George Anca
vineri, 26 octombrie 2018
OMEOMERIE
George Anca
OMEOMERIE
POETIKON
LA
SCENĂ ÎNCHISĂ
în tablouri și sonete
Sonete din Ocult
rugăciuneAUnui dac i-xii
rosa alchemica xiii-xxxi
ocult artificiu xxxii-xlii
rugăciuneAUnui dac
au dezbrăcat aum
auire aur din maur
potopul consonantic
treimea inexistenţei
nefiinţa morţii
nemoartea fiinţei
*
în joacă te salvai de uscăciune
nici ofilindu-te din verde
lipit pe zid în veranda
bisericii Sfântul Gheorghe
*
ape erau spre aum
moarte maură mioară
fără m nu răsunăm treimea
nu inhalăm upanişade
*
pe eşafodul nuurilor
domnul daumnul
inimi nemuritor au
moarte luminii
*
toate neexistând
moartea are om aum
toate totdeauna
rugăciuneAUnuidac
punte au om vocale
raag dakh strugure
*
nu era m nimic m-au au
dacul aum rugă raag
*
au zeu oase inimii
a avea n-au fost au
*
aură taur autumn
*
el el el
au aum
*
consonantism
totalitar
*
tu el eu zeu
înainte de-a fi
*
numai omul
mântuit
*
dătător de viaţă
dătătător de suflet
*
cerşeşti
intrarea
nirvana
*
consonantism biblic
vocalism vedic
*
puteri scânteii
puteri ucigaşului
*
sine-mi
inemi
râdă
*
omoară-mă
numai
astfel
să-ţi
mulţumesc
rosa alchemica
rosa alchemica mutus liber
aula lucis cabala mineralis
we are alchemists and gnostics
and believers and make-believers
eon lui Horus sepher sephirot
ocult şi comunism în poezie
iluminata roză cu cinci petale
copac în forma rozei Ankh
Diana iubind pe frate-său Lucifer
a supreme dark prince was born
severul teoforic Apollodorus
urăşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi
cui îţi dă o palmă distruge-i ţara
Iisus
ne găseşte destrăbălaţi şi plini de
grijuri
*
când mai lin scap solzi de mercur
îmi roşeşti făţiş necumpărătoare
cum de se şi boteză apa Saraswati
a decripta indianităţi pân' pe Builă
iată şi mai ocult sonet în undă
cuantă
zăpada de pe moarte în presa de azi
la ce oră nu ştiu că părintele e
plecat
în Ierusalim da' mie nu mi-e frică
întotdeauna se poate întâmpla ceva
rău
înţelegi ce-ţi spun de fapt trenul e
city
mi-am cerut voie lângă profesor s-aud
melancolia vers în lucruri şi
rozătoare
pe cărări cu cotituri cărarea strâmtă
stele-n stele vălul alb de peste
toate
*
sonete din ocult spre Timişoara
în locul comunistului satana
psihozele de rădăcină
vezică roşie ba splină
se duse la Râmnicu Vâlcea
săgeată Borcei către Tulcea
din gloanţe pe adiacenţe
câţi în Vicenze în Piacenze
*
scriu aceste sonete din ocult
într-un drum din lung în scurt
nu mă număr în hai-ku
nu-mi aştept că nu mă du'
*
vârful codrului ţâţână
varsă ploaie de ţărână
cimitire canto mandă
capete ne recomandă
*
extravagantă gnoza
de ne ocupă cosmosul
şi o luăm la fugă
cum ar fi noaptea asta
al cui e capul tăiat
bătrâne din proaspăt mormânt
cioclii dacă or fi ştiind
şi ce ne deranjează pe noi
iar să numeri atlasul
a-l înapoia retardării
trecem la loc mlaştina
apropiindu-ne baştina
ratez deliberat şi ocultul
din oboseala ajungerii
*
încă o aulă Eugene
fiului tău şi doamnei
aceeaşi iubire sanscrită
până pe strada Lenau
colţ cu Blaga spre
librăria Emil Cioran
recitim Decebal de Eminescu
139 de ani Mahatma
parasonet din ocult
cu ahimsa postgandhiană
gramatica lui Bopp româneşte
diplome semnate în original
în biroul de rector
câte cincizeci fiecare
*
făcându-mă ambasadă contra mea
să-l lăsăm să stea la spate
să-l băgăm în aluzie
să lăcătuim etuva
*
rugăciune calofilă în cruce
catrinţa negeluită icnet
boală ce mai iluminare
cel mai rău de unicatul
de vă fie dumicatul
să vă sfâşiaţi banatul
de vă fie cu bănatul
filodormia şi natul
xenomanilor ignatul
cu bani joacă şi-nscenatul
la arseniu însemnatul
culesul nesemănatul
banda hoţilor mânatul
cailor cu scărmănatul
*
ne debităm Haralampie
vremea trecută scutului
de şarpe neîmbrăţişarea
hamal diferenţei
ce-o fi în capul nucii
întârzierea tocsului
barem de camfor prins
de securişti uitaşi maestrul
rămaşii Anei Pauker
manei cântar sonetul
din ocult supracomunist
negustori la faţă
pe la spate neaua
codrului pe viaţă
*
gura leului gorileului
de sfoara răzbunării
haloului altă alarmă
şi mai poliţienească
întunecă-mă negalben
ca tine Austriei
ce ţăndări mă crapă
dinăuntru grapă
din femeia pe bicicletă
câte Timişoare
mai ocolesc nopţi
ieşit din linia dreaptă
pe colţul trecutului
o ţârică overlapsed
ocult artificiu
adormii balaurul incantând
numele tatei mamei fratelui
şi perla am smuls-o
mişcările gnozei sporeau în cânt
aur diamante safire pe robă
înfşurat în mantă nalţ perla spre
tatăl
*
sunt auzul şi vorba neauzită
sunt cunoştinţa numelui meu
sunt sunetul numelui şi numele
sunetului
*
spune oracolul din Delphi
eroii pe sub câmpia Asopia
cu feţele spre apus de-şi
avuseseră casa în insulă
ţestoasa arde cu un miel
în vas de bronz
din cazan de bronz
cu capac de bronz
statuile tale năduşesc
tremură înspăimântate
sânge picură acoperişele
ieşi din al meu sanctum
matricidule numărul 73
ţi-arată ceasul găbjirii
*
n-ajung la Dumnezeu ochii sibilă
nici razele a le vedea liniştiţi
dă hecatombe domnului
altfel la demoni aduci jertfă
ruşine a zeifica dihori şi monştri
nebuni ce vă-nchinaţi la şerpi
grămezi de pietre de pe drum
şi multe alte lucruri de nimic
dar ale lui sunt viaţa
şi lumina nepieritoare
de bucurie ca mierea dar
dreptului ce-şi pleacă
printre pioşi capul
domnul i-a dat chipul
*
asudă pământul doamne
jude pe umeri de sfinţi
oculte acte toţi secrete
vădind scrâşnind dinţi
în chip de om coboare
îmbrăcat în răzbunare
a vremii viitoare
chipuri odinioare
nori d'eben băltit judeţ
ard porţile iadului
zadarnice ogive râuri
cornul salvării
omului din douăsprezece
fântâni lumina-i
*
jude frumos Narisaf
din tari părinţi cu perle
unde apui e stingere
unde răsai e lumină
giganţi dornici de luptă
smulg lumina din creaturi
două chipuri de foc ademenesc
demonii urii spre bucurie
lumini gemene
casă păcii cu zei
corăbii din cuvânt
carele luminii sunt
porţile împărăţiei
sunând vesele melodii
*
îngeri şi gemeni salvaţi-ne
veni timp cum scris-a Mani
prim străbun alif şi tau
spirite şi plante într-un imn
născut din zei am căzut
mă sfârtecă în bucăţi
demonii yaksha şi peris
negri balauri duhnitori
ai venit geamăn al zeilor
salvator celor ce te aud
întoarce-te drag suflet
a paisprezecea zi
când Iisus a intrat
în Parinirvana
*
din papirusul morţilor
răsai Ra atum horakhty
ochi închinaţi frumuseţii
sânu-mi învăluit de lumină
te odihneşti în luntrea serii
salţi inimi în luntrea dimineţii
călătoreşti în pace bolta
căzură toţi duşmanii
neobosite stele bucuri
aştri nemuritori ţi se închină
stai orizont lumină munte
fiece zi frumoasă asemeni lui Ra
viu el însuşi domnul meu
Ra adeverire vocii
POEMUL FRUMOS
(nescris)
*
citind biblia cu faţa la palmieri
ascultând aliajul gloanţelor
fumând numai pe lumină
cântând dagobertienelor păsări
în împărăţia poemului frumos
de ţi l-am lăsat astă-vară
după dispariţia băiatului
rămăsese pielea tigrului
preamulţumind mulţimii
îmi pipăi memoria renunţării
resorbind stropul
în coasta crucificaţilor
rupt de iarbă certat
cu afluenţii nunţii
o împăcare tot îmi
împreunase mâinile
mai nou caut psalmi
de-orice disperare aievea
cum nu ţi-aş mulţumi atunci
de ascunsa-mi vedere
singuratică iarbă îmbăiată
în umbrele palmierilor
praful de pe scriptură
aşezat sub hârtia diurnităţii
*
multe nunţi ne-o fi dat
soarta a mai ascunde
în câte-o scenă de
masturbaţie incestuoasă
şi cumetriile din alt regim
şi dietetice campanii
pomeni pe întrecute hore
şi permisii portocalii
văi schimbate pe inşi
punându-se la cale în chiot
cuprinderi în nevăzutele
dintru ascunse corturi
finele nunţii de miercuri
până-n miezul nopţii
o cină rituală exterior
ardeind fals exil
eşti acolo prin naştere
nuntă şi incinerare
nu eşti acolo la naştere
la nuntă la incinerare
*
un dumnezeu din flori şi
unul din miel junghiat
partea femeiască nu se
exprimă cu moda la modă
vărsare de sânge la
întâlnirea uleiului cu apa
mireasa mirelui luna nouă
a ochiului de primăvară
nestrămutatelor mandire
tiflă culori clătite-n fast
reţeaua zgomotului instalat
în pânze suprapuse
amintitoare pâclă strălucind
obişnuinţa zestrei
a sinuciderii după naşteri
şi halucinări în trup
trezit de dimineaţă răcorii
revelate pe vatră-n zbor
au suferit copiii numai ieri
exodul azi nuntă-nor
ca-n toate ale lor zile
învârtoşind ascunzători
noaptea prin iarbă vechimi
de sânge şi alergătură
de urasem pe terase
poate şi albului norilor
dinţi strălucind la fel
să ne ţină surâsul
îmbrăţişarea vieţii şi
convenţionalizam tăcut
ştiutul de-azi noapte
încă de ziua vasant
faţa tresare vederii hârtia
frământă-se meditaţie
cu genunchii la apogeu
împinşi de ziua de-alaltăieri
foaia-n zenit refreşând curtoazii
te-ntorci la perete
genunchii şi sânii către
uşa deschisă
visezi cum te ierţi
în vraja verdei eșarfe
piardă-se lujere tinere-n
oglinzi învăpăiate de dans
trupul cât Ganga învălureşte
esenţele caste
în asemănara cu toate
apele citindu-se înot
mai e până se întoarce
copila de la şcoală şi
bărbatul din străinătate
întârzie şi măturătorrul
*
cam bântuiau sodomiţi
şi-un alt articol îi anturase
peste ce să le dai că idolii
se schimbaseră-n a doua
sună telefonul etajului
mândru de sunet
putrezeşte jarul încă mai
colorând pisica moartă
adeveri-se-va bunătatea
teatralităţii de nevoie
sinele jucat peste apatride
valuri numite
al treilea ochi s-a închis
dă-mi nevedere ori
adormire prin progresii
ce nu-şi luară seama
*
pat de frânghii moale vibrând
abstinenţa nenorocirilor dumneaei
rugătoarelor zilnicii până-n gheb
unduind plasa fiicelor
de-am închinat iubeţei ursitoare
şi copilei expresia soră
cu duhul dinlăuntrul înlăuntrului
zadarnic primitor
ofranda plinului rămâne
golul lasă golul plinul în loc
firimiturile înfometatului mic
ruşinează pe marele
regia silabelor cu o libertate
aparte zorilor zilei şi nopţii
înduioşează prefacerea măsluită
la infinit şi ce-a zis
cine-a zis bineînţeles că
bine-a zis cum s-a dezis
de nisip pentru piatră
nerăspunsului pur
n-ai ochi doar inimă
şi ţi se bate astăzi laur
ghirlandei îi iei pulsul
neobiceiului un bindi
*
citind la pala lunii în
fortăreaţa judecătorului
când şerpii nu izbesc lectura
ai tăi se şi însurară
strânge-te-n umbră eteric
dormitând pe diferenţe spume
zvântatelor înfrigurări
aşteptătoare de altă creştere
ani fără zilele astea fierbinţi
masticaţii de raze aceleaşi
încredinţându-se picturalităţii
sieşi mutaţie de culori
zarvă sariuri pe aer zidurilor
roşii aluaturi pe oase
bolovani de granit rozând
tălpile vederii pâlpâitoare
încă nu zboară sufletul
sufletului la lucrul vinerii
treceai pe gol şi amintea iernii
te îndrăgostise în urmă
aer nestrăin cât de-n zare mărunta-i
odihnă a vieţii tale acum
printre mulţimi generate
în tulburea-i somnolenţă
vă aflaţi la despărţire nu vă
spuneţi nimic şi niciodată
ducă-se rămânerea prin
străinătăţile înviindu-şi judecători
dreptatea ţi-a expirat
mai ai de trăit consecinţele
ia-ţi fumul martor şi tonul
amiciţiei cu glas omenesc
binemărturisito şi tu
de sine născătoare zi-i shakti
amestecându-te-n şiragul
scalpurilor de pe pieptu-i
cât mai e loc şi-aşa în piesa
de ţi-o joacă anti-trupa
salvează-te cu sâcul
ce ţi-l auzi în lepra dimprejur
THAY SAMADHI
nu mai gândeam nici la tine
necum la numărătoarea panicii
șarpele mă ferea de ploaie
samadhi târziu întru Budha thai
să facem curajul consolării
ca o lovitură de box thailandez
pe unde vom mai fi plutind ruine
Avalokiteshvara Padmapani en famille
datorie
pe vecie
tata mama
a da yama
*
atâtor zadarnice orhidee
ce leacuri om discuta
masajul luxuriant
ghicitul în buddhism
aș ține secretul nimicului
dintre mine și femeia corn
să nu-ți stric sărutul
și mai ascunsei fulgerări
asemănarea cea arhaică
buddhologii și nouă
orezul construindu-ni-l
până n-om mai fi fost
*
pe înțărcata goană de pe fus
tectonica paralizie fald
mă petreceam a Mara prin smarald
și jad în aur strai cu tata nu-s
*
milanez advaitinul turn
fata lângă first întru nostratic
până mâine a mai fi nocturn
crocodil prin filtru asiatic
*
poveștile șterse de pe bardă
nici o înrâurire oceanul
abia începe săptămâna thai
a doua încă o zi din trei
*
dacă-am mai văzut atâtea mese-ntinse
roata foamei învârtindu-se
pe picior mare pe alb papaia
se terminase și a mai apărut
pomana carului prea plin
cenușa dizolvată-n sânge
ce duh mă cutremură turc
de-o să vină singaporeana la noi
să scrie cârciumii Singapore
pe-atunci eram nebun după Kirkegaard
și mai mult adjunctului lui Helge
Larsen
de dinaintea ta i-am continuat
lectura coperții lui Grigore Popa
istoriate și de Franco Lombardi
*
pune-te tunete scapă-te lacăte
thai sonet soninde Duinodoininde
tao dumnezee Durga marmoree
tremur Sfintei Sofii tacă filosofii
*
mă scoală tunetele la patru
ora Bangkokului hotel Asia
fiecare caută altul mai jalnic
și așa te împuăcă nefârtatul
*
bim bam bum
fiat fum
gurudev
Chisinev
*
prieten Bhumibol cu Tito și postum
după Kosovo după turcutremur
în al șaselea ciclu regal
sărbătorit și de al lui Pann
*
doctrina destrămatelor orezării
cu noua teorie a suficienței
împărtășită fermierilor de regele
lor Bhumibol fie să-i placă
*
chiar sfârtecatule
nu putui muri
pe altarul mamei
de-a cancerul
*
cântec din cap de elefant dansând
între dinții dinozaurului crocodil
o să glumim nu numai pe gustul
copiilor
serile în Bangkok petrecusem
*
frumusețe thai coif de înger
crocodilul își visează coada
ce mai trageam crocodilul de coadă
feluri de crocodilieri
gen toreros pe burtă
*
spune-i nu pe numele de templu
aproximează nonidentitate
e vorba de o vizită culeasă
dintre mesajele nelăsate
am venit în Thailanda să te văd
chiar să fi scris incomunicabilitatea
altădată și doctoratul Chopin
ori îmbătrâniră porii ploaie
îndepărtează-te până nu te mai vezi
răspunde-te carie rechinului
doar specia contorsionându-te favorit
din ce vreme contradicția piezei
balanță în Siena acum Pathaya
ne înot în țara mai caldă
*
când nedormind femeile vorba
cârmită în roata omenindă
să nu li se fi făcut rău maică
taică și mie mi-e teamă
mai greu o povestire penată
noroc de maică-mea în gânduri
cum mă caută ea fără limite
ce multe antarctici degeaba
iar eu entuziasmul scâncelii
infrasunetelor elefantine
amorurile baleniere auscultând
din când în când urmașii celor
din satul meu la sunethai
vor zice așa era el pe acolo
*
alegerea
întruchipa
religia
Rama Buddha
*
voi orhidee lovidrogi boxeri
mi-era mai bine pe canale ieri
nici un surâs adio sonethai
a mai compune paradisul rai
thales thalasa în Thailanda muang
necăutată karma după rang
vă treceți am surâs la început
petrecem roată spulberatul scut
cuvine-se neamintirii rod
Ravana a-l culege nu Irod
ci pare Mara oarecum Satan
buddha arhanghel pașa căpitan
rajahii și s-ar mai întoarce marg
la margine de lovidrag catarg
*
vous parlez français vous
etes de Roumanie oui nous
avons visité la bibliotèque
de l’école Wat Suthi.
*
tot te dai peste cap uitându-te fix
de-un safir ochit inima rubin
urâtă și lumea cealaltă bastonul
de petrecanie făcându-și mama
artistă incomparabilă ce-mi zici
alta lasă-mă liniștitt până
umbra bătăușă s-o apropia
ca-n pețitul de peste naștere
poate mi-era prea dor m-ai trezit
de gura lu’ tălică mă băteai
la rându-ți și ai murit revin-o
pe tristețea bolii tatălui nostru
palmier de palmier bambuși
transparenți pe a toamnei
*
să nu-mi povestești înserarea
nici nu se mai vedeau albiile
râurilor ce aveau să mă scalde
poate privești potopul de pe mal
*
surâsul întremase tropic leu că
pe când duioșia cotropește râca și
adormiși odată ce naiba
dați-vă câte-un pumn în rana vulpii
*
mi-oi fi și ținut calendarul întors
nu-ți bate joc de tine chiar neamerican
nici măcar rus nici chinez nici
sud-african sud-coreean sudanez
*
nu schimb
cu nimb
răstimp
Olimp
taman
șaman
calm ud
talmud
psalm plasm
Erasm
acum
dum dum
nu da
ba da
*
nu mai fac nici un centru
nici de studii nici de karma
las lucrurile cu indianitate
pleșcară oricum perdantă
la fel cu identitatea
*
culcă-te nea Gheorghe că alții
avură drumul de două ori mai lung
tată dacă dorm de ocean ce ne-am
luat la virginia Beach ce la Vama
Veche
eclipsa și mare cruce la rodii
poate prind unul și ți-l aduc
nevenirea somnului parașuta domului
până nici la Florența nu m-aș mai
duce
nicio amenințare toată masoneria
și Japonia preferarea bibliotecii
se miră arhivari primarii colivarii
să vorbesc și cu koyama treaba
îl văd la o indoasiadă
se alege praful și de noapte asta
ce aș avea intelectualisme
că de poetice le-aș vinde
*
când mergi prima oară la Oceanul
Pacific
în Golful Siamului pe muson
ce te faci cu aerul condiționat zece
zile
cu încarcerarea la Sing Sing itinerat
mai ca amenințarea cu moartea din
Iran
aici s-ar vărsa frunzele de lotus
briza de ți-ar aduce aminte sanscrita
păcatul aventurilor indiene fildeș
*
a fi de înțeles nu știu ce poate rima
de anul trecut în traducere când
mi se păruse cartea încă în mâna
securiștilor de acum masoni
ce să ne mai văităm de aerul
condiționat
avem cu cine fi confundați
spre rușinea tot a existenței noastre
de nimic și din ce în ce rimă
*
pentru România totul e pierdut
și nimănui nu-i pasă nici de acasă
pentru că totul e de câștigat
altora să nu le vină să creadă
*
tocmai s-a consumat Vivaldi
zice personajul jucat de un mort
sunt roșu ca racul din Pacific pe
care l-am mâncat azi la prânz
chiar Vivaldi pe de afară
insula coralilor la masă
bagajul neânchipuit pe mâine
după greutatea orhideelor
*
esență mana
zeii spălați
pe creierul lancei
străpungătoare
*
de-ar fi India curată România
deșteaptă
nu m-aș mai mira în Thailanda
noi numai limbă alții cu măslinele
nebun nu de America de Asia
moralizată climă cu un pumn exorb
cum de nu strâmbă rândul
curândul promiscuității amintirilor
rostirea fără de plăcere analcid
*
de-ar dramatiza
ce e ce nu mai e
până la culmea
imemorialelor
boala bună
sănătate curată
ne obișnuirăm
cu aeroportul
Muang din Bangkok
am vrut să laud
povestea obișnuinței
de după rezidență
absorbția existenței
printre cocotieri
*
cât m-aș mișca tot iluminare canyon
pe ce amintire mă scrii răbojului
ne-ar soarele mai ales ieri
și dacă aș poetiza românește
abia dușmani în necunoștință
*
nici nu putem înnegri Pacificul
cât ne-a lăsat Dumnezeu albi ca varul
stinși am tencui vreo biserică
și ne-am uita din turlă la Pathaya
*
prinzi raza
regretului
în ușa zorilor
departe nașterea
strânsă moartea
gata soarta
chrichet amintirea
o zăpadă o
primăvară o
muzică o
priveghere ere
spuneam că
nu eram aici
*
se înrădăcinează în criză mântuirea
aproape oprite zarurile suflă
oprește-ți experiențele la noroc
mi-am pus tot oceanul la un loc
*
tema e stilul motivul scena
de mult nu ne mai povestirăm
călătoria la surâzătorii thai
cu orezul lor și pe elefanți
ce ne-am compromis ceasul
mai mult oprit anume
să nu se mai observe clima
dintre păsările omonime
omonime clime câmpi tâmpi
în mintea românului de pe urmă
așa mă apucă și pacifica
prea mult de spus încă tot
de tăcut șI altei religii
nu zice iar că numai banii
*
norocul se atribuie persoanei
ce te întâmpinase atunci
terminăm discuția ne omenim
ca bogătanii și altă muzică
alte filme altă potolire
suntem de acord că totul merse
s-ar putea să salvez orhideea
stă deja în sticlă mayu
cele înfășurate pe scurt deapănă
să văd cum înțepenesc sticla
o noapte să nu se răstoarne
în ce țară ne-am mai afla
sub același sentiment înstelat
înflorit peste umilința standard
*
vom ajunge de nu ne mai vedem
la miezul nopții peste luminile
Bangkokului
unde ești maică-mea să ții vămile
cu întrebarea florii pe pace
*
cât mi-aș fi zis puterii
de concentrase spulberările
ce fusese și Puși Dinulescu
voia să facă la el pe Berzei
la Robert Calul parcă adio
DACTILO
omeomerie
banii cădeau din ei înşişi
mai înainte se rupeau
iar înainte de a fi strânşi-şi
priveau inşi ce se buzunăreau
sufletul mare a căzut
s-a rupt mai înainte
iar înainte de a fi un lut
vedea nici oseminte
eu dintre voi ca bancheri
mai înainte părinţii
şi mai mult nicidecum ieri
părul galben precum acum dinţii
dar omeomeria spune
ce este ea prin poetul
din graiul graiul din lume
lumea din încetul cu încetul
în greieri
orbită luna de far
viaţa infinită a liniştii
şi eu fără voi fete ale apusului
tu porţi în braţe fata
pe tine fată în braţe te poartă mama
şi fetele din stampe de pe câmp
retează paielor spicul
să-şi privească prin ochean în pământ
vrăjitorul cum le surâde
şi eu treaz feţele greierilor le
întorc
spre miezul iadului
să mi-l aducă în cântecul lor de fete
cu somn copil
tu porţi în braţe fata
în vis
şi ea te trezeşte în lanul fără spice
mă apropii cu picioarele ude
să mă întind peste paie să dorm
treziţi-mă cu voi
cu braţele voastre
cu farul cu viaţa
infinită a liniştii
şi să plecăm
în locul meu rămână
spice miraculoase
ni le secere munţii ascuţiţi
să plecăm în pasul meu
şi voi ridicate steaguri de iubire
prin pădure deasupra lupilor
călătorim şi adomim iarăşi
fata te trezeşte în braţele mele
şi pleacă pe marginea lacului
cu ochii la insula de nufăr
fată de nufăr din tine
cu o apă cu lună
şi eu faruri aprins-am
să te orbească de drag
şi să adorm în greieri
fericit şi înspăimântat
Ruda
un om lumină sus în acaret
la geamuri pâlpâie ascet
din lanuri capul mi-l ridic
izbindu-l noaptea de portic
el va deschide la curaj
toacă de lemn clopot de aliaj
pe mâna mea să lase şi în pumn
să mă primească autumn
rugămu-ne în dosul stânii
să nu se supere bătrânii
că ne-am născut pe prispa lor
şi nu oricum şi nu cum mor
în locul bărbilor trifoi
pe câmp în sus înflorim noi
noroiul se usucă în suflări
de peste mări şi ţări călări
un singur vin ţâşnit la lună
poate se varsă-n cale bună
acelaşi sora tescovină
ne bucură la rădăcină
se duc mai multe zile-odată
ceilalţi la ţuică-adevărată
se ofilesc ciuperci în masă
băurăm vremea cea frumoasă
turmă
dezgolirăm vulpile
ursoaicele găinile
înfăşurarăm sforile
mătăsurile cingătorile
intrarăm lângă focuri
lângă ghiocuri pe ciocuri
mâncarăm ne săturarăm
de treabă ne cătarăm
adormirăm şi visarăm
că de treabă ne cătarăm
ne tezirăm şi mâncarăm
şi de treabă ne cătarăm
visarăm ne săturarăm
dezgolii o oaie
din lupoaică bălaie
înfăşurai o zână
în mănuşa din mână
intrai în rai
dacă scăpărai
în pumni capul
mi-l ia dracul
rugăciune
nu mai spune
tac şi cad
fără iad
azi să fiu
în totul viu
mi-aş mâna o turmă
cea mai de pe urmă
până aş trăi-o
toată de cu zio
când ţi-ai făcut copiii mari şi mori
când ţi-ai făcut copiii mari şi mori
ei cresc fără de tine copiii lor şi
mori
copiii lor nu te-or vedea decât în
poze mori
când ţi-ai făcut copiii mari şi mori
când arborii dintâi poeme se tăiară
hârtie nevăzută moartea scrisă
dinainte
ţi se oferă literă sicriu gorunul
gordian
când arborii dintâi poeme se tăiară
când sărutată mâna de părinte sacru
voalate siluete cutremurându-le din
ochi
pulverizate hrube cu boemi de piatră
când sărutată mâna de părinte sacru
când numele fiicei nu-l declinai în
Faust
pe vorba către dome din Eminescu
naţii
niciun român în ţară că n-o să mai
rămână
când numele fiicei nu-l declinai în
Faust
când Bărăganul palma cu scob ne
adăpase
asume-şi poezia din poezie insul
celălalt
şi te credeai poet mai altfel întru
sine
când Bărăganul palma cu scob ne
adăpase
când cinstea în post-scriptum ai
extins-o
de meserie moartea acoperită frate
ori compania arsă înfrăgezindu-şi
scrumul
când cinstea în post-scriptum ai
extins-o
când n-ai vorbit de gestul fiinţei
Balachunder
văzându-l auzindu-l pe veena omofon
rotundurilor butii cu plinul numai
sunet
când n-ai vorbit de gestul fiinţei
Balachunder
când nu s-ar mai prin aer pământul
recerta
religiile humei pe ramuri de mistreţ
nisip insesizabil prin sângele
tragodic
când nu s-ar mai prin aer pământul
recerta
când cu Brâncuşi ospăţul întors
firimitură
Christos te îmbiase din lemnul cu
orantă
întreitura dogmei familia picteze-o
când cu Brâncuşi ospăţul întors
firimitură
când fetele ascultă de tatăl mort al
altor
iertarea numai stilul aducerii aminte
numai de ploi nu înfloriră teii-n
cale-ţi
când fetele ascultă de tatăl mort al
altor
convalescenţe
convalescenţe domenii
de părăsire-a poienii
fresce lubrice sub acei
ochi ai cărbunilor zei
femeie atârnată de lună
şi de septembrie cu brumă
arătarea sexului
în zidurile şesului
boală în coaja săgeţii
focului cu scaieţii
seruri în venă mată
de seraiuri şi fată
detalii din talii suple
peste umbre quadruple
inundate deşerturi
coboară o treaptă
fruntea luminoasă i se surpă
Maria este aerul gol
faţa ca un ochi i se închide
celui puternic în singurătate
faţa i se pleacă la pământ ca un
genunchi
înăuntru strîns un roi de demoni
el îşi aruncă sfânta haină înainte
mâinile şi le împreună în pământul
dealului în huma
dealului în vizuini
se prinde de rădăcina
mierii întunecatei
se târăşte pe treapta
câmpului cu verzi râuri
i se învârte cerul
pe faţă
grâul faţa fiului
i se învârte cerul până la moarte
cerul câmpului
noaptea printre dinţi îi şuieră şarpe
ridică mâna a limbă de moarte
vântul doar s-o dezmorţi peste noapte
loveşte călcâiul rotund
hârca ruptă a neamului de prund
copilul şold creşte până la şoldul
celui prăbuşit
şi iar o ia pe cîlcâi în sus
teaca sabiei s-a umplut de gheaţă
apă fiartă din inundate deşerturi o
s-o reverse
https://georgeanca.blogspot.com/2018/10/omeomerie.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu