CE SA MA FAC? - Sfantul Teofan
Zavoratul
Ce sa ma fac cu pacatele mele? Nu
stiu; nu vede mintea mea cum m-as putea spala, cu ce m-as putea curati. Daca
mi-ar trece prin cap sa ma spal cu valuri, nu mi-ar ajunge marile, râurile ar
fi neîndestulatoare ca sa ma curete. Daca ma voi spala cu sângele si apa din
coasta Fiului lui Dumnezeu, ma voi curati si îndurarile de Sus o sa se reverse
asupra mea.
Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire
sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2011, p. 215.
MAIMUTA SI OMUL - Sfantul Nectarie al Eghinei
Mai nou, omul a fost considerat
de asemenea a fi o maimuta care a atins perfectiunea. S-a presupus ca prin
acceptarea evolutionismului teoriile darwiniste au ajuns la elucidarea
chestiunii antropologice.
Prin aceste teorii fiecare a
încercat sa ofere solutii la problema în cauza − aceea a originii omului − si
sa explice care este adevarata ratiune a unei asemenea diversitati prezente în
neamul omenesc. Însa aceste teorii, pentru ca au fost neîntemeiate, în loc sa
rezolve problema au facut-o si mai greu de înteles; tagaduind autoritatea
adevarului revelat si socotind ca omul este pe aceeasi treapta cu animalele, au
distrus coeziunea care asigura unitatea genului uman, l-au produs asemenea unei
ciuperci din celule, i-au negat originea spirituala si i-au atribuit un
principiu cauzator dintre cele mai umile. Principala ratiune a esecului lor
consta în negare a originii sale superioare si a firii sale spirituale straine
cu totul de materie si lume; în general, fara acceptarea unui adevar revelat,
omul ramâne o problema fara rezolvare. Acceptarea acestui principiu este
fundamentul durabil si de neclintit pe care trebuie sa se sprijine orice
cercetator în studierea omului; se impune ca acesta sa fie punctul de plecare
pentru clarificarea diferitelor aspecte ale chestiunii si sa se cunoasca
adevarul prin mijlocirea veritabilei stiinte. Iar cercetarii stiintifice
trebuie sa-i premearga mai întâi credinta în adevarul revelat, pentru ca numai
astfel se poate ajunge la cunostinta adevarului; caci în lipsa lui omul
rataceste în ignoranta, iar stiinta urmeaza ratacirilor spiritului. Cel ce
tagaduieste omul duhovnicesc, tagaduieste însasi problema pe care o abordeaza;
ignora faptul ca pervertirea morala, întunecarea mintii si decaderea spirituala
pot corupe aspectul exterior al omulu i si pot duce la asemenea deformari
exterioare, încât pentru cei pentru care istoria acestor oameni transformati
este necunoscuta, aceste preschimbari sa ramâna cu totul de neînteles, iar
aceia care cauta raspunsul în afara luminii Revelatiei sa rataceasca si sa
ajunga la concluzii foarte departe de adevar.
Sfantul Nectarie al Eghinei, Un
portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia
/ Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 142-143
ROADELE DATATOARE-DE-VIATA
- Sfantul Ioan din Kronstadt -
„Dupa roadele lor îi veti
cunoaste” (Matei 7, 16). Dupa roadele dulci, datatoare-de-viata si fericire ale
Sfintei Liturghii, ale Preacuratelor Taine ale Trupului si Sângelui Domnului
vei cunoaste ca Liturghia este de la Domnul si ca ea ne umple de Duh
dumnezeiesc si ca acest Duh Preasfânt, datator-de-viata respira în toate
rugaciunile si în toate rânduielile sfintelor acte liturgice. Liturghia mi se
pare asemenea unui pom minunat, plin de viata. Cu frunze viguroase! Cu roade
bogate! Si frunzele sunt spre vindecare, nu numai roadele! Oare cine nu s-a
ales cu bogat folos duhovnicesc, cu pace si cu dulceata în suflet, fie si numai
de la o singura participare evlavioasa la dumnezeiasca Liturghie? Roade bune nu
da decât pomul sanatos. Asa e legea firii.
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea
in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 181
Sursa: Pr. ALEXANDRU STANCIULESCU
BARDA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu