6, Cod fiscal nr.4929150, Cod IBAN R096CECEB60430RON4156049, Buc., ori către S.C.TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA s.r.l., (editură), Cod fiscal 4194619; Cod IBAN RO59RNCB 0077050238970001, Cont BCR sect.6 şi la Trezoreria sect.6, Calea Giuleşti nr.3, Cod IBAN RO75 TREZ 7065 069X XX00 1547. Prin fișa 230, cititorii pot trimite pînă la 3,5% din impozitul pe venit. Reedităm proiectele fundamentale precum O ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÎNĂ ÎN PREZENT de dr. Ion Rotaru (ed. a III-a) și sperăm să tipărim DICȚIONARUL ETIMOLOGIC AL LB. DACOROMÂNE, ISTORIA DACOROMÂNILOR, TESTAMENTUL ZAMOLSIAN DACOROMÂN, TEMPUS etc. Continuăm Proiectul ”DACIA–2050”, începem să redactăm MANIFESTUL PĂCII COMTERRA-2075. Astept studii, articole prin geostroe@gmail.com Dacia.online, vom tipari și anuarele ZAMOLSE și COMTERRA începînd cu 2024. Rog înscrieri teme de comunicări în Planul A.DR. pe 2023-2024 și materiale pentru publicații. 22) Instituim Premiul universal MIHAI EMINESCU – dacoromânul absolut, simbolul celei de a 5 puteri (a eternității), pentru toți dacoromânii noștri creativi, inteligenți, talentați și creăm și un Fond al DacoRomânității. I. C. R. va avea supranumele Mihai Eminescu și va distribui OPERELE sale COMPLETE fiecărei familii. 23) Marele Nicolae Iorga a avut o viziune a ZONEI DE FORMARE A NEAMULUI DACOROMÂNESC, ca teritoriu al Vechii Europe în care sunt rădăcinile strămoșilor. Fiecare dintre noi e dator să viziteze cît mai des vetrele străbunilor, să ne cunoaștem rudele, să ne ținem de neamuri.

România de azi este Dacia de atunci, numai că este ceva mai mică. Între ele nu mai încape nici o cratimă, licența noastră: DACOROMÂNIA este o realitate științifică temporal-spirituală, proiectată, un vis. Erau mari Atlantica, Pelasgia, Geția, Ramania, Valahia, Dacia, Romania, Rumunia, Tracia, Rumelia... România de azi este muuult... mai mică. Precizăm că este vorba de granițele spirituale. Cei din sud ne-au numit Geți, cei din apus Daci, iar cei de la răsărit Rumuni. Ne autodefinim ATLANTODACOROMÂNI –ca urmași ai atlanților pe scurt: dacoromâni, fără cratimă... Români, pur și simplu! 24) GardaDacoRomână este un tribunal moral-spiritual al cunoașterii valorilor națiunii, pregătește rezistența DacoRomâniei. 25) Reîntregirea trebuie moșită continuu. Nici o forță nu se poate opune împlinirii idealului nostru național. ”Tratatul și Dorobanțul” au făcut o națiune reîntregită prin luptă și adevăr. Codurile penale NU interzic Reîntregirea. Nici o forță din lume nu poate înfrînge ReUnirea unei nații. 26) Susținem Doctrina Națională Autentică. Celelalte: social-democrația, liberalismul, progresismul, ”neomarxismul” etc. - sunt antinaționale. AUR încă mai are flacără aprinsă. Fiți dacii liberi! Reîntregirea tuturor DacoRomânilor este idealul, neatins încă și trebuie moșită în etapele propuse: A. Refacerea României Mari - 2023, B. Unirea Daciei Adevărate - 2025, C. Dacia cea Mare – 2030, etc. Crimeea aparține DacoRomâniei din antichitate; Bizanțul fondator tracodacoget, fostul Constantinopolul european – va redeveni capitala spirituală a Vechii Europe fondată de

AtlantoPelasgoRamanoValahoLatino RomanoRumunoTracoGetoVlahoDacoRomâni, după Atlantida

(capitala atlanților, apoi Heliopolis din Egipt, după Sarmisegetuza-Histria-Troia - capitalele imperiului traco-geto-dac) și după Roma - capitala romanilor (nepoții daco-latinilor) etc. Zona de formare a neamului dacoromânesc (N.Iorga) e spațiul cultural zamolsian-creștin-ortodox de formare a națiunii dacoromâne. Evoluțiile vor fi conform raportului de forțe temporal în viitor. „Iar noi locului ne ținem, / cum am fost așa rămînem...”

  

 

27) În Țara Bîrsei trebuie construită după modelul capitalei de rezervă a dacilor, noua capitală DACOROMÂNIDAVA. 28) Biserica Națională Zamolsian-Creștin-Ortodoxă DacoRomână este statul spiritual autentic al națiunii. Cu ea să fuzioneze liber și greco-catolicii. 29) Imperiile dispar, Națiunile, Patriile, rămîn. Misiunea istorică a unui popor este verificată de două lucruri: a) de puterea cu care ştie să-şi apere pămîntul, libertatea şi drepturile; b) de vigoarea cu care creează valori; Clasele sau grupurile care împlinesc aceste funcţii esenţiale sunt singurele care se pot numi grupuri vitale, fără de care o naţie riscă să dispară din istorie (M. Eliade). Coșbuc, prin Decebal către popor, spune: Din zei de-am fi scoborîtori,/ C-o moarte toți suntem datori!/ Totuna e dac-ai murit/ Flăcău ori moş îngîrbovit;/ Dar nu-i totuna leu să mori / Ori cîine-nlănţuit! Iar Imnul național ne îndeamnă: Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină / Decît să fim sclavi iarăși pe vechiu nost pămînt! Trei culori cunosc pe lume... (C. Porumbescu) este Imnul DacoRomâniei (... Iar cînd, fraților, m'oi duce / De la voi ș'oi fi să mor /Pe mormînt, atunci să-mi puneți /Mîndrul nostru tricolor. 30) Iată și TATĂL NOSTRU - așa cum l-a lăsat ZAMOLSE, întîul nostru IISUS, de la THOTH ATLANTUL , prin HESTIA: TATĂL NOSTRU CARE EȘTI ÎN LUMINA DE DINCOLO DE CERURI, SLĂVEASCĂ- SE NUMELE TĂU ETERN, VIE ÎMPĂRĂȚIA TA DE LUMINĂ SFÎNTĂ ȘI ETERNĂ, FACĂ- SE VOIA TA PRECUM ÎN ETERNELE CERURI, AȘA ȘI PE PĂMÎNT. DĂ-NE NOUĂ PENTRU MÎINE CU CE SĂ ÎMPLINIM TOATE NEVOILE ZILEI DE AZI ȘI DE MÎINE ȘI ALE TIMPULUI NOSTRU, IARTĂ-NE NOUĂ PĂCATELE NOASTRE PRECUM ȘI NOI IERTĂM CELOR CE NE-AU GREȘIT ȘI NE GREȘESC. FII CĂLĂUZA NOASTRĂ ÎN VREMURI GRELE DE FURTUNĂ ȘI ISPITĂ, DU-NE PE CALEA CEA DREAPTĂ A LUMINII TALE, ÎNTRU IUBIREA LUMINII ETERNE ȘI A NUMELUI TĂU! ADEVĂRAT FIE ! (TATĂL NOSTRU- dacic, ținut secret–jurămîntul dacoromân zamolsian este primit făcînd semnul crucii cu limba în cerul gurii închise). Salutul eminescian : - TRĂIASCĂ NAȚIA!: SUS CU DÎNSA! 

DACIA VA RENAȘTE ÎN ROMÂNIA PRIN ADEVĂR, DREPTATE, MUNCĂ ȘI CREDINȚĂ! Geo Stroe, un dac liber și neastîmpărat Veniți cu noi! București, 30 07. 2 023 d.Chr.(după Christos), 30. 07. 7 532 d.Fl. (de la Facerea Lumii), 30. 07. 12 023 d. Zm. (după Zamolse), 30. 07. 35 023 d.Th. (după Thoth Atlantul), 30. 07. 173 d.Em. (după Mihai Eminescu) FUNDAȚIA ACADEMIA DACOROMÂNĂ „TEMPUS DACOROMÂNIA COMTERRA“ (F.A.D.R.T.D.C.) este rezultatul unificării prin absorbţie a FUNDAŢIEI TEMPUS, întemeiată de preşedintele fondator Geo Stroe (constituită la 23.11.1991 în Traian-Ialomița; dosar 751/PJ/1991 la Judecătoria sect.1), cu ACADEMIA DACOROMÂNĂ – A.D.R. (continuatoare şi legatară unică a Institutului Naţional pentru Românitate şi Românistică − INPROROM, fondat la 1.12.1991, urmașă a şcolii Aula zamolsiană – Andronicon, prima universitate populară din lume din Dacia, a Societății cultural-științifice Renașterea Daciei, fondată la 1 oct. 1949 la Sarmisegetusa, a Cercului de studii „DECENEU“ din anii ’70, a Societății „Carpații“, înființată la 24 ianuarie 1882 în București, reactivată la 24.01.2014 la statuia lui Mihai Viteazul de la Universitatea din București, de A.D.R., dosar nr. 34/PJ înregistrat la 24.01.1992 la Judecătoria Sect.1, prin sentinţa civilă nr. 49 din 31.01.1992, reorganizată, ulterior, în Academia DacoRomână, la 9.05.1995; apoi, cu alte modificări în dosarul nr. 51/P.J./2003), pentru înfăptuirea Programului PROTEMDACOM-12 050 (2 050). Ca fundaţie, este independentă de stat sau de partide politice, non-profit, are personalitate juridică de drept privat, de cercetare în domeniile ştiinţei, culturii, artei şi tehnicii, independentă în acţiunile ei. Ea se constituie ca o societate a oamenilor liberi, care au conştiinţă de dacoromâni şi deviza: „A fi pentru a şti, a şti pentru a avea, a avea pentru a putea, a putea pentru a face, a face pentru a fi oameni fericiţi!“ A.D.R. este autonomă în cadrul F.A.D.R.”T.D.C.” cu deviza: „Întru eternizarea valorilor temporale zamolsiene dacoromâneşti pe Terra noastră comună, într-o lume comterristă, a fiecăruia şi a tuturora!“ Scopul A.D.R. este cunoaşterea, cercetarea, crearea, stimularea, promovarea, apărarea şi eternizarea valorilor dacoromâneşti din întreaga lume, pe Terra noastră comună. Obiectivul strategic al A.D.R. este pregătirea spirituală a renaşterii pentru reîntregirea naţiunii dacoromâne din întreaga lume, în contextul valorilor umane, europene și universale. Cont CEC Bank S.A., Ag. Drumul Taberei nr.4, Buc., sect. 6, Cod IBAN Cod IBAN R096CECEB60430RON4156049, Cod fiscal nr. 4929150. www.tempusdacoromania.ro, www.academiadacoromana.ro, geostroe@gmail.com, 0722 972 522; https://www.setthings.com/ro/fundatia-academia-dacoromana N.B.

 

Autorul respectă Normele limbii dacoromâne adoptate de Senatul A.D.R

Geo Stroe