MINILECTURA - PAMANTUL STRAVECHI AL ROMANIEI "VORBESTE" DE ISTORIA OMENIRII...

COMOARA SUFLETULUI  - Sfantul Nectarie al Eghinei

             Sufletul, având constiinta de sine, e constient de cunostintele sale; sufletul cerceteaza si cauta sa cunoasca nu doar pe cele dinafara sa, ci si pe sine însusi si actele sale, si sa-si exprime opinia cu privire la calitatea faptelor si actiunilor sale. Sufletul nu doar tezaurizeaza o multime nesfârsita de adevaruri, ci si devine comoara în care s-au acumulat nenumarate adevaruri, dobândind constiinta valorii absolute a acestor adevaruri si a consecintelor acestora asupra sa si, simtind înrudirea fireasca dintre el si adevarurile suprafiresti, doreste sa traiasca în aceasta lume spirituala a acestor adevaruri. Acest lucru dovedeste faptul ca sufletul e nemuritor.

Sfantul Nectarie al Eghinei, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mandrila, Ed. Sophia / Metafraze, Bucuresti, 2015, p. 252

CASA IN INCENDIU  - Sfantul Ioan din Kronstadt

           Nu salvam casa de incendiu când a fost cuprinsa toata de flacari, ci atunci când a izbucnit focul. Întocmai asa se întâmpla si cu sufletul: sufletul este casa; patimile – focul. „Nu dati loc diavolului” (Efeseni 4, 27).

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 367

PAMANTUL STRAVECHI AL ROMANIEI "VORBESTE" DE ISTORIA OMENIRII...

1. Cel mai vechi schelet, la ora actuală, de umanoid a fost găsit în Râmnicu Vâlcea, poreclit “pescarul de la lacul Getic”, fiind datat la 1 milion de ani

2. Civilizaţia străveche, mai veche cu 1000 de ani decât cea sumeriană, este localizată în estul ţării, la Cucuteni

  

3. Tăbliţele de la Tărtăria , sânt cu 1000 de ani mai vechi decât cele Sumeriene

4. Tăbliţele din Munţii Neamţului, tot mai vechi decât tăbliţele sumeriene cu 1000 de ani

5. Descoperirea din Masivul Bucegi, din anul 2003 – 11 August 2003: americanii şi românii pătrund sub masivul Bucegi şi descoperă o sală a proiecţiilor cu holograme care au arătat istoria adevărată a Terrei, au descoperit amfora cu aur monoatomic, care duce la longevitate, adică o persoană poate trăi mii de ani în acelaşi corp fizic, dacă ar consuma aşa ceva în anumite perioade stabilite

6. Descoperirea din Masivul Şureanu din 1990 – când au descoperit un munte ticsit cu filoane de aur pur, de un metru lungime, lucru inexistent pe planetă, căci aurul se găseşte numai în formă de minereu combinat cu alte nemetale, nu şi în formă pură desăvârşită; se pare că dacii cunoaşteau taina spirituală a aurului, care este de fapt o lumină condensată

 7. Cel mai vechi cuptor, de pe această planetă, de topit metale s-a găsit la Câmpeni; a fost atestat la aproximativ 6000 de ani î.Ch.

8. Sarmizegetusa – alt loc special conform celor de la BBC : s-ar afla nişte artefacte fabuloase sub acest loc (arhiva atlanţilor)

9. Artefactul de sub Masivul Ceahlău. Conform lui Radu Cinamar, sub Ceahlău se află un artefact sinonimic cu cel din Bucegi

10. Pădurea Baciu, din Cluj Napoca, considerată “cea mai paranormală

Două citate a unor personalităţi străine din lumea cercetării istorice despre neamul românesc!

"Civilizaţia s-a născut acolo unde trăieşte astăzi poporul român!.. răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât şi spre apus! (...) Acum 13-15 mii de ani" - WILLIAM SCHILLER (arheolog american)

"Carpaţii sunt într-o regiune a lumii unde este situat centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute la ora actuală"- DANIEL RUZO

Încet, încet, cercetătorii istorici mondiali recunosc, mulţi chiar făţis, că primele fiinţe umane au fost în Transilvania, sau mai exact în Ardeal, cum susţine un document din Biblioteca de la Viena, despre trecutul fabulos al acestui teritoriu din spatiul Carpato-Danubiano- Pontic!

Să mai reamintim câteva lucruri uimitoare despre România:

Ce-a mai veche zonă de pe planetă”, conform celor de la Discovery, unii considerând-o o zona atemporală, adică un fel de spărtură în continumuul spaţiu-timp din acea zonă!

Cam acestea reprezintă topul celor 10 lucruri fantastice despre România, unele reale fizic, altele nedemonstrate oficial!

Dar cine ar avea interes să le demonstreze?

LUMEA E CA FUMUL  - Sfantul Teofan Zavoratul

      

             Placute sunt, lume, vremurile tale si anii tai, însa trec ca fumul. Te asemeni unui vis ce piere, si zilele tale sunt ca o umbra; seara ta trece repede, dimineata ta nu e îndelunga; ceasurile tale alearga catre sfârsit, care de care mai repede... Grabeste-te, pacatosule, sa primesti iertare pâna când mai straluceste pentru tine lumina zilei.

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 126.

Cum să trezești interesul unui copil pentru biserică?

De ce un tânăr care crede este nevoit să meargă Duminica și în marile sărbători la biserică?

Cu greu poți convinge un tânăr să încerce să simtă biserica ca pe casa sa. Să se vadă pe sine ca pe un membru al comunității care este Trupul lui Hristos. De obicei tinerii sunt membrii comunităților pe internet, în echipe care joacă jocuri electronice, în grupuri de tineri de aceeași vârstă.

Ca să îndrăznească să cunoască Biserica, aceasta le depășește concepțiile de viață, mai ales dacă familia lor nu merge la biserică. Nu este doar dificultatea de înțelegere a celor săvârșite în biserică, ci este și sentimentul că oamenii din biserică sunt simpli spectatori. Doar privesc, ascultă un limbaj greu de înțeles pentru mintea lor. Și aceasta pentru că inima lor este dăruită în altă parte. Iar în biserici adeseori nu găsești o îmbrățișare caldă pentru tineri.

Tinerii protestează pentru faptul că cei mai mari îi privesc ciudat, iar cei de o vârstă cu ei lipsesc din biserică. Prin urmare, chiar dacă unii au buna dispoziție de a merge, ajunși acolo se simt singuri. Însăși comunitatea bisericească, dincolo de sinaxa catehetică într-o vreme în afara slujbei, nu oferă după Liturghie prilej copiilor și tinerilor să simtă că există și pentru ei interes. Este lipsa de personal în ceea ce-i privește pe preoții care caută să comunice cu tinerii? Este sentimentul că și pentru cei mari o Duminică a rămas pentru treburile casei, pentru o plimbare? Este oare faptul că tânărul dorește să meargă în mediul său, cu prietenii săi, în libertatea sa, așa cum vrea el și nu îngrădit?

Nu este nevoie oricum de descurajare, ci de deschidere din partea membrilor bisericii, mai ales a preoților. Preoții au un rol foarte important. Dacă preotul este prietenos, chiar și puțin, cu copiii și tinerii care vin la biserică, dacă-i salută la împărțitul anaforei, dacă le propune întâlnirea în centrul parohial sau oriunde crede că le va face bine, dacă în vizitele sale la casele din parohia sa îi face pe tineri să se bucure că văd pe cineva, care – chiar și în mod greșit – consideră că pentru ei Îl reprezintă pe Dumnezeu, atunci se creează condițiile ca mersul la biserică să fie ca o sărbătoare pentru tânăra generație.

De preferat însă îndemnul de participare la Sfânta Împărtășanie, dar și organizarea de activități sociale și filantropice – care nu sunt doar pentru doamnele din parohie – toate acestea îl pot face pe tânăr să simtă că biserica este casa sa și că mersul la biserică îl privește personal, pe lângă rugăciunea și liniștea sufletului pe care o găsește. Tânărul poate deveni membru al comunității bisericii și, implicat în activitățile care-l interesează, să se bucure atunci când merg la biserică.

Familia fiecărui tânăr joacă, desigur, rolul cel mai important. Pentru un tânăr însă – și aici intervine responsabilitatea Bisericii – mersul la biserică – ca să dureze – trebuie să devină din obișnuință o alegere personală.

FLORILE UMILINTEI  - Sfantul Teofan Zavoratul

                Iata, ploaia hraneste verdeata si pomii se încununeaza cu flori de tot felul: si roua harului Tau sa lumineze mintea mea si sa împodobeasca inima mea cu florile umilintei, smereniei, dragostei si rabdarii.

              Sa ajunga rugaciunea mea înaintea Ta, Doamne! Daruieste-mi sfânta samânta Ta, ca sa-Ti pot aduce mladite bune, si sa zic: „Slava Celui care a dat ce sa-I aduc prinos!”, si sa ma închin Tatalui, si Fiului, si Duhului Celui Sfânt.

Sfantul Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 35.

Sursa: Pr. Alexandru Stanciulescu Barda