FERGHETE - ÎNTÂLNIND PE IANCU DOINĂ ŞI LUMINĂ

ÎNTÂLNIND PE IANCU DOINĂ ŞI LUMINĂ

~*~

Sunt cu-n suprem dor de dragoste pentru ce avem,

Pentru ce putem şi suntem,

Ca Eminescu având un singur dor la marginea mării

Pe malurile Dunării, în boala scrierii Mesie a iubirii,

În caru tras cu boi

Într-un pitoresc  de frescă şi omenesc

La care suntem prinşi şi amândoi

Pentru a merge falnic țărănesc cu izvor

Cale de adevăr şi viață, din prezent, un viu şi real

Mioritic şi național punctual moral, mergem către viitor.

Aici e năcazul bradului din munte

Cu verde ce ne ține de pâine fierbinte,

Că steaua din răsărit ca magilor ne-arată drumul de frunte înainte sub soare dogoritor şi fierbinte,

Povoara gândurilor să ne-o punem cu Grigorescu pe carul cu boi,

Că ziua ne înhamă cu cheremul ei pe amândoi,

Cu bunătate s-o hățim după noi pentru a ieşi la pace din război

Pe câmpul sinfonic cu floricele pe luncă

Şi zăvoi cu sapa cugetare adâncă,

Liturghie de pace în spice pentru generații,

În alchimia vieții rezolvând ecuații

Cu prea multe necunoscute de crudă realitate

Cuprinsă în flăcări de sfântă nuntă

Cu moşu cărunt şi baba cruntă

Câte un pic, câte un pic, până nu rămâne nimic

Din responsabilitatea care ne frământă,

Care politic ne joacă feste, că frige peşte

Şi din fruntea țării corupții, fudulii, ne sfidează şi ne înfruntă

Pentru'ca Anton Vasile Iaşi să ia atitudine cu înțelepciune de rugăciune

Simțindu-i-se prezența, conştiința lucrului bine făcut,

Lumina zilei de început nefiind vânt şi deşertăciune,

Ci binecuvântare întru răsărit de soare

Pentru România profundă şi mare

Întregită comoară rară aniversară, centenară,

Întregită firesc, dumnezăiesc şi omenesc

Între propriile-i hotare a noastre fără supărare,

Laudă de zestre până încă-s pe pământ cela ce sunt,

Că ce-am avut din lumina zilei de început:

Ne-au furat unii ca nebunii şi am pierdut,

Deşi aurul minții ni strecurat, luminat şi curat,

Cum Dumnezeu alduitul lumii ne-a dat

Înmulțiți cu talanții-n har: plugari, muncitori, recruți şi militari:

Dar din dar să facem rai pe plai de munți, dealuri şi văi

Întâlnind pe Iancu doină şi lumină

Ca să ne înflorim florile-n stupină cu polenizare de albină, de albine lucrătoare şi spornică mamă regină.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE