Pe urmele eroilor români
În iarna anului 1916/1919 Armata Română s-a
reorganizat pe două armate: Armata 1-a Română, comandată de generalul de
divizie Constantin Cristescu și de la 31 iulie 1917 de generalul de divizie
Eremia Grigorescu. A avut în subordine Corpurile de Armată nr. 3, 5 şi 6.
Armata a 2-a Română comandată de
generalul de divizie Alexandru Averescu a avut în subordine Corpurile 1, 2 şi 4
Armată.
Corpul al treilea de Armată Galaţi a fost compus din
Diviziile 5 Infanterie Buzău, 13 Infanterie Ploieşti şi 14 Infanterie Iaşi.
Acest Corp de Armată şi-a terminat reorganizarea la data de 1 iunie.
Corpul al cincilea de Armată compus din Diviziile 9
infanterie Constanţa, 10 Infanterie Tulcea, 15 Infanterie Constanţa s-au
reorganizat în regiunea Vaslui, până la sfârşitul lunii iunie.
Corpul unu Armată compus din Diviziile 2 Infanterie
Craiova, 4 Infanterie Bucureşti şi 11 Infanterie Slatina s-au reorganizat în
împrejurimile Iaşilor, reorgannizate greu datorită greutăţilor materiale şi
boliilor.
Reorganizarea Armatei a 2-a Române s-a refăcut pe
frontul de luptă. Pe front s-au refăcut Corpul 2 Armată
cu Diviziile 1 Infanterie Infanterie Mehedinţi, 3 Infanterie
Târgoviştede şi 12 Infanteribie şi Corpul 4 Armată cu Diviziile 6 Infanterie Focşani, 7 Infanterie Roman şi 8 Infantezie Botoşani. Aceste
Divizie au luptat la Mărăşti.
La data de 29 şi 30 septembrie 2018, cu două luni înainte de Centenarul Marii Uniri,
Comitetul Asociaţiei Persoanelor Vârstnice din Vaslui a organizat o excursie
omagială dedicată eroilor vasluieni, căzuţi în luptele din Războiul nostru cel
mare 1916-1921.
Vasluienii au trimis în acest război următoalele
unităţi militare: R. 25 Inf. Vaslui, dublura
lui R. &5 Inf. Vaslui, R. 12 Infanterie Bârlad, dublura lui R.52 Inf.
Bârlad, R.2 Roşiori Bârlad, R. 3 Roşiori Bârlad şi alte subunităţi
militare.
În ziua de 28 septembrie 2018, ora 07:00, autocarul
asigurat de Primăria Municipiului Vaslui a plecat spre Alba Iulia, cetatea de
scaun a Marii Uniri, înscriindu-se pe traseul : Soleşti, localitate care,
a dat României pe prima doamnă a României moderne, Elena Rosetti-Cuza,
pe fraţii săi Dimitrie şi Theodor, mari oameni de cultură şi politicieni de
seamă, pe Gheorghe Rosetti, fiul gospodarului Costache Rosetti, primul frate al
Elenei Rosetti-Cuza, fost ambasador al României la Petrograd, căsătorit cu Olga
Girez, fiica ambasadorului Franţei la Petrograd. De la Soleşti excursioniştii
au trecut pe la Movila lui Burcel, obiectiv deosebit de important de
supraveghere a deplasărilor popoarelor migratoare şi a grupărilor invadatoare
tătăreşti şi turceşti în epoca medievală, îndeosebi a domnitorilor Ştefan cel
Mare, Petru Rareş, Vasile Lupu şi alţii. De aici ne-am îndreptat spre Iaşi,
neavând timp să ne oprim la Conacul familiei Racoviţă de la Dăneşti şi la
mănăstirea construită de Ştefan cel Mare la Dobrovăţ. Ajunşi în Dealul Repedea,
ne emoţionăm privind oraşul Iaşi, aşezat pe şapte coline (parcă ar fi o copie a
oraşului Roma). Oraşul Iaşi a suferit mult în anii 1859-1865, când şi-a pierdut
statutul de capitală a Moldovei. Totuşi, românii şi îndeosebi moldovenii şi azi
consideră oraşul Iaşi, capitală a Moldovei, cu rol însemnat în domeniul
culturii şi chiar al dezvoltării economice. Din decembrie 1916 şi până în
decembrie 1918 acest oraş, a îndeplinit şi rolul de Capitală a României, rămasă
cu şase judeţe după ocuparea Olteniei, Munteniei, şi Dobrogei de către armata germană, bulgară şi
turcă.
Oraşul Iaşi a găzduit în anii grei ai războiului Casa
regală, cazată în fosta reşedinţă domnească a lui Alecsandru Ioan Cuza (azi
Muzeul Unirii), Parlamentul Unirii a fost găzduit de localul Teatrului Naţional
„Vasile Alecsandri”, guvernul României a fost găzduit de Casa Pogor şi localul
Primăriei Iaşi. Marii oameni de cultură, în frunte cu marele savant Nicolae
Iorga, au încurajat Casa Regală, Parlamentul şi guvernul pentru a depăşi
uriaşele greutăţi de ordin social, material, sanitar şi militar, în perioada de
refacere a Armatei Române în iarna anilor 1916/1917. Cuvântarea marelui Nicolae
Iorga, ţinută la data de 15 decembrie 1916 în localul Teatrului Naţional a
însufleţit pe participanţi. Ajutaţi de misiunea militară Franceză, condusă de
generalul Mathyas Henry Berthelot, Marele Cartier General Român, comandanţii de
subunităţi, unităţi şi mari unităţi militare au reuşit să reorganizeze armata
română, s-o doteze cu mijloace de luptă şi s-o instruiască pe baze moderne.
Toate acestea şi măsurile adoptate de Regele Ferdinand I, sfătuit corect de
către Regina Maria şi primul ministru Ion I. C. Brătianu cu privire la
pregătirea măsurilor de împroprietărire a ţăranilor care constituiau baza
oştirii, au condus la strălucitele victorii din Campania militară din vara
anului 1917, în bătăliile desfăşurate în triunghiul morţii şi al eroismului de
la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz.
Judeţul Iaşi a găzduit armata română în refacere
(400.000), un milion de ostaşi ruşi, în
condiţii deosebit de grele. I-a hrănit bine, în comparaţie cu ostaşii români,
nemaiprimind sumele de bani promise de către armata rusă.
Judeţul Iaşi a trimis în lupte Divizia a 14-a
Infanterie la Mărăşeşti, Divizia a 2-a Cavalerie la Mărăşeşti, în Transilvania
şi Ungaria, Regimentul 13 Infanterie la Mărăşti, Oituz şi Campania Militară din
Ungaria (1919), Regimentul 53 Infanterie în Dobrogea şi Oituz, Regimentul 7
Roşiori şi 4 Vânători (Infanterie) în Transilvania şi Campania din Ungaria
(1919).
Plecăm din Iaşi spre Paşcani, trecând prin sate,
comune şi oraşe (Cucuteni, Cepleniţa (Ştefan cel Mare făcea uneori popas să dea
un cep la Niţa) , Podul Iloaei, Târgu Frumos (târgul frumoasei, la care făcea
câte un popas Ştefan cel Mare), Ruginoasa (palatul lui Mihail Sturza, vândut
verişoarei sale Elena Cuza şi domnului Al. Ioan Cuza), amintindu-ne că toate
aceste localităţi au contribuit la refacerea armatei române şi la primenirea
subunităţilor şi unităţilor militare cu ostaşi luptători. La data de 20 august
1944 s-a spart frontul Iaşi-Chişinău în cel de al Doilea Război Mondial, în
localitatea Târgu Frumos, cu imlicaţii deosebite pentru poporul român şi armata
sa.
De la Paşcani ne îndreptăm spre Fălticeni,
amintindu-ne de eroismul cu care au luptat ostaşii de pe aceste meleaguri (Reg.
16 Dorobanţi Suceava-Fălticeni la Oituz şi împreună la alungarea ostaşilor ruşi
şi ucrainieni la Şerpăteşti (marginea de vest a oraşului Fălticeni) şi apoi din
Bucovina, peste Prut şi Nistru.
Ajungem la Suceava, vechea cetate de scaun a
Muşatinilor. În iarna anului 1916/1917
localitatea Burdujeni a cartiruit Divizia a 2-a Cavalerie Iaşi şi unităţile
componente pentru refacere, dotare cu mijloace de luptă şi instruire.
De la Suceava ne îndreptăm spre Gura Humorului -
Câmpulung Moldovenesc - Vatra Dornei, zonă în care a fost cartiruită Armata a
9-a Rusă până în septembrie 1917. De aici mergem spre Bistriţa
Năsăud-Cluj-Turda-Alba Iulia. După remobilizarea Armatei Române la sfârşitul
lunii octombrie 1918, favorizată de ofensiva aliaţilor conduşi de generalul
francez Esprey, de la Salonic şi scoaterea din luptă a Bulgariei, Consiliul
Naţional Român din Transilvania a solicitat ajutorul Regelui Ferdinand I şi
guvernului României pentru a trimite trupe militare române, în scopul ajutării
Gărzilor militare transilvănene pentru realizarea ordinei interioare şi
stoparea acţiunilor duşmănoase ale gărzilor ungureşti.
Întrucât Aliaţii au încheiat Armistiţiu cu Puterile
Centrale la data de 11 noiembrie 1918, Marele Cartier General al Aematei
Române, a trimis din zona Piatra Neamţ
pe la Bicaz, Divizia a 7-a Infanterie Roman, comandată de generalul Traian
Moşoiu care s-a deplasat spre zona ce o parcurgem noi. Consiliul Militar
Interaliat cu sediul la Paris , la intervenţia M.C.G. al Armatei Române, a
aprobat înaintarea până pe Mureş. Pe la Oituz a fost trecută în Transilvania
spre Breţcu-Miercurea Ciuc-Braşov, Divizia 1-a Vânători (Infanterie) Craiova, adusă
din Basarabia. În Zona Făgăraş-Sibiu-Deva au fost trimise Divizia a 6-a
Infanterie Focşani şi Divizia a 2-a Vânători (Infanterie) Bucureşti.
După înfăptuirea
Marii Uniri, Consiliul Dirigent al Transilvaniei, ales la Alba Iulia a
solicitat M.C.G. să intervină la Paris pentru a permite Armatei Române să
pătrundă până în zona Cluj, în scopul potolirii excesului de zel al
administraţiei ungare care, pesecuta pe români, îndeosebi pe cei ce au
participat la Marea Adunare de la Alba Iulia. După intervenţia generalului
Berthelot, s-a aprobat înaintarea trupelor române, la sfârşitul lunii decembrie
1918.
În lunile
ianuarie-februarie 1919 se intensifică spiritul revoluţionar al
bolşevicilor unguri la Budapesta.
Bolşevicii au înfăptuit la data de 21 martie 1919 revoluţia bolşevică, statuând
puterea sovietelor, comisarul pentru relaţii externe Bela Kun fiind numit
preşedinte. El a luat legătura cu bolşevicii ruşi, intenţionând să realizeze o
alianţă împotriva statelor din estul şi centrul Europei.
Dându-şi seama de pericolul unguresc, M.C.G. a
întreprins măsuri pentru intensificarea pregătirii Armatei Române şi a apelat
iarăşi la generalul Berthelot pentru a interveni la Paris să obţină aprobarea
de înaintare pe Munţii Apuseni. M.C.G. a fost înştiinţat că Ungurii pregătesc
un atac armat împotriva Armatei României şi atunci a înfiinţat la Sibiu
Comandamentul Militar al Transilvaniei numindu-l comandant pe generalul
Gheorghe Mărdărescu din Iaşi. Colaborând bine cu Consiliul Dirigent, timp de
cinci zile (16-21 aprilie 1919) Armata Română şi Diviziile 16 şi 18 Infanterie,
constituite din luptători ardeleni (participanţi în război în armata austriacă
şi ungară), au desfăşurat lupte dârze împotriva armatei ungureşti pe văile
Someşului şi Crişurilor Alb, Negru şi Repede, eliberând teritoriul de vest,
obligându-i pe unguri să se retragă pe aliniamentul
Csap-Niregyihaza-Debreţin-Bichiş-Csaba. Au fost eliberate oraşele Satu Mare,
Carei, Beiuş, Oradea.
La înapoiere pe la Tg. Mureș-Oarba Cimitirul care
adăposteşte pe cei 11.000 de ostaşi căzuţi în luptele împotriva ungurilor şi
nemţilor în septembrie 1944 , apoi spre Bicaz-Piatra Neamţ-Roman-Vaslui.
1 Arhivele Militare Române, Fond Regimentul 2 Roşiori,
Registrul Istoric nr. 958.
2. Arhivele Militare Române, Fond Regimentul 3 Roşiori,
Jurnal de Operaţii, nr. 1010.
3. Gheorghe Marin, Istoria Cavaleriei Române, Editura
Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1988.
4. col. (rtr.) Constantin Chiper, Cronica Militară a Judeţului Vaslui, Editura Pim, Iaşi, 2012.
col. (rtr.) Constantin CHIPER
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu