Poiezii de Popa Genoveva - Amintirile adolescenței.

Amintirile adolescenței.

~*~

Că niciodată, toamna s-a decis

Să rămână însorită oprind și mult iz din vară,

Până la revederea liceenilor dragi,

Știind cătă  bucurie le va aduce-n suflete.

A blocat și a ascuns razele de soare

Drămuindu-le zilnic, din timp, cu grijă,

Spre a le avea și a le da cadou de preț

Sărbătoritei noastre dragi.

Un covor de frunze a adus toamna cu ea,

Galbene, pictate, încă verzi, ruginii și roșii,

Pe care să pășeasca al nostru alai

De colegi ce cu drag ne-am adunat.

Emoționată, frumoasă, purtând cu drag anii

Ce s-au adunat treptat în viață,

Fericită să ne aibe-n în aceste momente în preajmă,

Sărbătorita noastră dragă radia de fericire.

Cuprinși de euforia revederii și a frumoasei aniversări,

Veselia, râsetele, fericirea ni se citea pe oricare față,

Amintirile adolescenței ne cuprindeau

Uitând necazurile și bolile ce mai dau târcoale.

Ne dorim ani mulți să ne amintim de aceste zile,

Revenind și serbând la fiecare, alte și alte  aniversări,

Uitând pentru câteva ore realitatea și poate suferința,

Fiind la fel de uniți ca în adolescență și în anii târzii.

Îi dorim sărbătoritei noastre dragi, ceea ce ne dorim și nouă,

Fericire, iubire, bunătate, dăruire, înțelegerea semenului,

Bucurii, zâmbete, ei și dragilor ei dragi,

Și încă multe revederi viitoare la fel de fericite


*

 A trăi în trecut.

~*~

Pentru unii, când ani mulți trec, prezentul poate apărea  o corvoadă,

Te trezești  cu el, trebuie să îl suporți cu stoicism,

Căutând mereu soluții să înfrunți ceea ce îți aduce clipa,

La mulți durerea insuportabilă cu care ravagiile bolii  vin.

Știm că prezentul e cel mai important din timpuri,

"Trăiește-ți clipa" e motto-ul atât de îndrăgit și aplicat de toți.

Mai știm și că viitorul e nesigur și ne poate nărui speranțele.

Întrebarea e firească: cum poți accepta un astfel de prezent?

Atunci soluția e să te refugiezi în TRECUT, în care cu siguranță,

anii mulți au lăsat amintiri de neuitat, suficient de multe,

din toate etapele vieții, pornind din copilărie, adolescență,

anii de studiu, anii iubirii pure și a modelării unor suflete.

Revezi cu drag anii de început și dragostea nemărginită a părinților,

Apoi ajungi în băncile școlii, îți faci prieteni, admiri dascălii,

Dorindu-ți să le calci pe urme când ani mulți vor trece,

Sau ascultându-i când un drum în viață îți pregătesc.

Ai pășit în universitate, e o nouă etapă a vieții,

Simți responsabilitatea ce îți apasă umerii,

Te îndrăgostești apoi, viața apare în toată splendoarea sa,

Plutești, zbori, îți făurești planuri ce cu siguranță vor răzbate.

Intri apoi în rândurile celor ce vor să realizeze lucruri nesperate,

Ai atâta elan, voința, încredere în forțele tale încât eșecul nu există,

În vocabular, în modul tău de a privi viitorul, în ceea ce simți că ești,

Anii minunați fiind neîntinați încă de răutate, invidie, egoism.

Încet familia, va primi un nou membru, un lucru atât minunat,

De gingaș, plin de sensibilitate, care va schimba, va lega familia

Cu chingi atât de solide încât nimeni și nimic nu le poate rupe,

O etapă atât așteptată în familiile oricăror cupluri.

Și viața merge mai departe, apar trepte ierarhice normale în iubire,

Prima fiind desigur cea ocupată de micuțul recent intrat în familie,

El fiind cel ce sudează, descrețește frunțile obosite,

Cel ce aduce speranța și plăsmuiște viitorul cât mai ales.

Se poate deci trăi și din trecut, când prezentul e atât de sumbru,

Și face ca viitorul să dispară din gândirea celui încercat de soartă,

Alegând atâtea și atâtea amintiri ale unui trecut plin de evenimente,

Oprirea la fiecare perioadă a vieții luând destul de mult timp.

*

Convorbire cu îngerul meu păzitor.

~*~

Astăzi am simțit pe umăr o ușoară adiere,

Am întors capul și am zărit un oarecare înger,

Fericită, era prima dată când îl zăream și deja îl imploram,

Să zăbovească cumva să îi pot vorbi și afla atâtea despre neștiutele mele.

Mi-a spus că EL e cu mine mereu, dar a dorit acum să comunicăm,

Și că aripa lui a adiat mai special spre a-i simți boarea,

Perceptibilă doar ființelor sensibile și deosebit de triste in unele momente.

Iată- mă deci norocoasă că pot sa îl rețin și astfel să-i vorbesc.

Mi-a spus că suflând mereu asupra mea îmi trimite energie și curaj,

Și deoarece simțise că acestea încet mă părăseau,

A dorit să intre un pic în vorbă cu mine,

Spre a mă face a mă schimba și înveseli.

Ca parte a sufletului meu din alte vieți,

Rolul lui este acela de a se ruga bunului Dumnezeu,

Pentru sufletul încredințat spre grijă, in orice moment al vieții,

Spunând că și rugăciunea mea adâncă este la fel de puternică.

In preajma mea e mereu, dar în același timp e si la Dumnezeu,

Reușind astfel să pară a nu ne părăsi nici un moment,

Deși și el duce o luptă continuă cu îngerul întunericului,

Ce vrea stăpânirea, biruindu-l și  îndepărtându-l astfel mereu.

Înțelegându- mi sufletul și cu atât mai mult durerea,

EL este cel ce încearcă să mă facă să nu renunț,

La fiecare lupta interioară și mai ales la aceea ce ne provoacă durerea,

Bătaia aripilor LUI fiind intensificată în momentele dificile ale vieții noastre.

"Copii ai lui Dumnezeu" sau "Gazde ale raiului",

Cum sunt cunoscuți in sfera in care acționează,

Ne fac să nu simțim de multe ori  nesiguranța vieții,

Și singurătatea care inconștient se instalează în noi.

Doamne ce fericire să simt adierea și să port convorbirea de astăzi,

In clipe in care abia îmi stăpâneam durerea și cu tristețe priveam viitorul!

Explicațiile, simțirea și aprecierea muncii LUI profunde de veghere,

M-au făcut să privesc cu optimism viitorul, știindu- mă vegheată continuu.

Până la trecerea firească din această trăire și împlinire pe pământ,

Ce o consider absolut firească, reușind să luăm frumosul vieții,

Știu că sunt vegheată, apărată și sfătuită in clipele mai triste,

Adierea simțită și convorbirea purtată întărind simțămintele.

*

Cad frunze uscate dinspre cer.

~*~

Colind la pas pădurea și urmăresc

Cum cad frunze uscate dinspre cer,

Și le simt in suflet atât de adânc zborul,

Încât le pot chiar auzi.

În căderea lor, fără speranță,

Simt cum se naște adevaratul dans.

Sunt frunze dansatoare,

Căderea imi aprinde muzica in suflet,

Simt cum nicicând nu au dansat

Cu atata dragoste de bine.

Parcă ar fi mii de fluturi căzând în jur,

Fluturi trăind haotic si sfârșind la fel.

În suflet, zâmbetul transformă

Frunzele-n aripi și culorile-n elixir.

Zborul frunzelor, de care mă bucur,

Seamănă cu plecarea sufletelor la cer.

Simt atât de adânc muzica din suflet,

Dăruită de dansul lin al frunzelor.

Dar, brusc un vânt puternic se porni,

Ce prinse toate frunzele la dans.

Uscate, colorate, verzi, galbene,

Ruginii, cu pete de culoare de la soare,

Singure ori încă de crenguțe însoțite,

Ce doreau in al lor habitat să le rețină.

Totul plutește în jur, in pădurea liniștită,

Dansul cuprinde încet și frunzele

Copacilor învecinați, dornice de dans,

Euforia alungă finalul trist ce urmează,

Doar clipa prezentă merită trăită,

Mâine, neexistând în dulcile momente.

Într-un final, amețite, dar fericite încă,

Având muzica și ritmul mișcării în ele,

Sunt nevoite a se opri, cand vântul,

Spre noi meleaguri pornește a adia.

Astfel porni căderea pe jilavul pământ,

Dansul fiind prezent și la așternere.

Si noi oamenii învățâm din dansul lor,

A nu gândi mereu la consecințe,

Și a simți și avea  muzica in suflet,

Golul lăsat de ea fiind greu de-nlocuit.

Trăind ASTĂZI și negândind la MÂINE,

Vom iubi frumosul și fericire vom găsi.

*

O întâlnire amicală.

Motto-ul: întelepciune, prosperitate și bogăție.

~*~

După o vară toridă, cu concedii frumoase,

Iată grupul vesel din nou impreună,

La un pahar de bere, dar și de vorbe,

La petrecut cateva ceasuri cu zâmbete și glume,

Sau la depănări de amintiri si evenimente deosebite,

Ce poate fi mai minunat, după ce mereu in grabă,

La concerte, teatre, nu reușim a comunica de-ajuns,

A sta alaturi câteva ceasuri, fără a ne lua la trântă cu timpul,

Imortalizînd clipele prin amintiri și multele fotografii,

Și bucurându-ne sau reflectând la problemele apărute.

Un mic simbol cu semnificații adânci am gândit să dăruiesc,

Un simbol Feng Shui, reprezentând zeița înțelepciunii, Atena,

Mereu asociată cu inteligența si iluminarea.

Dar și cu zeița Lakshmi, divinitate a prosperității,

Norocului, fertilitații și generozitații in hinduism.

Ca darul să fie și aducător de prosperitate și bogății,

Sau pentru a împiedica atragerea ghinionului în viață,

Ardeii roșii iuți ce insoțesc simbolul înțelepciunii,

Vor fi un atu in plus semnificației Feng Shui,

Dăruit cu sufletul ca talisman unor prietene minunate.

Sperând un locșor in amintiri să își găsească,

M-aș bucura să cred că va fi îndrăgit și păstrat,

Iar motto-ul ales: întelepciunea, prosperitatea si bogăția,

Să le conducă în toate momentele viața în viitor,

Alături de dragii dragi ce vor sta mereu în preajmă

*

Un gând frumos pentru VOI.

Motto-ul : "Forță, belșug și trai îndelungat"

~*~

Am tot gândit ce v-aș putea oferi,

La întâlnirea noastră amicală,

Ceva să fie și un simbol frumos

Și să devină-n timp și-o amintire dragă.

Mereu am îndrăgit elefanții,

Măreți, blânzi, inteligenți,

Simbol deosebit, al  purității,

În India, Indochina și Thailanda.

Elefanții sunt puterea regală,

Pe ei încaleca regele ceresc INDRA,

Efectul acestei puteri simbolizând

Doar pacea și prosperitatea.

Simbol și al statorniciei și stabilitații,

Printre multele altele cacteristici,

Sunt remarcați ca suverani,

Asupra întregii lumi pământești.

Ca " animal-ce-sprijină-lumea",

In India si Tibet, universul este așezat

Pe spinarea minunatului elefant,

Posedând astfel structura cosmosului.

Forță, belșug și trai îndelungat,

Simbolizează ei în întreaga Africă,

Motto am ales poemului, ca voi,

Să vă realizați în toate cele trei direcții.

Ca simbol al forței psihice,

Ajută omul in călătoria sa inițiatică,

Din "elefantul gri", cu minte sălbatecă,  

Devine "elefantul alb", al controlului.

Ca darul să fie complet, elefanții,  

Poartă cu ei chiar bănuți. 

Fără de noroc, știm că a răzbi în viață,  

E ca și cum înotăm contra curentului.  

Din suflet vine darul meu de astăzi,

Ca mic talisman poate fi el păstrat  

Într-un colțișor de cameră sau poșetă,

Sau ca o amintire a grupului nostru.

~*~

Popa Genoveva