Poezii si tablouri de Popa Genoveva cu mesaj prietenesc - "Forță, belșug și trai îndelungat"

Cad frunze uscate dinspre cer.

~*~

Colind la pas pădurea și urmăresc

Cum cad frunze uscate dinspre cer,

Și simt in suflet atât de adânc zborul,

Încât le pot chiar auzi.

În căderea lor, fără speranță,

Simt cum se crează adevaratul dans.

Sunt frunze dansatoare,

Căderea imi aprinde muzica in suflet,

Simt cum nicicând nu au dansat

Cu atata dragoste de bine.

Parcă ar fi mii de fluturi căzând în jur,

Fluturi trăind haotic si sfârșind la fel.

În suflet, zâmbetul transformă

Frunzele-n aripi și culorile-n elixir.

Zborul frunzelor, de care mă bucur,

Seamănă cu plecarea sufletelor la cer.

Simt atât de adânc muzica din suflet,

Dăruită de dansul lin al frunzelor.

Dar, brusc un vânt puternic se porni,

Ce prinse toate frunzele la dans.

Uscate, colorate, verzi, galbene,

Ruginii, cu pete de culoare de la soare,

Singure ori încă de crenguțe însoțite,

Ce doreau in al lor habitat să le rețină.

Totul plutește în jur, in pădurea liniștită,

Dansul cuprinde încet și frunzele

Copacilor învecinați, dornice de dans,

Euforia alungă finalul trist ce urmează,

Doar clipa prezentă merită trăită,

Mâine, neexistând în dulcile momente.

Într-un final, amețite, dar fericite încă,

Având muzica și ritmul mișcării în ele,

Sunt nevoite a se opri, cand vântul,

Spre noi meleaguri pornește a adia.

Astfel porni căderea pe jilavul pământ,

Dansul fiind prezent și la așternere.

Si noi oamenii învățâm din dansul lor,

A nu gândi mereu la consecințe,

Și a simți și avea  muzica in suflet,

Golul lăsat de ea fiind greu de-nlocuit.

Trăind ASTĂZI și negândind la MÂINE,

Vom iubi frumosul și fericirea de a trăi.

*

O convorbire cu îngerul meu păzitor.

~*~

Astăzi am simțit pe umăr o ușoară adiere,

Am întors capul și am zărit un oarecare înger,

Fericită, era prima dată când îl zăream și deja îl imploram,

Să zăbovească cumva să îi pot vorbi și afla atâtea despre neștiutele mele.

Mi-a spus că EL e cu mine mereu, dar a dorit acum să comunicăm,

Și că aripa lui a adiat mai special spre a-i simți boarea,

Perceptibilă doar ființelor sensibile și deosebit de triste in unele momente.

Iată- mă deci norocoasă că pot sa îl rețin și astfel să-i vorbesc.

Mi-a spus că suflând mereu asupra mea îmi trimite energie și curaj,

Și deoarece simțise că acestea încet mă părăseau,

A dorit să intre un pic în vorbă cu mine,

Spre a mă face a mă schimba și înveseli.

Ca parte a sufletului meu din alte vieți,

Rolul lui este acela de a se ruga bunului Dumnezeu,

Pentru sufletul încredințat spre grijă, in orice moment al vieții,

Spunând că și rugăciunea mea adâncă este la fel de puternică.

In preajma mea e mereu, dar în același timp e si la Dumnezeu,

Reușind astfel să pară a nu ne părăsi nici un moment,

Deși și el duce o luptă continuă cu îngerul întunericului,

Ce vrea stăpânirea, biruindu-l și  îndepărtându-l astfel mereu.

Înțelegându- mi sufletul și cu atât mai mult durerea,

EL este cel ce încearcă să mă facă să nu renunț,

La fiecare lupta interioară și mai ales la aceea ce ne provoacă durerea,

Fâlfâiala aripilor LUI fiind intensificată în momentele dificile ale vieții noastre.

"Copii ai lui Dumnezeu" sau "Gazde ale raiului",

Cum sunt cunoscuți in sfera in care acționează,

Ne fac să nu simțim de multe ori  nesiguranța vieții,

Și singuratatea care inconștient se instalează în noi.

Doamne ce fericire să simt adierea și să port convorbirea de astăzi,

In clipe in care abia îmi stăpâneam durerea și cu tristețe priveam viitorul!

Explicațiile, simțirea și aprecierea muncii LUI profunde de veghere,

M-au făcut să privesc cu optimism viitorul, știindu- mă vegheată continuu.

Până la trecerea firească din această trăire și împlinire pe pământ,

Ce o consider absolut firească, reușind să luăm frumosul vieții,

Știu că sunt vegheată, apărată și sfătuită in clipele mai triste,

Adierea simțită și convorbirea purtată întărind simțămintele.

*

Revăd grupul nostru vesel săptămâna viitoare, la un pahar de vorba. (Cu evenimentele am lăsat-o mai domol, un spectacol de teatru pe săptămână, și acela langa casa. Oxigenul e tot mai putin și trebuie să stau în casa.)

Mereu avem mici surprize să ne facem. Ma gândeam acum la un talisman cu elefantel sa le ofer. Sper sa îl găsesc. Am scris și ceva când îl voi dărui. Prostioare. Inginerii nu prea sunt grozavi la literatura. O duminica de vis!

.....

Un gând frumos pentru VOI.

~*~

Motto-ul :

"Forță, belșug și trai îndelungat"

Am tot gândit ce v-aș putea oferi,

La întâlnirea noastră amicală,

Ceva să fie și un simbol frumos

Și să devină-n timp și-o amintire dragă.

Mereu am îndrăgit elefanții,

Măreți, blânzi, inteligenți,

Simbol deosebit, al  purității,

În India, Indochina și Thailanda.

Elefanții sunt puterea regală,

Pe ei încalecă chiar regele ceresc, INDRA,

Efectul acestei puteri simbolizând astfel,

Doar pacea și prosperitatea.

Simbol și al statorniciei și stabilitații,

Printre multele altele cacteristici,

Sunt remarcați ca suverani,

Asupra întregii lumi pământești.

Ca " animal-ce-sprijina-lumea",

In India si Tibet, universul este așezat

Pe spinarea minunatului elefant,

Posedând astfel chiar structura cosmosului.

Forță, belșug și trai îndelungat,

Simbolizează acesta în întreaga Africă.

Motto-ul meu ales pentru voi,

Este de a va reprezenta în toate cele trei direcții.

Ca simbol al forței psihice,

Ajută omul in călătoria sa inițiatică,

Inițial, "elefant gri", cu minte mai sălbatecă,

Devine în timp, "elefant alb", simbolul controlului.

Și ca darul să fie complet, am prins pe elefant,

Câțiva ardei iuți, simbolizând alungarea

Ghinionului și a lucrurilor negative,

Anihilând mereu energiile nefavorabile.

Din suflet vine darul meu de amuzament,

Un mic talisman poate deveni și astfel păstrat,

Într-un colțișor de camerâ sau poșetă,

Sau pur și simplu doar a vă aminti de întâlnire.

Dar cele dorite in poem sunt din suflet spuse,

Bucurându-mă să vă știu,

Plini de forță, cu belșug în case și în inimi,

Trai îndelungat trăind cu ai voștri dragi alături.

~*~

popa genoveva